Doruri de iarnă
S-au troienit zăpezile în parcuri
Și băncile s-au zgribulit de frig,
Copacii par că stau închiși în țarcuri
Și nu-mi răspund șoptind dacă îi strig.
Și nu-mi răspunde nici măcar ecoul
Atâtor primăveri înmiresmate,
Ascuns între tăceri și-a pus zăvorul
Și amintiri - le-a luat cu el pe toate!
Colind oftând aleile tăcute,
Mă însoțește vântul răzvrătit.
Mi-e dor de toate clipele trecute
Când te țineam de mână-ndrăgostit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.