Ninge

Ninge cu iluzii albe
pufoase şi reci
promisiuni deşarte
fulgii jucăuşi
ne copleşesc inconştienţi
cu săruturi indiferente
pe tot corpul
ne răscolesc intimitatea
spaţiul vital
cu mângâieri de gheaţă
şi zâmbete cristaline
ne ating obrajii fierbinţi
se topesc la căldura
respiraţiei şi a cărnii
în picături uimite de apă.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trece o ninsoare

uşor viscolită de câteva ore
prin haina descheiată neglijent
aduc fulgii la piele să-i lipesc
de suflet încerc cu teamă
şi bucurie fac un om de zăpadă
cu ochii albaştri fixaţi de vânt

palmele le ascund de fulgii
jucăuşi ca nişte pisici pufoase
ţin o brichetă într-o mână găsită
în buzunar fără niciun rost
în cealaltă mână am apucat
pachetul mototolit de ţigări rupte

mă ninge suav pe gâtul excesiv
de musculos sub pielea uscată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în miez de primavară

Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.

Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoşi.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuşi se joacă doi copii voioşi.

Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton şi moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.

Dar iată, fulgii se topesc
Şi se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreţ
Şi arde din nou ca o văpaie.

poezie de Vladimir Potlog (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ninge...

Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!

Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!

Aud nesfărşitele-ţi şoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!

Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale

Mângâieri catifelate
petale de dor
se odihnesc pe fruntea mea
încărcată de vise.
Privesc cerul
printre crengile pomilor înfloriţi
clăbuci de nori lăptoşi
lenevesc deasupra livezii.
O adiere rebelă
ridică petalele alb-rozalii
spre sărutul
îndepărtat al soarelui. Ninge cu petale parfumate
de măr
peste chipul inocent
al primăverii.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete albe

Păcat că toamna-i petrecută
şi vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeaţă

Păcat că ninge prin pădure
şi fulgii cad şi-s albi pe mure
şi murele sunt prea uscate
şi vântul rece mă răzbate

Ninge de ieri şi flori de gheaţă
au răsărit de dimineaţă
păcat că iarna-i viscoloasă
şi tu nu vii prin alba-i ceaţă

Sunt frunze albe pe cărare
şi îngheţate lăcrămioare
şi tu nu eşti mângâitoare
şi tu nu eşti s-apară soare

Păcat că timpul nu aşteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
şi tu nu eşti ca să îmi fie...

Ninge mai des de data asta
şi iarna smăltuieşte viaţa
şi albul ei s-a pus pe mine
şi încă îmi e dor de tine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni deşarte

Şi cei ce vin, ca cei ce pleacă,
Ne pun mereu aceeaşi placă:
"De mâine veţi trăi mai bine!"
Şi noi roşim, ei n-au ruşine...

epigramă de Nistor I. Bud din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge pentru prima oară...

Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Stele albe cad peste copii
Ce zburdă cu ochii la cer
Şi fulgii vin, şi fulgii pier...
Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Şi ne cuprinde un dor de alb
Zăpada răscoleşte amintirile din noi
Şi nu vrem să mai ştim c-au fost vreodată ploi.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La încheierea acordului dintre Carol II şi Germania hitleristă - legat de faptul că aceştia din urmă justificau invazia Europei prin "lipsa de spaţiu vital"

Eu acordul n-am să-l critic,
Dar mă tem de-acest final:
Ei, cu spaţiul lor vital,
Noi, cu spaţiul mioritic.

epigramă de Victor Eftimiu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animale marine

Sunt îndrăgostită fără speranţă
de animalele marine
culorile corpurilor solzoase
îşi schimbă capricioase
zecile de nuanţe-n valuri
ROGVAIV-ul devine insuficient
doar de la roşu la violet
prea puţin
glumiţi
formele lor sinuoase
seduc indiferente curenţii marini
îi străpung hidrodinamic
fără regrete
mecanica fluidelor.
Am nevoie de o pereche de branhii
să pot respira
oxigenul pierdut printre sărurile marine
din abisurile reci şi-ntunecate
să mă ascund în nisip
cu o stea de mare
amuzată de timiditatea mea.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge peste ţara mea de vis

Ninge peste ţara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Teleneşti, Chişinău, Leova.

Ninge peste păduri de brazi
Peste munţii Carpaţi.
Ninge cu fulgi jucăuşi
Peste Bucureşti, Iaşi, Cluj.

Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ştefan şi Mihai duşmanul l-au învins.
Ninge peste ţara mea de vis.

Ninge şi tot ninge Şi aşa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschişi,
Din nou, la România mare.

poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge între noi

Şi ninge si ninge, ca o poveste,
Troiene de nea umplute cu vise,
Se-aşterne pe câmpuri şi-n gânduri oprite
Cu fulgii ce zboară spre locuri ascunse.
Şi ninge si ninge pe feţe pierdute
Culoare de alb se găseşte pe frunte,
Mă chemi peste ani să te caut nebuneşte
Amintirea îngheaţă, ca mâinile ude.
Mă joc printre stele albastre, răzleţe
Şi fulgii m-ascultă zâmbind printre aştri
Te strig în noapte să dormim omeneşte
Aşa printre gheţuri cu ierni obosite.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge, de Sfântul Andrei

Ninge, de Sfântul Andrei!
Încercănaţi, ochii mei
Primesc fulgii albi de zăpadă,
Ca pe-o ofrandă de zei!

Ninge şi fulgii îmi lasă,
Peste privirea-mi lucioasă,
O pânză albă, subţire
Şi moale, nespus de frumoasă...

Ninge cu fulgi mici şi deşi,
Din nouri de toamnă, aleşi,
Să-mi fie covor alb pe drumul
Ce, cu speranţă, îl ţeşi!

Ninge de Sfântul Andrei!
Te fac părtaş, dacă vrei,
La zborul luminii ce-atinge
Un anotimp ce-l închei!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru răutate, egoism şi lăcomie spaţiul vital este întotdeauna prea mic şi nu ajunge. Pentru bun simţ şi bunătate, spaţiul vital ajunge, cât este, cu speranţa că acesta este apărat de dreptate şi adevăr.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Spaţiu vital (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia de Crăciun

se petrec minuni în cer şi pe pământ
steaua magilor răsare cu cunună de lumină
în ieslea curată se naşte pruncul sfânt
să aducă în lume mântuirea divină.

cad fulgii mari pufoşi şi argintii
se-aştern în grădini straturi de zăpadă
cu al vremii spectacol se bucură copii
se duc la colindat din ogradă-n ogradă.

fac bolte în aer fulgii jucăuşi
deschid geamul, scot mâna afară
din pură fantezie fac palma căuş
steluţe se topesc nu aş vrea să moară.

cozonaci cu nucă s-au scos din cuptoare
întâmpinând cu dulce sfânta sărbătoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în sufletul meu...

Ninge în sufletul meu, fulgii se topesc,
Mă-ntrebi cu gânduri bune dacă mai iubesc.

Sunt bătrânul elevat în a ta dimineaţă,
Nu-ngenunchez clepsidrei, răzbat cu ea în viaţă.

Credinţa mi-e harul măreţ şi darul sfânt,
Rămân ca bradul drept pe munte şi în vânt.

În sufletu-mi de intri pe uşa lui deschisă,
Iubirea ta îmi este steluţa-n cer aprinsă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi esti?
Sau
Chiar esti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi eşti?
Sau
Chiar eşti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de suflet (Lui Shanti Nilaya)

Picături de suflet sunt versurile tale
Scrise pe foi albe ca penele de înger,
Sunt parfum divin al dulcilor petale
Ce scutură norii, pe pământ, din cer.

Tu bucuri primăvara şi orice anotimp
Când scrii poeme atât de minunate,
Se opreşte o clipă al clepsidrei timp
Să asculte a tale simţiri adevărate.

Picături de suflet, balsam de mângâieri
Pentru noi cei care cu drag te citim,
Alinare nouă cu versu-ţi ne oferi,
Şi pentru asta noi cu drag îţi mulţumim.

poezie de Răzvan Isac (5 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna când cerul mai ninge

Te-anunţ că-n decembrie ninge,
Iar fulgii doar cad, nu aleg
Nici mâinile care-i culeg,
Nici sufletul ce-l vor atinge.

Să aibă un suflet, ca noi?
De au, sunt doar suflete reci
Închise-n blesteme pe veci
Şi fără o viaţă de-apoi.

Ei nu pot decât a se stinge
Visându-se-n aer scântei
Din focuri aprinse de zei
În iarna când cerul mai ninge.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni, promisiuni, promisiuni

În discursuri, ştiţi voi cine,
Ne-a tot spus: "Să trăiţi bine!"
Şi trăim, precum văd eu...
Dar din ce în ce mai greu!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!