Duminica trece...

Duminica trece prin oameni
scormonind întunericul
ascuns sub coaste, în ochi, în gând.
Deschide o fereastră unde toaca răsună cu muget violet,
limbi de clopot sfărâmă ecoul
format din peşti apocaliptici,
sfinţi cu surâs decolorat,
reliefuri învelite-n frig şi speranţe,
o turlă surpată înclină lumina într-o parte.
Un ochi pironitor ca o strigare dintr-o icoană trece prin tine.
Duminica fântânele tac.
Umbrele dorm sau îngenunchează
cu fruntea plecată-n pământ.
Aerul se plimbă pe bulevard,
trotuarele merg sub sălciile coafate ca de sărbătoare.
Duminica, îngeri formaţi din lumină şi glas vin din neant
uscându-şi aripile în lapte şi miere

poezie de Oana Frenţescu din Copacii aleargă odată cu mine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promenada

duminica trec pe bulevard
tăceri îmbracate în alb
păcate in robe de popa
tristeţi nici goale macar
duminica zi in calendar
cu haine largi si trupuri stramte
inima nod de cale ferata
traverse de piatra
tunel de carbune
o orga de pasari cununa
pereche de ingeri
duminica vine o veste
în uluita visare
la o zi potrivită
cineva va gândi ca acum
duminica un drum pustiu
prin nimeni cunoscut

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica umblă

Duminica umblă mohorâtă pe străzi
cu mâinile în buzunare.
În biserici e frig, lumânările nu ard,
îngerii sclipesc cu aripi frânte.

Dumnezeu a sigilat himerele oamenilor cu fruntea îngheţată.
Mirosul de busuioc îndeasă în strane femeile în negru
şi crucea nu ajunge nici în cer nici în pământ.

Azi se ţese istorie de dimineaţă,
dorinţa e o rană deschisă pentru toţi.
Victimele erorii scornesc speranţe false,
doliul neamului e prezent şi dincoace şi dincolo de Prut.
Lumina comună e sechestrată de mâinile jupuite de piele
şi cele pline cu aur.
Pământul rămâne sub tălpi împărţit de istorie

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O înserare

o înserare cade în palmele mele
mă îmbracă ciudat şi neauzit
imaginea ta trece ca o migraţie de la cot la umăr
tot mai încet sunt aripi nenăscute
sărutul are un capăt de lumină
cuvântul rupe silabele într-o aparenţă de poezie
ceva arhaic trece prin piele

vederile întoarse întineresc umbrele lungi
învinse de lumină
degetele acoperă spaţiul
aerul curge în felul lui viu umplând tăcerea
întregul devine o fiinţă gata
pentru lacrimi şi frig

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carcalete

Duminica e o femeie
Ca berea blondă şi-aromată,
Din apă, malţ şi din hamei e;
Gutuie pasteurizată.

Duminica e un bărbat,
Deprinde la maturitate,
Într-un butoi neadăpat,
Nuanţe brune sau roşcate.

Duminica mai stau puţin
Plecat pe nicăieri de-acasă,
Beau doar o bere şi-apoi vin
La tine, blonda mea, la masă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte

e prea multă linişte,
prea multe limanuri
şi găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
oraşu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec uşor dintr-o parte în alta
şi dragostea trece mereu prin pereţi.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniştea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniştea camerei
şi ora se închide mai devreme.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul cade

ceva din tine trece prin alt gând,
sunt clipe albe în partea ta stângă,
respiraţia se colorează-n verde
independentă de ochi şi de frig
când înfrunzite, visele se aprind.

o aripă trece deasupra fulgerător,
lumina se-nclină sub talpă,
inima lovită de-o stea se grăbeşte,
depărtarea se-ndoaie spre tine
şi golul nu pleacă, cu tine rămâne.

albastrul cade peste frunte şi umeri,
vibrează secunda uitată-n cărare,
umbra ta goală te ia de mână
de sub frunza smulsă de vânt şi furtună.

ziua te înghite şi muza nezidită
îţi arde cuvântul şi gura.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica până şi odihna se odihneşte.. Duminica e făcută să stai în locul pietrei!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează

duminica mutului încă o
dată nefastă pentru români (!?)
douăzeci de ani de păcăleală
este prea mult o nouă
duminică a mutului
după duminica orbului
multiplicată în neştire
urmează duminica mutului
după altă duminică a mutu
lui (!?) îi dăm puterea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram duminica la bunica...

Dimineaţa aburindă
cu linişte în oglindă
cu vise-n zi de sărbătoare
şi clipe răcoritoare.

Fericita zi e duminica
cum era altădată la bunica
plimbare în natură
dacă e vreme bună.

Pe cărările-n pădure
unde culegeam mure,
ciuperci şi pânişoare
şi era linişte mare.

Aş vrea şi-acum linişte-aceia
când gândurile nu erau,
când viaţa era frumoasă
şi ziua luminoasă.

poezie de Eugenia Calancea (22 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn pentru duminica asta

Duminica... amoru-i împărat,
Deschideţi uşa larg înspre ispite,
Plăceri nebune... răsturnaţi în pat
Şi nu huliţi păcatele... sfinţite

epigramă de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi

De-ar fi să-mi umpli ochiul gol
Şi gândul doar cu tine,
Spre tine aş veni în zbor
Şi toată aş fi cu tine.

De-ar fi să fie iarăşi verde
Şi dorul să m-aştepte în poartă,
Printre culori nu m-aş mai pierde,
Uitând de lacrima sărată.

Rotund m-aş face acoperit,
Cu ochi şi mâini de-a valma,
Spre tine aş trece prin zenit,
Prin vânt şi frig chiar iarna.

Aş ţine-n braţe orice frunză
Şi umbra pietrei mi-ar fi dragă,
Desculţă aş dansa prin iarbă,
Doar eu să-ţi fiu mereu cea dragă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica

Mihai veni
Al şaptelea pe lume.
Precum a şaptea vine
Duminica-Mihai.
În miez de iarnă-
Zi de înflorire:
Duminică în casă
Duminică în ţară
Duminică în grai.

Mihai, mereu copil
Al limbii noastre,
Cutreieră şi-acum
păduri sunând din foi...
Copiii mei, voi creşteţi
Cu Mihai odată
Mihai, copiii mei,
Creşte cu voi.

Nu poţi să-ţi iai
Din limba ta
concediu.
Duminica
e zi de lucru-n grai.
Duminica
este un nume-al clipei,
când sufletul
vorbeşte
cu Mihai.

Copii frumoşi
ce vă veţi naşte mâine,
să ţineţi înflorită
duminica în grai.

Cu fiecare viaţă
trăită-n viaţa limbii
i-adaugăm o viaţă
copilului Mihai.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce femeile ne... plac

cu timpul îţi va scădea vederea
şi greu îţi va fi să deosebesti pe cei buni
dintre umbrele îmbracate toate la fel
într-o lipsa de lumina vei fi tentat
sa te iei dupa zgomot gust miros
la nici o pipăire întunericul nu va arde
aşa cum lumina te ardea dezmierda facea din tine
o faptură alba si cand prin prisma treceai
primeai toate acele culori viguroase
cu timpul vederea îţi va scadea
şi lumea te va privi la fel
cu un ochi mai stins cu un ochi mai slab
un ochi va clipi indulgent
dacă nici Dumnezeu nu ar vedea bine
atunci la ce să te mai astepti
de la oameni

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trece un om prin sufletul său

Toată
noaptea m-am zbătut să adorm
am vrut să mă rog
dar ochii îmi erau cusuţi în pernă
am scăpărat un chibrit
pe pereţi au jucat umbrele
mă simţeam ca într-o grotă
prin care treceau apele
pe sub munte apoi
mi s-a părut că visez

Te-am văzut spre dimineaţă
cuprins de tristeţe stăteai
la marginea lacului
mâna ta s-a întins peste mal
strălucea
şi noaptea s-a făcut albă

trestia s-a dat la o parte
ca o pleoapă
de pe un ochi umed deschis
atunci lumina Ta a picurat
ca o lacrimă
tăcerea se limpezise

puteai auzi cum trece
un om prin sufletul său...

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica...

Ia un înger, îmi spui,
să-ţi pieptene părul,
apoi îmi aduci duminica în palme
şi îmi ceri să-mi fac din ea
rochie de mireasă.

Doamne, ce linişte adâncă!
A început să crească iarba în inimile noastre
şi nu ne mai vedem din ea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul poem

ultimul poem uitat pe masă
înnegreşte cuvinte tocite de timp
copacii sunt singuri
stelele plutesc neştiute
străzile-s plecate spre infinit
se descompun lacrimi din dor
şi din frica de moarte
lumina coboară muşcând din fereastră
cuvântul se plimbă pe ecran
o sintagmă destramă aerul
în forme de frig şi de ceaţă
e o furtună între pereţi
o amiază umplută cu gol
oboseală turtită la capete
prelungită-n oglinzi
un clopot cu suflet bate uneori
e o vreme de somn

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica

beau cafeaua dintr-o ceaşcă albă...
prin toarta ei ondulată
trece nimicul,
un du-te-vino continuu
peste toate anotimpurile
iar eu,
stîngace cum sunt,
încerc să prind cu vârful degetelor
numai un fulg de nea,
numai un mugur plăpând,
numai o ploaie de vară,
numai o frunză ruginie,
numai un bob de zaţ
din alte o mie...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul

sunt într-un ochi
din care n-am plecat niciodată
sunt o aplicaţie conectată la o alertă sinestezică
şuierul cuvintelor trece prin mine
speriind atomii fluxului roşu
şi coborând o umbră peste cer

o melancolie roz delectează visele sparte
o tristeţe neagră întunecă terenurile virgine
locuite de stele
îngerii albaştri devin albi aproape incolori
ascunşi printre flori

habar n-ai cum întârzie cuvintele
pe locul jupuit de lumină
braţele rămân fără viaţă
arsuri brume şi ziduri violete
schimbă clipele fără culoare
ochiul pironitor
mă soarbe şi mă doare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima fereastră

ultima fereastră închide răcoarea târzie
strigătul de stele pleacă grăbit spre neant
alunec pe linia dreaptă spre pacea orei fără culoare
sub cerul rupt din zodii
ochi de mâl rămân în spaţiu peste dansul fără contur de umbre
o clipă desculţă calcă pe-un cuvânt ce moare
liniştea se acoperă cu luciul oglinzii
absenţa ta clonează ecoul unui timp gol
în spaţiul închis
se deapănă tăcerea nepocăită
la umbra unui gând nemuritor

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii

sunt zile în care umbrele ies
dintre ziduri
ca ecoul
unui psalm de duminica
ştiu
Dumnezeu şi-a pierdut răbdarea
orice gest
îmi va şterge urma şi
toate drumurile care duc înspre tine

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!