Când eram duminica la bunica...
Dimineața aburindă
cu liniște în oglindă
cu vise-n zi de sărbătoare
și clipe răcoritoare.
Fericita zi e duminica
cum era altădată la bunica
plimbare în natură
dacă e vreme bună.
Pe cărările-n pădure
unde culegeam mure,
ciuperci și pânișoare
și era liniște mare.
Aș vrea și-acum liniște-aceia
când gândurile nu erau,
când viața era frumoasă
și ziua luminoasă.
poezie de Eugenia Calancea (22 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.