
Crepuscul
ziua a înflorit târziu pe frunza tăcută
noaptea a stins astrul
tulburat de razele amurgului
bezna străpunsese ca un corn
lumina așezată pe lucruri
vibrația ei călătorind ca o taină prin celule de gând
urzind un crepuscul stingher și năuc
mâinile au dezvelit închipuirea
de pe nimicul împrejmuit în carate
din podea a țâșnit singurătatea
făcându-mi cu mâna
mersul și-a preluat rotundul din spațiu
la margine de sunet și fără culoare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre singurătate
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
Citate similare

Căderea
în dimineața ieșită din vid
ne-am căutat urmele pierdute.
cireșele roz au devenit roșii
și am ieșit din dragoste într-o culoare tăcută.
noaptea și-a lichidat zorii în altă parte,
un nor a dispărut.
mi s-a părut o altă duminică așezată
aproape de timpul meu circular
cu cicatrici nevindecate și veșnicii ascunse.
căderea între cuvinte m-agață de cer
și scriu pe talazuri de gând cu pași înapoi și lună târzie
și tu nu exiști sau poate că ești
ascuns într-o filă de carte.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre roșu, poezii despre iubire, poezii despre existență, poezii despre dimineață, poezii despre devenire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Nu mai e timp
nu mai e timp de aripi,
de fugă, de mers în nori,
de altă curbă fără ieșire,
altă cortină trasă deoparte,
altă apocalipsă venită brusc
ca o cascada justițiară.
nu mai e timp de gemete,
păreri zâmbind, așteptând degeaba,
ochii sunt spălați de iluzii,
nonsens de zbor căzut între oglinzi.
nu mai e timp de îngeri în cuvinte
și de iluzii pe frunza îngălbenită.
sunt într-o absență, pedepsită de viață,
vârtejuri înrămate încremenesc în spațiu,
ziua fuge în spasme,
împăcarea plutește în gol,
miracolul trece mai departe,
bezna se dibuie într-un avânt
îndoind lumina.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre spațiu și timp, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre galben

Mâinile tale
mâinile tale atrag neuitări
în ele găsesc profeția unui veșnic cer
clipe întrerupte dintr-o răstignire
pe un tărâm gol
fără aripi de înălțare
și o gheață subțire topită fără întrebări
ferestrele noastre sunt prea înalte
ziua e împovărată cu o mulțime de lucruri
ce-și strigă nemișcarea
noaptea e uitată în cărare
un mâine rămâne urcat în stele
sau coborât pe pământ
din peretele inimii se preling cuvinte
ce strigă surd în lumină.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre stele, poezii despre inimă sau poezii despre gheață

Albastru tulburat
într-un albastru tulburat
e tăiată calea migrației spre înalt
umerii se retrag înapoi
secundele nu mai ard
și tot se adaugă lucruri peste lucruri
într-o nestăpânită desime de timp
și tu ești o nevindecare
comprimată pân' la epuizarea
gândului aflat pe linia subțire înainte de haos
ajunge să fiu buimăceala nestrecurată în gol
într-o imensă foame de cuvinte
în spațiul fără aer
unde cuvintele mor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre secunde sau poezii despre albastru

Orașul a plecat
Orașul a plecat fără să știm, pe repede înainte,
la volan se asculta nimicul,
cuvintele se poticneau în virgule, în pauze,
destrămându-se lent.
O închisoare nevăzută lega mâinile cu neliniști,
spațiul strâmt dansa amețit peste curbe.
Pe peretele luminii dorința trasa o margine nevăzută,
sărutul asimetric, răstălmăcit, era absent,
ideile galopau prin secundele lungi, pierind fără glas.
Prezentul neterminat ieșise din labirintul verde
pe un vârf de speranță.
Atunci copacii au șchiopătat ascunzându-se după frunze.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre prezent, poezii despre oraș sau poezii despre idei

Poem nerostit
încă sunt în locul acela abandonat,
unde doar închipuirea ridică zborul obosit la înălțime.
amăgirile umblă printre sălcii
descifrând pe nervurile frunzelor un bilet de intrare,
unde treptele te urcă și cu mâinile la spate.
lumina din cuvânt rătăcește
printre umbrele trecutului
negociind strălucirea cu sinceritatea verdelui din toamnă.
astenice literele frământă cuvântul,
ce tot mai plumb devine.
doar frunza se rostogolește tandru la gleznele mele,
creând poemul nerostit de nimeni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre trecut sau poezii despre toamnă

E iarbă
Duhul ierbii umblă prin văzduh,
moartea a ieșit din abstract
dând largi ocoluri,
împărțind sfârșitul.
Sânzienele își acoperă umerii,
jocul de frunze e oprit,
timpul trece prin sânge.
Dorul rămas stingher
se-nvârte rotund,
sub salcâmul înflorit.
E iarbă, e vânt, e pustiu.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre sfârșit, poezii despre moarte, poezii despre jocuri sau poezii despre dor

Ziua și noaptea
Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăși viața pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni și de zei.
Dar ziua scapără treptat,
Și noaptea-i smulge mândra haină,
Și iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâșiat.
Și bezna neagră de mormânt
Se cască iarăși la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopții pe pământ.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre prăpăstii, poezii despre picioare, poezii despre negru, poezii despre mândrie sau poezii despre dorințe

Selfie
o suire pe caldarâmul lunii,
un spectacol căzut din galaxie,
o neîmplinire pe o amăgire vie,
o inserție în celule verzi desenate.
îngerii silabisesc tabloul,
tu îl rătăcești în al cincilea simț,
clipele se sfârșesc într-un vârf de timp
când ușa nu e deschisă între cei doi.
lansarea e o răstignire
pe ziua ce dârdâie uneori de sărăcie
în lucruri banale, deseori în hormoni
și doar o pasăre uimită te privește de sus.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre păsări sau poezii despre desen

O liniște
o liniște țiuie prin varul pereților,
prin albul zăpezii scuturat de pe tălpi,
prin amănunte înșirate pe margini de gând.
o piramidă de gesturi nedescifrate
îmi bântuie mintea cu aduceri aminte.
mâinile-mi stau în repaus,
arde alb și uscat asfaltul.
zăpada albește copacii,
lucește lumina și-mi tulbură pașii,
ziua de azi sosește scrisă-n alb,
rece, desculță, spartană.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre alb sau poezii despre copaci

Oglinda
liniștea înșiră culorile dimineții
dezgolind întunericul ascuns printre lucruri
oglinda adună cioburile imaginei mele sfărmate-n iluzii
partea răsfățată își arată oja, rujul și rimelul
prin inimă nu trece nicio rază
nici frigul din palme n-apare în oglindă
cuvintele se mistuie-n spațiu
lumina se joacă cu umbra
trecând peste hăuri și spaime.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre spaimă, poezii despre răsfăț sau poezii despre ruj
S-a culcat și-a stins lumina
S-a culcat și-a stins lumina
minții pline de belele
ca să-și piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.
epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- epigrame despre lumină
- citate de Ioan Hapca despre lumină
- epigrame despre timp
- citate de Ioan Hapca despre timp
- epigrame despre săptămâni
- epigrame despre stele
- epigrame despre mâini
- epigrame despre flori

Ultima fereastră
ultima fereastră închide răcoarea târzie
strigătul de stele pleacă grăbit spre neant
alunec pe linia dreaptă spre pacea orei fără culoare
sub cerul rupt din zodii
ochi de mâl rămân în spațiu peste dansul fără contur de umbre
o clipă desculță calcă pe-un cuvânt ce moare
liniștea se acoperă cu luciul oglinzii
absența ta clonează ecoul unui timp gol
în spațiul închis
se deapănă tăcerea nepocăită
la umbra unui gând nemuritor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre ore sau poezii despre dans

Un gol
tristețea circulă ca o boală
prin ziua cenușie și rece
segmente de orizont se năpustesc în ochii mei
cuvintele se roagă să le scot din iluzii
tăceri rotunjite despică aerul
creând imagini de fugă
tu ești într-un spectru nedescifrat
recompus pe curcubeul colorat de gând
în felul tău de a merge traversând nimicul
universul meu ghemuit e gata de zbor
ipoteze neflexibile se agață de tălpi
liniile drepte se rup pe verticală
un gol izvorât din neant
îmi caută umbra și-o înghite.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre medicină, poezii despre imagine sau poezii despre curcubeu

O altă dimensiune
ești suit pe marginea aceea abruptă
unde îmbrățișarea trebuie ridicată să te ajungă
din lumina rece și înclinată într-o parte.
umărul tău e gata să fugă.
în stânga ta e o respirație de aer verde
o reîntoarcere a neîntâmplărilor schimbate în gând,
pradă unei lumini încete și fierbinți.
strigătul din lucruri nu te lasă ocupat cu tainele frunzelor
și ieșirea din sfera ta strâmtă.
totul ar fi ca o răsărire de iarbă perfectă
de n-ar fi gravitația și cuvintele legănate de sunet
în spațiul gol cu o altă dimensiune rostogolită în zare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre perfecțiune sau poezii despre gravitație

Noaptea
noaptea s-a aprins iar
emoțiile au coborât din pereți
căldura ridică tavanul și plimbă odăile
se face tot mai strâmt
norii se adăpostesc printre riduri
trupul fumegând de frunze rămâne fără ochi și buze
mâinile tac retrase-n buzunare
gândul nu se împarte la nimeni
doar timpul se sparge în secunde rotunde
fără oprire creând iluzia altei lumi
cu un trup de care n-ai trebuință.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare

Rotund dur
pas fără tipar, prea lung, prea apăsat,
prea des, pas fără drum,
expulzat de zei din cerul împrăștiat în toate părțile.
amurg complice cu geamuri cu jaluzele,
monotonie de metal, de marmură, de ape
și o dimineață ca o pată
silită să apară ca somnul să-ngroape.
neînvățată durere în mreji subtile
apare în poală pitită.
acele lucruri în veci nepieritoare
încep să respire mereu nedormite,
nesfielnice, oprind încă o dată
goana nebună din rotundul dur.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere

Albastrul cade
ceva din tine trece prin alt gând,
sunt clipe albe în partea ta stângă,
respirația se colorează-n verde
independentă de ochi și de frig
când înfrunzite, visele se aprind.
o aripă trece deasupra fulgerător,
lumina se-nclină sub talpă,
inima lovită de-o stea se grăbește,
depărtarea se-ndoaie spre tine
și golul nu pleacă, cu tine rămâne.
albastrul cade peste frunte și umeri,
vibrează secunda uitată-n cărare,
umbra ta goală te ia de mână
de sub frunza smulsă de vânt și furtună.
ziua te înghite și muza nezidită
îți arde cuvântul și gura.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre independență

Inima mea te caută în culoare
Singurătatea fară tine înseamnă mult,
doi si cu doi sint infinit
merg de la răsărit pana la apus si scriu cu mâna prin cenușă
macii afară scot capetele
luna tremură printre copaci
timpul se contopește-n palme
si tu te asezi cu trupul pe nisip, visind să dormi
cum ai iubi o floare si mâna mea te caută in culoare,
topindu-ți sărutarea, in gura mea cu foc
tu mă trezești noaptea
coboară intro depărtare de fluturi verzi!
lumină nepereche si doare somnul fără tine.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre nisip

Crucea
se sting flăcări în zare
e frig, e târziu și e toamnă
se scurge din candela vieții
într-o zi, încă o zi
eu caut lumina în bezna din jur
noaptea, urc stingher printre lacrimile cerului
purtând pe frunte coroană de spini
pășesc obosit printre astre
poet în psalmul înfrigurat al unui gând
mă strigă rănile din trup și mă plâng
adie zorii noi în palmă
sunt păcătosul ce caută în ceață crucea învierii
pășind sfios pe calea mântuirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mântuire sau poezii despre foc