Căderea

în dimineaţa ieşită din vid
ne-am căutat urmele pierdute.
cireşele roz au devenit roşii
şi am ieşit din dragoste într-o culoare tăcută.

noaptea şi-a lichidat zorii în altă parte,
un nor a dispărut.
mi s-a părut o altă duminică aşezată
aproape de timpul meu circular
cu cicatrici nevindecate şi veşnicii ascunse.

căderea între cuvinte m-agaţă de cer
şi scriu pe talazuri de gând cu paşi înapoi şi lună târzie
şi tu nu exişti sau poate că eşti
ascuns într-o filă de carte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!