Povestea parcului

De la sfârşitul toamnei parcul este
Posac, neprimitor şi abătut,
Ca un final nostalgic de poveste
A unor vremuri faste ce-au trecut

Toţi arborii înalţă, desfrunziţi,
Coroanele spre cerul pământiu,
Ca într-o rugăciune-ncremeniţi
Cu lungi litanii plânse în pustiu...

Pe lac plutesc gunoaie în neştire,
Peluzele-s câmpii calamitate,
Iar rondurile triste cimitire
Cu mii de flori pe veci înmormântate

De ani şi ani întruna se repetă
Aceeaşi deprimantă transformare...
Zadarnic se revoltă sau regretă,
Din toamnă, strălucirea lui dispare

O iarnă-ntreagă ţine sub zăpadă
Comori sluţite de o soartă crudă,
De parcă n-ar mai vrea nimic să vadă
Cât ciripit de păsări n-o s-audă!

Prinzând un zvon că se-mprimăvărează
Scot nasul prin cotloane ghiocei,
Iar parcul însorit se-nviorează
Că zburdă pâlcuri de copii pe-alei!

Pe bănci plasate tainic printre tei,
Îmbrăţişaţi în poze-ntortocheate
Glumesc îndrăgostiţii: - Alelei,
Bătrâne, crezi că le-ai văzut pe toate?

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

A mai trecut o toamnă după toamnă
Şi tot aşa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi şi noapte frunzele căzând.

Prin parc trec paşi nepăsători şi toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă şi-ncă-o toamnă
Deşi ninsoare-n barbă aş fi vrut.

Aş vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeaşi viaţă nepermis de lungă
Aceeaşi toamnă fără de sfârşit.

poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA PRIMA ŞEDINŢĂ DE GUVERN

Ca Premier, politica mi-e crudă,
Tertipul meu de veacuri se aplică:
Promitem tot ce gloata vrea s-audă
Dar dăm... la cei de care ne e frică!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o toamnă...

Când viersul toamnei prinde să s-audă
Şi vântul scoate frunzele la dans,
Când noaptea stă cu ziua în balans,
Iar vremea se vesteşte tot mai udă –

Când ceasul pierde-o oră din avans
Şi plouă ca-ntr-un vis de paparudă,
Ameninţă cu gheţuri iarna crudă
Ţinând natura-ntreagă în suspans...

Atunci, strângând bucatele-n hambare,
Grijind prin preajma casei, ca oricare,
Un gând tulburător te săgetează:

Mai pierzi un an din zestrea moştenită
Şi-o lacrimă striveşti, abia simţită –
Că vara vieţii-n timp se depărtează!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie

E toamnă târzie, copacii sunt goi,
văd frunzele-n parc răscolite de vânt,
se-adună sub banca pe care-amândoi
lăsam să dispară un sfânt jurământ.

Pe cer se revarsă nori de zăpadă,
se simte-nserarea plutind printre tei,
în parcul pustiu nu-i nimeni să vadă
că încă te-aştept rătăcind pe alei.

Mă-ndrept către casă, ajung ostenit,
pun lemne în vatră pe jarul încins,
în jocul din flăcări un dor răstignit
dispare-mpreună cu gândul învins.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi îngheţa

Voi îngheţa de dorul tău, ascunsă, într-o iarnă,
Ce prinde-n degetele lungi toţi nasturii la haină.
Şi-aşa cumva în amorţire visez la zilele senine,
Când înfloreau macii în lunci şi zumzăiau în jur albine!

Prin toamnă am trecut rapid, ca trenul într-o gară...
Ce-a fluierat încet, prelung, într-un târziu de seară.
Şi-ntr-un cortegiu funerar de frunze-ngălbenite,
În zarea lumii te-ai pierdut cu ultime cuvinte:

-Atât a fost... în rest, rămân o simplă amintire.
Nu aştepta, iubita mea, ca să îţi dau de ştire.
Se-aplecă cetina de brad cu albul de zăpadă,
Curând şi eu voi îngheţa, doar cerul o să vadă.

Şi-aşa departe-n munţi bătrâni cu aripile sure,
Spre cer mă-nalţ în rugăciuni la margini de pădure.
Voi reveni paranormal poate în zi de primăvară,
Să punem ghiocei în coş, la iazul dinspre moară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SONETUL VREMII CE-A TRECUT

Aş vrea să relatez un fapt divers,
Trăit chiar ieri, în sânul lunii mai,
Pe drumul către piaţă, c-un tramvai
Şi-adânc gravat în suflet, de neşters!

Cum am urcat, am zis că sunt în Rai:
O mândră-şi expunea prin univers
Picioarele – perfecte ca un vers
Din Dante sau ca parcul din Versailles!

O-ncing cu vechi ocheade de-amorez
Şi, Har Fecioarei, zâna mi-a zâmbit,
Făcând ca tandre intrigi să visez...

Ea, sprintenă-n picioare a zvâcnit,
Cedându-mi locul... însă ripostez:
De te strângeai niţel, l-am fi-mpărţit!!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi şi să nu crezi

E-ntâia oară, văd prea bine,
(Şi-ntreaga lume vreau să ştie)
Când Ghiţă Laurenţiu ţine
C-un concurent... de prin Bănie!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin infernul tău pustiu

toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aş omorî, toamna mea sumbră,
şi te-aş băga într-un sicriu.

eu ţi-aş cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca şapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.

te-aş invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă şi-un sicriu
şi-urarea mea de moarte bună.

tot vii mereu la uşa mea
când seara greierii îmi cântă
şi îmi şopteşti romanţa ta
de-mi tulburi liniştea mea sfântă.

când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aş face rost de vreo trei arme
şi te-aş ucide... din iubire...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin infernul tău pustiu

toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aş omorî, toamna mea sumbră,
şi te-aş băga într-un sicriu.

eu ţi-aş cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca şapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.

te-aş invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă şi-un sicriu
şi-urarea mea de moarte bună.

tot vii mereu la uşa mea
când seara greierii îmi cântă
şi îmi şopteşti romanţa ta
de-mi tulburi liniştea mea sfântă.

când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aş face rost de vreo trei arme
şi te-aş ucide... din iubire...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poezie...

Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Doină n-ar fi,
Nici Surâs de copii,
Nici Flori, nici Câmpii,
Nici Soare pe zare,
Nici Marea cea Mare.

Am fi mai săraci -
De sorţi lepădaţi,
Am fi robi pe veci,
Am fi lespezi reci,
Tăcute fântâne
Cu ape bătrâne,
Munţi încărunţiţi
Şi Sori nenuntiţi.

Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Oameni n-ar fi,
Nici Vise pădure,
Nici Şoaptă, Vorbire,
Nici Glas de vioară,
Nici Dorul de ţară.

Am fi toţi orfani -
Cerşetori fără ani,
Am fi-n lanţuri uitaţi,
Am fi crinii pătaţi
Cu sânge jertfit
Şi vis jefuit,
Ceruri seci, făr' de vânt
Lacrimi, făr' de cuvânt.

Dacă poezie n-ar fi,
Nici Moarte n-ar fi,
Nici îndrăgostiţi,
Nici amurguri fierbinţi,
Nici zori mai albaştri,
Nici zboruri spre aştri.

Dar, Poezie există -
De-i veselă, tristă,
De Poeţi subjugată,
De doruri călcată,
În inimi curate-I
Senin şi Dreptate!

poezie de Gheorghe A. Stroia (1 martie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul istoriilor

Să trecem! - e doar o arcadă
Ce ţine pe umeri un pod
Cântat într-o veche baladă
De-un mândru, nostalgic, rapsod.

Ţi-e frică? – tu crezi că-i portal
Ce-ţi duce în necunoscut
Un suflet ce, fără trecut,
Va fi ignorat în astral?

Da, ştiu! – ţi se pare-aventură
Să laşi într-o parte ce-a fost
Şi crezi că se cere un cost
Când treci la o altă cultură.

Greşeşti! – e aceeaşi, e veche,
E-a noastră, iar podu-i de flori
Şi trec peste el, uneori,
Istorii ce ştiu că-s pereche.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doña Alba, Doña Sol

Mă-ntorc peste timp şi uimit te revăd,
trecând majestos... pe podul Triana,
în apă, pe valuri, tresaltă coroana
desprinsă din umbra-ţi rămasă pe pod.
Eşti doña Alba, sau doña Sol? –
aleargă prin minte această-ntrebare,
iar umbra căzută pe unde dispare...
O, doña Alba! O, doña Sol!

Exultă pe soclu Adolfo Becquer,
în parcul central Maria Luisa,
când simte venind, odată cu briza,
parfum de amantă cu iz adulter.
Eşti doña Alba, sau doña Sol? –
rămâne pe gânduri poetul Becquer,
iar ploaia de toamnă, căzută din cer,
se scurge ca lacrima doñei Sol.

Din lacrimă creşte un tainic mister,
adus peste timp în parcul Luizei
pe bustul întins sub aripa brizei
de unde priveşte poetul Becquer.
Eşti doña Alba, sau doña Sol? –
se-ntreabă retoric Adolfo Becher...
Resimte deodată temutul mister –
e doña Alba, nu-i doña Sol!

Aş vrea să-l ajut pe poetul Becher,
o caut prin parcuri pe doña Sol,
dar ploaia se cerne deasupra domol
din norii întinşi fără margini pe cer.
Cu gândul mă pierd haotic în gol,
învins mă întorc în camera goală,
poetul Becher se tânguie-afară –
O, doña Alba! O, doña Sol!

(Aduceri aminte din Parcul Maria Luiza, Sevilla, 1999)

poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sport în parcul Copou

Pe-alei, în chip teribilist,
Călcând şi straturi vii de flori,
Aleargă un epigramist...,
Să scape de urmăritori.

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vară până-n primăvară

Se stinge vara lent în ploile de toamnă,
Râd strugurii din vii, dar pleacă rândunele
Şi-un dor de ducă lin, nostalgic mă îndeamnă
Să zbor hai-hui cu gândul pe firul vieţii mele

Să trec prin codrii vechi, agale, cu încetul,
Când frunzele de-aramă foşnesc în blând alint
Şi-apoi, cum măiestrit ne-ademenea Poetul,
Spre mândra glăsuire-a pădurii de argint...

Vrăjit de toamnă, văd cum totul parcă joacă
În ampla simfonie de viersuri ori culori...
Cu fulgi de nea zglobii, cristal şi promoroacă
Natura-mbracă straiul festiv, de sărbători!

De-acum, Moş Nicolae, Crăciunul trec pe rând,
Cu fast, Revelionul preschimbă anu-n ţară,
Iar prin nămeţi şi geruri ne ispiteşte-n gând
Ea, calda primăvară, renaşterea sprinţară...

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie de toamnă –
printre arborii desfrunziţi
bătrânul desculţ

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei păsări cântătoare

Pasăre ce cânţi întruna
În frunziş, în codru des,
Vrei să ne unim acum
Vocile în dulce viers?

Vrei să te uneşti cu flori –
Ele-nsufleţesc câmpia
Cu balsamurile lor,
Tu – cântând cântare – ţi vie?

Şi n-ai vrea ca ochii tăi,
Ce lucesc ca două stele,
Într-un lac ce vede cerul,
Să se vadă printre ele?

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Crina Decusară-Bocşan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bon anniversaire, Doamnă ELIS RÂPEANU!

27 AUGUST, ZI DE SĂRBĂTOARE PENTRU MÂNUITORII DE CONDEI ZÂMBITORI...

Cândva, într-un aprins final de vară,
Prin Valea Prahovei, tărâm de vis,
Pe-un arc-en-ciel ce nouri a deschis
Descinse din Parnas... o Domnişoară!

Prin vreme, zeci şi zeci de cărţi a scris
Tot hărăzind la semeni o comoară
De stihuri - cu trăiri, cu dor ce zboară
Către Înalt, spre culmi de Paradis!

Acum, la ceas festiv de-aniversare,
Cu flori sosim în grupuri - condeieri,
Colegi, amici, studenţii săi de ieri,

Să-i adresăm din suflet o urare:
"Cu harul, sporul de odinioară,
Mulţi ani s-aveţi iubită Profesoară!

Petre IF Vasilescu
(un student întârziat)

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când rândunelele şi celelalte păsări migratoare se strâng în stoluri pentru a pleca în ţările calde, veţi găsi pe Capella seara, spre nord-vest. Când arborii sunt desfrunziţi şi pământul e acoperit de zăpadă şi gheaţă, Capella a ajuns deasupra capului. Când primăvara reînoeşte întreaga natură, Capella se află spre nord-vest, unde apune. Capella e un soare gălbui, ca soarele nostru şi se află cam la aceeaşi vârstă ca a stelei-soare.

Marta Evans Martin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie poetică

Un vers beteag, ca toamna asta strâmbă
Care-a cioplit cu dalta ploii-n stâncă,
Un fals condei, cu mustul pământiu...
Zadarnic mi-am dorit poet să fiu!

Oh, din fântâna gândului erupe
Lavă lucind de versuri - pietre scumpe...
Şi după pace scormonesc prin mine,
Ramuri brumate cu tăceri divine...

Alei de vis şi de tăceri... Carnal
Poem, pliând în plan transcendental...
Cerul, de-acum, se-apropie de mine,
Mă prinde-n nituri de priviri... Mă ţine,

Prizonieră toamnei, evadată
Din altă lume... Vreau o altă soartă!
Şi vreau să zbor cu fluturii spre stele,
Să picur peste lume vers şi miere!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin parcul înverzit
un stol de păsări
se luptă cu
rotocoalele de fum
ridicându-şi zborul spre cer

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!