Prin parcul înverzit
un stol de păsări
se luptă cu
rotocoalele de fum
ridicându-și zborul spre cer
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
stol după stol -
zborul dinspre tropice
fără escală
haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit salcâmii
și albinele
țin zborul spre ei
să guste
din nectarul lor
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cerească -
în parcul Copoului
răsărit de luceferi
haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
chiciură în vânt
îmbrăcat în maramă
parcul din oraș
haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
bobul de grâu
în jurul bisericii
stol de porumbei
haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băncile
din parcul gol
găzduiesc
frunzele de pe copaci
ca pe niște doamne.
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind
la teiul lui Eminescu
din parcul Copou
citești și cânți
poezia lui
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta bisericii
un copil orfan
și un stol de porumbei
așteaptă cu nerăbdare
să se termine slujba
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul privirilor
O, au rupt în aripi pânza de paing
tulburând aeve liniștea cu stele
ce se-aprind o clipă și apoi se sting
printre-atâtea păsări, fâlfâind rebele
O, au rupt în aripi pânza de paing
ce-o uitaseră seara, prinsă între gene,
prinsă între gene
Neștiute păsări au plecat spre Sud
răzimând vazduhul, cu aripa-ntinsă
Zborul lor de frunză lin de-abia l-aud
tot mai des cum ninge pe câmpia ninsă
Neștiute păsări au plecat spre Sud
și-au lăsat în suflet cuiburile goale,
cuiburile goale
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Ce mai contează...
Mi-e dor de marea noastr-albastră
Și de nisipul zdrențuros,
De valuri și de pescarușii
Cu zborul lor cel languros
Și parcul ce ne deschisese
Cu verdele, speranța-n vise
Și mâinile ni le unise
Spre lumile din noi deschise.
Dar ai plecat furându-mi vara
Și parcul l-ai lăsat în urmă,
Și nopțile de lângă mine
Cu vise, devenind cutumă.
Ți-as arăta doar o alee,
Nu e departe nicidecum,
Ți-as scrie o adresă nouă
Și te-ai abate de la drum
Și nu contează anotimpul
Nici drumul cum este pavat
La capăt m-ai gasi pe mine...
Nu va fi nimeni... vinovat.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un stol de porumbei
cu scrisori în cioc
zboară în grabă
peste mări și țări
în căutarea puilor risipitori
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O luptă e viața
o luptă e viața, cu tot ce ne doare,
o luptă cu timpul, cu fricile minții,
o luptă cu boala ce nu-i trecătoare,
o luptă în care ne pierdem părinții.
o luptă e viața, cu-atâtea depresii,
o luptă în care recurgem la vicii,
o luptă prea plină de false impresii,
o luptă în care ne pierdem amicii.
o luptă e viața, mereu inegală,
o luptă în care conduc ageamiii,
o luptă cu snobii în haine de gală,
o luptă în care ne pierdem copiii.
o luptă e viața, cu deșertăciunea,
o luptă în care ucidem emoții,
o luptă în care nu știm rugăciunea,
o luptă în care ne pierdem cu toții.
o luptă e viața, cu nefericirea,
o luptă în care slăvim neputința,
o luptă în care uităm ce-i iubirea,
o luptă în care ne pierdem credința.
poezie de Ionuț Caragea din Ceasornicarul fără mâini (22 august 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la În parcul "Abator" (discuție între două babe)
Vezi, aici, a mea cumnată
A fost iarăși violată!
Iar noi, toante, cu răbdare,
Hoinărim prin Parcul Mare.
epigramă de Ioan Rațiu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Andrei Mureanu - Viata si opera" de Ioan Rațiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Luptă oarbă
Luptă, natura s-o transforne,
Omul prin opintiri enorme,
Dar, prin ce face, poți să spui
Că luptă împotriva lui.
epigramă de Nicolae Dragoș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetări senine
mă trezesc în zori cu chef nebun de viață
cafeaua cu miere dă startul zilei
lumina se așează cu zâmbet pe față
apoi se oprește pe albul pur al filei
sute de gânduri se avântă spre cer
ca un stol de păsări ordonat și cuminte
îmi trasează drumul prin azur și eter
mă-ndrept spre steaua mea cu fervoare fierbinte
cu intensitate simt pulsațiile vieții
îi port recunoștință bunului Dumnezeu
îl slăvesc în versuri cu zorii dimineții
care s-au oprit duios pe zâmbetul meu
chemările stelare alungă norii ceții
se-nseninează chipul și-așa va fi mereu
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revedere
Ne-am întâlnit în parcul cu castani,
Prin care ne plimbam odinioară,
Dar a trecut de-atunci un car de ani,
Căci timpul nu stă-n loc, ci veșnic zboară.
Ne-am salutat și ne-am vorbit stingher,
Dorind de fapt să fim în altă parte,
Și-n atmosfera aceea de mister,
Cuvintele păreau pustii și moarte.
Soarele blând pe boltă strălucea -
Înstrăinați, ne evitam privirea -
Un vaporaș pe lac grăbit trecea
Și păsări străbăteau nemărginirea.
Parcul era la fel cum îl știam;
Cândva, vrăjiți, îi admiram decorul,
Însă acum pe-o bancă zăboveam
Ca și-n trecut, dar ne lipsea fiorul.
poezie de Octavian Cocoș (8 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit castanii
Au înflorit castanii în parcul dintre noi
O simfonie amplă ce vine din trecut,
Din frunzele căzute răsar copacii goi
Comemorând în taină iubirea ce-am avut
Pe-aleile din parcuri băncuțe răzlețite
Mai găzduiesc sporadic spre seară bătrânei,
În aer porumbeii cu aripi descrețite
Planează și fac tumbe prin crengile de tei.
În aer zarvă mare, asemenea-n pământ
Stupinele sunt pline și câmpul înverzit
Au înflorit castanii și ulii sunt în vânt
A renăscut natura în timpul irosit.
Au înflorit toți pomii și florile din lume
Triumfă iarăși viața, renaște din pustiu
Și poate doar iubirea să vrea să își asume
Secundele tristeții în infinitul viu.
poezie de Valer Popean din Și macii plâng de dorul tău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
un stol de păsări -
cântecul de vioară
în casa mamei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri neîmplinite
Cerul îmi vorbește în tonuri de mov și roz aprins
Soarele zâmbind mi-a spus pe curând,
Un stol de iubiri neîmplinite își iau zborul
Gândul mi-e la tine iar
Te aștept...
Luceafărul mi-e prieten bun
În taina serilor de vară,
Privesc spre cer și vreau un semn, o minune divină
O stea căzătoare să-mi lumineze calea spre tine,
Și te voi afla într-un final!
Capătul de drum se află la marginea singurătății
Inima îmi tresară,
Și alerg spre iluzia unei iubiri împlinite.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceață
Un poet privește de la fereastra etajului 10.
Prin fața geamului său stoluri de păsări
taie cu aripile ceața,
halucinant o desfac în fâșii.
"Ce minunat! exclamă poetul.
Să vezi atâtea păsări
zburând în fața ta
prin ceața acestei dimineți!
Pare că ferestrele
sunt hublourile unei nave,
iar păsările negre -
valuri care curg, curg,
în flux și reflux.
Luați-mă și pe mine cu voi,
păsări ce răzbateți prin ceață!"
Iar glasul lui se amestecă
cu țipetele de păsări
care curg, curg...
De partea cealaltă, peste drum,
în fața zborului dezlănțuit
vede spitalul cenușiu,
cu ferestre, multe ferestre,
luminate de o lumină artificială bolnavă,
aburite de răsuflări bolnave,
de spaime și dureri
ale unor ochi muribunzi,
care se văd prin ceață.
O altfel de ceață,
care tulbură
perdeaua insesizabilă dintre viață și moarte.
Jos, străzile - un furnicar.
O cerșetoare cântă aceeași litanie,
din minut în minut,
obsesiv,
și-un clopot o îngână, cu dangătul
înecat de-atâta ceață:
"Un bănuț, domnule!
Un bănuț, doamnă!"
Pe lângă ea viața trece nepăsătoare,
grăbită,
într-un sens haotic,
ca un stol mare de păsări
cu aripile legate prin ceața densă, densă:
mașini claxonând într-o goană infernală,
oameni mergând grăbiți spre serviciu,
mame cu copii de mână,
pe care-i târâie pe un drum
ce pare că nu e al lor,
doi îndrăgostiți ce se sărută
în văzul tuturor,
două adolescente cu căști în urechi
ce traversează râzând
pe culoarea roșie a semaforului...
Și pentru prima dată
poetul simte frigul acestui spațiu de jos,
un spațiu intermediar
între zborul în valuri al păsărilor
și spaimele ochilor bolnavi
pe care îi vede prin geamurile aburite
ale spitalului.
Pentru prima dată,
nu se mai recunoaște,
nu mai știe cărui spațiu aparține,
în timp ce aripile-i tremură, legate,
și tulbură cu fâlfâirea lor ușoară
perdeaua insesizabilă
dintre viață și moarte...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!