Vuiet de metale

Blestemul din urmă m-ajunge,
Mă prinde în chingi de oţel,
Săgeata în inimi străpunge,
Cu vârf şlefuit dinspre el.

Se lasă o lespede grea,
Pe mine-n adâncuri îngroapă;
Cu palme de tot mă ferea,
Acum doar furii ne îndoapă.

E linişte-afară – furtuni
În mine se zbat să răzbată,
Din resturi încerci să m-aduni,
Dar resturi din mine înoată.

Şi ce mai rămâne se-ntinde,
Ca viţa de vii pe araci;
Aştepţi până rana se prinde,
Cu vârf şlefuit să m-ataci.

Şi simt cum desfac de sub tine
Pământul, ce-şi cere osândă.
Cu gura căscată-nspre mine,
Diavolul stă azi la pândă.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resturi

Resturi de fructe
sunt foarte multe,
resturi de pâine,
de azi pe mâine,
resturi de haine,
cârpite, dar faine,
resturi de cărţi
te-ajută să-nveţi,
resturi de eră,
pentru cine mai speră,
resturi de iubire,
ce vis subţire,
resturi de oameni,
flămânzi şi fameni,
resturi de viaţă
avem în faţă!...

Stau şi mă-ntreb,
mai avem ceva-ntreg?...

Fructe străine,
de chimicale pline,
pâine umflată,
parcă e din vată,
haine ieftine tare,
de înmormântare,
cărţi groase şi multe,
de nimeni citite,
vor fi şi ere noi,
în timpul d-apoi,
iubire de zor,
la televizor,
oameni solizi, întregi,
musculoşi, dar blegi,
viaţa-i toată-n faţă,
da-n umbră şi ceaţă!...

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

De ce m-apasă tragic această neputinţă
De a muta din piatră un miez de nenoroc?
Păzit de false gratii, se pare că n-am loc
În mine, când sub mine e-o mare de căinţă.

Cu grâu de primăvară încins pe la mijloc
Se-apucă şapte babe să spurce-a mea credinţă;
Pesemne că e vară şi mor de stăruinţă,
Dar toate mă aruncă pe pajişte de foc.

Şi tac de-atâta cale ce lung am străbătut.
Opresc birjarul clipei o clipă, apoi tac;
În urmă se desprinde ce am şi ce-am avut,

Iar lumea se deschide un veşnic teatru mut.
M-arunc pe scena lui ca într-un vârf de ac,
Ce pare că-ntr-o clipă, subit, m-a desfăcut.

sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă poetică

Mă rog de tine, Lună,
pe tine doar te ştiu,
tu eşti cu mine noaptea
când ceasul e să fiu!

Nu m-ai certat odată
de ceea ce-am gândit
şi mi-ai trimis doar vraja
să scriu nemiruit!

Mă rog de tine, Lună,
să nu mă aiureşti,
mă rog te tine lună
să nu mă umileşti!

Dictează-mi să pot scrie
în versuri tot ce simt,
să scriu ce mă loveşte
în piept şi să mă mint!

Rămâi cu mine până
dispare nebunia,
rămâi cu mine până
îmi pleacă şi trufia!

Şi du-te când ţi-oi spune,
mă simt acum mai bine
şi calcă alte urme
ţinând ochii pe mine!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală

Se-aşază pe case zăpezile reci,
iar vântul se-aude prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui c-o să pleci
cu trenul ce încă aşteaptă în gară.
Dar dorul de mine te ţine pe loc,
îti sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează-n tavan o hartă şocantă.

Văd râuri albastre prin văi de oţel
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate prin noi cu miraje pierdute.
Ajunge din gară un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine –
ne lasă în urmă un vis hibernal
cu sfântă lumină curgând prin destine.

Rămâne doar gândul în trenul bizar,
te simt lângă mine acum împăcată,
cuvintele spuse îmi par în zadar,
mai strânge-mă-n braţe încă o dată!

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 17.02.2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

Atat de departe
si totusi in mine,
Esti in sufletul meu,
Dar mi-e dor de tine...
Inchid ochii si te pot vedea,
Te simt, dar imi lipsesti
Si chiar de te-as chema,
Nu vii acum la mine.

Asi vrea sa pot opri
pentru o clipa timpul,
Sa zbor spre-a ta fiinta,
Si sa te privesc...

Nu mai exista nimeni
Doar numai tu in mine
Pentru a te-atinge o clipa,
In mine ratacesc.

Si alerg si cut,
Si totul in abis,
Oricum tu etsi departe,
Desi la mine-n vis.

Si zborul meu se frange,
Desi nu te privesc,
Oricum sunt langa tine
Si simt ca te iubesc.

poezie de Anna Panovici din Clipe (15 februarie 2007)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Mi-e dor să curg
Lângă tine un gând,
Lângă mine un pas;
Mi-e dor să zbor
Lângă tine râzând,
Lânga mine popas;
Un copac prinde rădăcini,
Un fluture învaţă să zboare,
Aici, acum e o clipă ce moare!

poezie de Monica Radulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai şlefuit din nuferi culoare şi lumină,
Ai şlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul şi floarea vorbitoare
Să-mi dăruieşti sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credinţa în vise şi plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele şi-mi ceri
Să-mi altoieşti în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieţii plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar diamantul şlefuit poate şlefui diamantul. Cum dar a fost şlefuit primul diamant?

citat clasic din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram aici

când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului

atâtea rigori
şi nicio scară pe care să urce
mama natură

încă mă caută
pe taigaua din mine
cu rădăcini până la glezna
întunericului
care mă calcă în picioare
până mă bătătoreşte
aproape de tine

acum te caut şi eu
prin deşertul fierbinte
al infernului

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resturi...

sunt momente în care trupul
mi se goleşte de umbre
nu par a fi eu
în secvenţa asta
e strâmt
doar câteva resturi ici - colo
şi un Dumnezeu care clipeşte des

încep să număr încet şi sacadat
până la următorul răsărit

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşă de înger

Numai cântecul risipit din corzile subţiri
mă lasă cu gândul înserat de plăcerea nopţii,
pierde urmele de singurătate departe de trup,
sufletul şlefuit de credinţă se urcă la cer.

Mâinile aruncă din mine tot ce-i neviu din viu
şi capătă culoarea amprentelor de inimă
împletind conturul cu fire lucioase de argint
ca pe o cămaşă de înger rămas de veghe.

O lamă de cuţit cât o fantă-n metaforă
pune şoaptele-n sunete abia percepute
până prinde coajă şi visul ce se pierde
pe urmele mântuirii din rugăciunea spusă.

Cred
că mâine se vor aşterne cuvintele-n miez
şi vor germina în faguri cu miere
sporind cântecul privighetorii-n apele dimineii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampa stinge amorţeala

"Iubito, atinge-ţi obrazul,
Să simţi cum din palmele mele
Topesc dinăuntru-ţi necazul,
Punându-l în bolul cu stele.

Nu-mi eşti niciodată departe,
Te-aş ţese-ntr-o mie de flamuri
Şi simt cum din mine faci parte,
Cu trunchi, şi cu frunze, şi ramuri.

Preumblă-te veşnic prin casă,
Priveşte-n oglindă, priveşte
Cum iarna din tine se lasă,
Cum vara din mine te creşte...

Te rog să deschizi şi cămara
În care-am păstrat necuvinte,
Şi-acum, potriveşte-ţi brăţara
Iubirii şi-aducerii-aminte."

Din vis mă trezesc în vâltoare,
Cu pasul smerit şi firesc,
Pe buze-mi sărutu-i mă doare –
"Mai e puţin...", îmi şoptesc.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu mine

Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvăţat dorinţa de a fi –
Îmbolnăvirea sinelui de mine.

Acum eu mă gândesc a ne uni:
Tu – spirit, eu – drumeag printre ruine
Şi poate ne zidirea mâinii pline
Va şterge nepăsarea de-a muri.

Apropie-mă-ncet de fiecare,
Cuprinde nesfârşirea dintre noi
Şi prinde-mă-n reverul morţii – floare,

Ca pe o zi şi-o noapte oarecare
Şi fără să privim iar înapoi
Să ne-ndreptăm uşor spre nepăsare...

sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copiii din mine

În pântecul minţii
Săgeţi îmi ascut
Coarde-mpletesc
Arcuri întind până pleznesc
Marsupiu mi-e viaţa
Şi-mi ţintesc copiii…
Copiii mei nenăscuţi încă
În fire
Neaduşi în simţire
Decât de
Idee.
Un arc cu săgeata pe coardă
Întinsă la maxim
Răbdarea se zbate
Cu mâna o trag de ureche
În vârf are-oţel
În coadă o pană
Să zboare ar vrea spre zarea ce-a făr’
de pereche.
Lacrima-mi disperată
Se agaţă de-o geană.
Mintea mi-e pântec
Viaţa marsupiu în care mă cresc
Şi-odată cu mine pe ei
Copiii din mine
Ce mi nasc deocamdată-n idei.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie hibernală

Se-aşază pe casă zăpezile reci,
iar vântul pătrunde prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui că-o să pleci
cu trenul ce încă aşteaptă în gară.

Dar timpul uitării te ţine pe loc –
îţi sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează tavanul cu-o hartă şocantă.

Văd râuri albastre prin văi de oţel,
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate venind cu licori neştiute.

Din gară ajunge un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine –
ne lasă în urmă un vis hibernal...,
cu sfântă lumină curgând prin destine.

Se duce doar gândul cu trenul bizar –
te simt lângă mine de-acum împăcată,
cuvinte nespuse se zbat în zadar...,
mai strânge-mă-n braţele tale o dată!

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arunc din mine

floarea răului cu gâtul lung
care seamănă cu o pasăre
unde trag două linii
prinde rădăcini vulgare
pe solul mâlos plin de nuferi
ca o firimitură de pâine
înghiţită de un porumbel
vânat de-o acvilă în picaj
secerată de vânătorul care renunţă
la viaţă şi se sinucide
fără reclame şi reflectoare
cu floarea răului în suflet
a crescut acolo unde a prins
un teren neocupat
a înfipt steagul ca un căutător
de aur autentic pentru făcut sigilii
mă simt gol după eliberare
un trup de piatră
şlefuit după posibilităţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nai şi de cimpoi

amară toamnă curge din ochii României
şi tot amara noapte se lasă în genunchi
prin traficul din suflet strâns parcă în mănunchi
se-aude în biserici cântând "Ave" Mariei

bunici şi fraţi şi mame şi taţi surori şi unchi
se-ndeamnă câte unul cu Oda bucuriei
ce linişte se lasă pe umerii Mesiei
ce foc îmi arde ţara de-aici până la trunchi

să n-ascultaţi de mine, să ascultaţi de voi
atunci când pietre albe v-aruncă lângă apă
şi apa dunăreană v-aduce înapoi

e aur şi e viaţă, chiar dacă prin noroi
se-nvolbură în teacă şi-apoi din nou vă scapă
dar nu vă scapă rana de nai şi de cimpoi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlharul din mine

Eu ştiu ce-nseamnă să stai şi să rabzi
Şi apoi de nevoie să furi
Eu ştiu cum e privirea să cazi
Legat la mâini urechile să vrei să le-astupi
Când ei te condamnă, şi tu te condami
Osândă de lemne şi palme şi cui.
Eu ştiu cum e să simţi doar dispreţ
De la oameni cu vază, de la oameni de rând
Sub soarele amiezii, nemilos şi el, crunt
Cu palme izvoare, picioare şuvoi
Să simţi cum te stingi, tremurând.
Eu ştiu.
Ştiam să mă rog, dup’o vreme am uitat
Un susur de vorbe şi-o faţă cu spini
A trezit îm mine un freamăt, un geamăt, un chin.
Se ruga pentru ei – călăii, tâlharii
Cerea pe şoptite iertare
Şi n-am mai putut,
Tâlharul din mine murea
Dar nu sub osânda adusă de ei.
L-a omorât privirea Lui blândă
Şi vorbele frânte
Acolo pe cruce în mine,
Tâlharul murea-n ochii mei.
O vorbă am spus, o vorb’a credinţei
Nevinovatului ce murea lângă mine
Vântul bătea printre fluierele picioarelor mele zdrobite
Eu ştiu cum e dup’o viaţă trăită’n osândă
O vorbă răspuns să-ţi aducă iertare
Să mori înviind...
Condamnarea din urmă
Să fie un drum spre salvare.
Eu ştiu cum e...

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre resturi. Singurul loc de care moartea nu ştie

uneori sap în mine şi
rămân acolo până noaptea târziu

caut locul din care am venit

ştiu că există pericolul
să se surpe pereţii scrijeliţi de nesomn
şi nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice

rănit printre resturi ignorat şi cu
tălpile arse de căutări
o să aştept în singurul loc
de care moartea nu ştie

ştiu totuşi

că în locul acela a locuit o femeie...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor

Cuvintele sunt scrise, săgeata nu le arde
Si capul meu adoarme cu ochi inchisi pe carte
Visez o alta lume de dincolo de zid,
Ce-n cercuri se desprinde si-n urma lasa vid

In amorteala serii aud in soapta glas...
-In lunga noapte a iernii doar tu mi-ai mai ramas
Trezeste-te iubito, nu vreau ca sa te pierd
Din tot ce ma-nconjoara eu doar in tine cred.

Privirea inspre mine intoarce in tacere
Pastreaza-n ochi lumina, atat doresc a cere
Si daca bucuria ma duce in extaz
Voi prinde din cer luna şi-oi pune-o în pervaz.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!