Teodor Dume

Resturi...

sunt momente în care trupul
mi se golește de umbre
nu par a fi eu
în secvența asta
e strâmt
doar câteva resturi ici - colo
și un Dumnezeu care clipește des

încep să număr încet și sacadat
până la următorul răsărit

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Teodor Dume

Traiectorii

în mine mai port câteva urme și
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutățile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremația vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopții clipește des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns

trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...

poezie de (2015)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Ferestre spre marginea lumii

Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo

în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese

la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Există doar oameni și un singur Dumnezeu

Adevărul e că oamenii nu mor
ei sunt ca niște trepte
pe care călcăm
și ne înălțăm
unul
pe celălalt

înfricoșător e doar momentul
în care ne afundăm
tot mai adânc
pentru a face loc
și altora
în pământ
nimeni nu-și cunoaște identitatea
chiar și Dumnezeu preocupat de alte lucruri
uită să mai treacă pe la tine
umbra din care întunericul
și-a construit adăpost
își caută înlocuitor
nu există un AZI din care
să crească alte umbre

există doar oameni și un Dumnezeu
care din propria lor suferință
și-au modelat chipul pe lut

poezie de din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Ferestre spre marginea lumii

Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Ferestre spre marginea lumii

fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo

în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese

la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Timpul, devoratorul de umbre

vine o vreme când începi să semeni
cu un fum de țigară
te așezi între noapte și zi
numeni nu știe că lumea
privește prin tine
ca printr-o ceață de toamnă
cerul se face rotund
umbrele se mișcă de acolo - colo
cineva scormonește prin tine
te scurgi încet dar
nu zici nimic...

devoratorul de umbre înghite orizontul

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Printre resturi. Singurul loc de care moartea nu știe

uneori sap în mine și
rămân acolo până noaptea târziu

caut locul din care am venit

știu că există pericolul
să se surpe pereții scrijeliți de nesomn
și nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice

rănit printre resturi ignorat și cu
tălpile arse de căutări
o să aștept în singurul loc
de care moartea nu știe

știu totuși

că în locul acela a locuit o femeie...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Umbrele morții

Între noapte și zi
e o ușă zidită
prin care
trece doar Dumnezeu
ceilalți nu apucă decât
să îngenuncheze
în fața primelor umbre
așezate în rând

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Coșmarul din gând

am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desființa
orice urmă
durerea triumfa
bucăți decer cădeau peste timp
în așteptarea mea zădarnică
s-a așternut frigul
doar ea duhnind a glorie
își făcea provizii pentru o altă zi
în care
orice eroare se va corecta
cu un singur clik

nimic nu mai doare

oamenii stau la coadă pentru nimic
se zvonește că se dă de pomană
o gânganie mi se așază pe nas
țipătul ar suna a disperare
dar tac
ceva mai încolo o mamă
alăptează un copil
printre lacrimi parcă vorbește cu Dumnezeu

captiv între noapte și zi silabesesc
sunt viu

dar știu că și fericirea doare...

poezie de (2016)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Sunt și momente în care îți vine greu ca să accepți că mai sunt și oameni pe pământ.

aforism de din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Teodor Dume

Singurătatea nu omoară, ci doar roade încet, zi de zi, până devii uitare...


Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Cine nu se uită în sufletul Omului, ci doar în punga lui, pentru mine nu există! Punga se golește, se uită, dar prietenia trebuie dusă până la capăt!.

aforism de din Descărnarea timpului
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Deasupra tuturor lucrurilor există un timp, parte din mine

nu știu dacă sunt fericit sau trist

locuiesc printre anotimpuri și
uneori desenez inimi
pe chipurile de pe icoane

de fiecare dată când se pleacă
aud țipete văd noaptea
cum inundă încăperea
în care
te așteptam
liniștea îmi mângâie fruntea
oprită între palme
ca un gând
mânjit de speranțe
printre șuvițele negre ale nopții
stropii de ploaie zdrobiți de asfalt
îmi desferecă singurătatea
câteva secunde mai târziu
privesc imaginar
prin ticăitul ceasului atârnat
pe albul din perete
aud strigăte
se plimbă de colo colo ca
o amintire lăsată de izbeliște

în jurul meu un gol
și multă tristețe

poate că doar eu voi locui
în lumea aceasta
în care
nu va mai fi niciun mâine...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Orașul din mine noaptea, între gesturi

ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut

vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele

din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu

nu știu

următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
doar chipurile din vene cunosc povestea
pentru că rostul meu e să nu urăsc

dați-mi cu bocancii în cap scuipați-mă sub limbă
și imaginați-vă că sunt animalul care există
în fiecare din voi

nu vă urăsc

mă afund în trupul năpădit de igrasie tot mai mult

până trec

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Orașul din mine noaptea între gesturi

ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut

vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele

din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu

nu știu

următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
doar chipurile din vene cunosc povestea
pentru că rostul meu e să nu urăsc

dați-mi cu bocancii în cap scuipați-mă sub limbă
și imaginați-vă că sunt animalul care există
în fiecare din voi

nu vă urăsc

mă afund în trupul năpădit de igrasie tot mai mult

până trec

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Apartamentul cu numărul 10

când rămân singur
afară plouă cu bulbuci
în apartamentul meu
doar umbra își face de lucru
se plimbă de ici- colo
și nu zice nimic
nu răspunde nici la ușă
când moartea se uită pe vizor
nu- i bai zic
o să aștept până încetează ploaia
și de teamă o să trag jaluzelele
apoi îi spun lui Dumnezeu
numărul apartamentului
în care locuiesc
deși întotdeauna am locuit
în apartamentul cu numărul 10

poezie de din Fântâna din care bea Dumnezeu (2 iunie 2024)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

La bătrânețe omul e doar un rest de umbră din care se iese încet...

aforism de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Efecte secundare

trupul meu e un adăpost pentru săraci
unde se mănâncă și se bea puțin
uneori e mult întuneric și se întâmplă
în diminețile în care intuiesc
existența unor sentimente intermediare

deși nici nu știu cât de mult contează

ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidații care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira

în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc

de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineața
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
și colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine

știu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care și o suferință
ce respiră haotic

dar nu-mi pasă

cel ce ocolește suferința moare încet
pentru că nimeni și nimic nu poate
înlocui atingerea

asta e tot...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Adânci ca bătrânețea...

Nicio ploaie nu poate
să-ți spele urmele de pe suflet
adânci ca bătrânețea
și nici nu poți să ți-le ascunzi
de cei care încă mai sunt
și nici de cei care au fost
ploile spală doar
trupul și sângele din rană
nu și cicatricea ce ascunde un oftat și pe Dumnezeu
ce se plimbă prin tine
cu ochii închiși

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

păstrează în suflet doar prietenii și oamenii de bine, pe cei falși ambandonează- i ca pe niște resturi


Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook