
Resturi...
sunt momente în care trupul
mi se golește de umbre
nu par a fi eu
în secvența asta
e strâmt
doar câteva resturi ici - colo
și un Dumnezeu care clipește des
încep să număr încet și sacadat
până la următorul răsărit
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre numere sau poezii despre Dumnezeu
Citate similare

Traiectorii
în mine mai port câteva urme și
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutățile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremația vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopții clipește des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns
trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre schimbare, poezii despre răutate, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre duel sau poezii despre boală

Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre suflet sau poezii despre singurătate

Există doar oameni și un singur Dumnezeu
Adevărul e că oamenii nu mor
ei sunt ca niște trepte
pe care călcăm
și ne înălțăm
unul
pe celălalt
înfricoșător e doar momentul
în care ne afundăm
tot mai adânc
pentru a face loc
și altora
în pământ
nimeni nu-și cunoaște identitatea
chiar și Dumnezeu preocupat de alte lucruri
uită să mai treacă pe la tine
umbra din care întunericul
și-a construit adăpost
își caută înlocuitor
nu există un AZI din care
să crească alte umbre
există doar oameni și un Dumnezeu
care din propria lor suferință
și-au modelat chipul pe lut
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre existență, poezii despre cunoaștere, poezii despre creștere sau poezii despre adevăr

Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj

Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, devoratorul de umbre
vine o vreme când începi să semeni
cu un fum de țigară
te așezi între noapte și zi
numeni nu știe că lumea
privește prin tine
ca printr-o ceață de toamnă
cerul se face rotund
umbrele se mișcă de acolo - colo
cineva scormonește prin tine
te scurgi încet dar
nu zici nimic...
devoratorul de umbre înghite orizontul
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre timp

Printre resturi. Singurul loc de care moartea nu știe
uneori sap în mine și
rămân acolo până noaptea târziu
caut locul din care am venit
știu că există pericolul
să se surpe pereții scrijeliți de nesomn
și nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice
rănit printre resturi ignorat și cu
tălpile arse de căutări
o să aștept în singurul loc
de care moartea nu știe
știu totuși
că în locul acela a locuit o femeie...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pericole, citate de Teodor Dume despre noapte, poezii despre moarte, citate de Teodor Dume despre moarte, poezii despre femei sau citate de Teodor Dume despre existență

Umbrele morții
Între noapte și zi
e o ușă zidită
prin care
trece doar Dumnezeu
ceilalți nu apucă decât
să îngenuncheze
în fața primelor umbre
așezate în rând
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Teodor Dume despre religie sau citate de Teodor Dume despre Dumnezeu

Coșmarul din gând
am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desființa
orice urmă
durerea triumfa
bucăți decer cădeau peste timp
în așteptarea mea zădarnică
s-a așternut frigul
doar ea duhnind a glorie
își făcea provizii pentru o altă zi
în care
orice eroare se va corecta
cu un singur clik
nimic nu mai doare
oamenii stau la coadă pentru nimic
se zvonește că se dă de pomană
o gânganie mi se așază pe nas
țipătul ar suna a disperare
dar tac
ceva mai încolo o mamă
alăptează un copil
printre lacrimi parcă vorbește cu Dumnezeu
captiv între noapte și zi silabesesc
sunt viu
dar știu că și fericirea doare...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre mamă, poezii despre lumina lunii, poezii despre gânduri sau poezii despre greșeli

Sunt și momente în care îți vine greu ca să accepți că mai sunt și oameni pe pământ.
aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Singurătatea nu omoară, ci doar roade încet, zi de zi, până devii uitare...
Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre uitare, citate despre singurătate, citate de Teodor Dume despre singurătate, citate despre devenire sau citate de Teodor Dume despre devenire

Cine nu se uită în sufletul Omului, ci doar în punga lui, pentru mine nu există! Punga se golește, se uită, dar prietenia trebuie dusă până la capăt!.
aforism de Teodor Dume din Descărnarea timpului
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre suflet, citate de Teodor Dume despre suflet, aforisme despre prietenie, citate de Teodor Dume despre prietenie sau aforisme despre existență

Deasupra tuturor lucrurilor există un timp, parte din mine
nu știu dacă sunt fericit sau trist
locuiesc printre anotimpuri și
uneori desenez inimi
pe chipurile de pe icoane
de fiecare dată când se pleacă
aud țipete văd noaptea
cum inundă încăperea
în care
te așteptam
liniștea îmi mângâie fruntea
oprită între palme
ca un gând
mânjit de speranțe
printre șuvițele negre ale nopții
stropii de ploaie zdrobiți de asfalt
îmi desferecă singurătatea
câteva secunde mai târziu
privesc imaginar
prin ticăitul ceasului atârnat
pe albul din perete
aud strigăte
se plimbă de colo colo ca
o amintire lăsată de izbeliște
în jurul meu un gol
și multă tristețe
poate că doar eu voi locui
în lumea aceasta
în care
nu va mai fi niciun mâine...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre secunde, poezii despre ploaie, poezii despre plimbare sau poezii despre negru

Orașul din mine noaptea, între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
doar chipurile din vene cunosc povestea
pentru că rostul meu e să nu urăsc
dați-mi cu bocancii în cap scuipați-mă sub limbă
și imaginați-vă că sunt animalul care există
în fiecare din voi
nu vă urăsc
mă afund în trupul năpădit de igrasie tot mai mult
până trec
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre zoologie, poezii despre somn, poezii despre picioare, poezii despre oraș sau poezii despre fericire

Orașul din mine noaptea între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
doar chipurile din vene cunosc povestea
pentru că rostul meu e să nu urăsc
dați-mi cu bocancii în cap scuipați-mă sub limbă
și imaginați-vă că sunt animalul care există
în fiecare din voi
nu vă urăsc
mă afund în trupul năpădit de igrasie tot mai mult
până trec
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Apartamentul cu numărul 10
când rămân singur
afară plouă cu bulbuci
în apartamentul meu
doar umbra își face de lucru
se plimbă de ici- colo
și nu zice nimic
nu răspunde nici la ușă
când moartea se uită pe vizor
nu- i bai zic
o să aștept până încetează ploaia
și de teamă o să trag jaluzelele
apoi îi spun lui Dumnezeu
numărul apartamentului
în care locuiesc
deși întotdeauna am locuit
în apartamentul cu numărul 10
poezie de Teodor Dume din Fântâna din care bea Dumnezeu (2 iunie 2024)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică

La bătrânețe omul e doar un rest de umbră din care se iese încet...
aforism de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre bătrânețe

Efecte secundare
trupul meu e un adăpost pentru săraci
unde se mănâncă și se bea puțin
uneori e mult întuneric și se întâmplă
în diminețile în care intuiesc
existența unor sentimente intermediare
deși nici nu știu cât de mult contează
ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidații care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira
în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc
de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineața
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
și colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine
știu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care și o suferință
ce respiră haotic
dar nu-mi pasă
cel ce ocolește suferința moare încet
pentru că nimeni și nimic nu poate
înlocui atingerea
asta e tot...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre sărăcie, poezii despre seară, poezii despre piersici sau poezii despre murdărie

Adânci ca bătrânețea...
Nicio ploaie nu poate
să-ți spele urmele de pe suflet
adânci ca bătrânețea
și nici nu poți să ți-le ascunzi
de cei care încă mai sunt
și nici de cei care au fost
ploile spală doar
trupul și sângele din rană
nu și cicatricea ce ascunde un oftat și pe Dumnezeu
ce se plimbă prin tine
cu ochii închiși
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre bătrânețe

păstrează în suflet doar prietenii și oamenii de bine, pe cei falși ambandonează- i ca pe niște resturi
Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet sau citate despre prietenie