De nai şi de cimpoi

amară toamnă curge din ochii României
şi tot amara noapte se lasă în genunchi
prin traficul din suflet strâns parcă în mănunchi
se-aude în biserici cântând "Ave" Mariei

bunici şi fraţi şi mame şi taţi surori şi unchi
se-ndeamnă câte unul cu Oda bucuriei
ce linişte se lasă pe umerii Mesiei
ce foc îmi arde ţara de-aici până la trunchi

să n-ascultaţi de mine, să ascultaţi de voi
atunci când pietre albe v-aruncă lângă apă
şi apa dunăreană v-aduce înapoi

e aur şi e viaţă, chiar dacă prin noroi
se-nvolbură în teacă şi-apoi din nou vă scapă
dar nu vă scapă rana de nai şi de cimpoi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!