Moartea câștigă premii de excelență
ce să faci
așa-i în viața reală
la fiecare pas un final fericit
de la un capăt la altul al vieții
o sumă de înmormântări frumoase
oricum la naștere nu e niciun spectacol
nici măcar o pomană pentru ziua venirii pe lume
doar durere țipete și lacrimi de fericire
apoi se desface cerul
în constelații zodii karme destine
doar un regizor depășit de situație
sclavul producătorului veros
o tot ține langa cu veșnica rețetă
unde iadul joacă rol de rai
la un happy end de scary movie
cu sângele țâșnind din tăieturile de peliculă
ca dintr-un puț petrolier texan
pentru toți vampirii din sală
în spatele aparatului de proiecție
moartea pregătește o serie viitoare
iar biletele se vând înainte de a se ști eroul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut
nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două nașteri
și o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
și paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-și aștepta spirala
apoi
ca și când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai știut nici măcar el
de unde începuse
și nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi și întrebarea
poate si filosofia
dar cum era așa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viața
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropați aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi scrie cartea fluturilor
din îndepărtata planetă a visurilor
acolo unde orice majoritate se împarte la doi
un fel de proiecție mucalito-utopică
indiferent de ordinea și dezordinea răsăriturilor
voi fi primul cetățean cu drept de vot
întâiul explorator al florei și faunei
adică botezătorul florilor și al buburuzelor
apostolul gâzelor arhitectul reliefului
aș pune doi sori în decor și niciodată apusuri
sau mai bine nu
poate două luni și nicio eclipsă totală
totuși eclipsele au frumusețea lor
aș putea așeza o cascadă în așa fel încât
curcubeul să stea toată ziua pe cer
iar stelele le-aș așeza invers dorințelor
să nu mai fie nevoie să cadă
câmpiile le voi pune undeva în vârful munților
să pot atinge cerul cu gândul
aș fi primul păcătos
chiar și nemuritor pentru o clipă
oricum nu e ușor să împac florile cu fluturii
iar lumea asta trăiește în mine doar pentru tine
înmoi cuvintele în inimă
le dăruiesc iubirea apoi le învăț plânsul
pentru orice eventualitate
doar știi cum e să fi poet
trăiesc poezia dar și viața prin lacrimă
nici nu trebuie să fiu fericit
fericirea mă împiedică să fiu inefabilul căutător
al veșnic inutilelor stări de gâză
nu e ușor să faci o lume
dar e important să îți dorești
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ratat de puțin titlul de revoluționar
pentru că nu l-am revendicat niciodată
oricum nu sunt genul
care se aruncă cu pieptul înainte
pentru păpușarii cu pretenții de regizor
în schimb vecinul meu securistul
a fost primul om pe care l-am văzut
cu brațul înfășurat în tricolor
în mod cert nu am stofă de martir
nu sunt bun nici războinic nici mercenar
de erou nici atâta
am totuși așa multe cicatrici pe suflet
dar nu de atunci
atunci încă visam
construiam de nebun viitorul
în pași mareți
în ritm de tot înainte
fară regrete iubeam să fiu
să am de unde
să n-am de ce
dar port cu durere și o parte din cicatricea eroilor
căzuți pentru un colț de libertate
și un codru de fericire
o port adânc
atât de adânc
încât pare o tranșee
într-un fel aș fi vrut să fi murit atunci
cu visul întreg
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După fiecare victorie mai înalț o poartă
prin care îmi trec oasele spre veșnica amintire
oricum nu există destule înfrângeri
pentru câte ode ale bucuriei pot fi cântate vreodată
nici destule bulevarde ale biruinței
pe care să mărșăluiască descompunătorii de eroi
doar o albă cărare între două nopți și o scară
pe care să ne coboare din neant când visele când roua când cine mai știe ce blestem
uneori îngeri alteori demoni fiecare cu durere
..................................................
doar lacrima ascunsă din spatele fiecărui strigăt de asalt nu mai are vreme să curgă
ori doar se amestecă cu teama de a nu muri ridicol fără o semeață movilă de pământ drept templu
....................................................
sunt un gladiator vremelnic într-un circ nemuritor
poate de aceea simplitatea cercului nu se lasă spusă
oricâte cuvinte aș șlefui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă strecor dintr-un univers într-altul
nu știu dacă iadul e pâlnia
îmi este din ce în ce mai strâmt în raiul acesta
parcă nu-mi mai ajunge doar o moarte
pentru câte durere este pe acest colț de lume
și tu știi doamne cum te sufocai aici
câte nevoie de spațiu ai avut
să mai respiri un cer pentru inima mea de poet
la urma urmei mă voi întoarce în liniștea ta
după ce-mi voi străbate întunericul
.................................
spațiile asigură limitele dintre două creații
și sunt mai totdeauna cel puțin infinite
trebuie să mă credeți pe cuvânt
oricum nimeni nu va avea destul timp să le măsoare
.................................
dintr-un univers într-altul prin găuri negre mă strecor
ca să vă scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
să nu simtă durerea trecerii prin clipă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de ceară se strivesc de asfalt
cu o anume indecență zgomotoasă
ca pe la un show păcătos
apoi îmi las inima pe spate într-un hohot liber
doar nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte
spre singurătate
locul unde sunt în sfârșit învingător
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea asta atât de absurdă
după aceea înmulțesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele să găsesc sprijin înălțimii
în niciun caz pentru steaua polară
doar nebunului de negru rătăcit în turnul rece
care încă se mai crede prințesă
oricum afurisiții aștia de cavaleri nu mai au cai
dar îndrăznesc să zboare pe orice himeră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiunile nu au valoare de certitudine
nici moartea nu e mai mult
viața nici atât
doar clipele în care te iubesc
au valoare de axiomă
dar tu îmi ceri demonstrații
îmi ceri promisiuni
îmi ceri adevărul
eu îți promit doar cerul
hai
fie
și o parte din infinit
de ziua ta
de noaptea mea
de felul nostru de a deveni cuvinte
eu șoaptă
tu strigăt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrarea în rai va fi monopol de stat
la naiba cu ortul dat popii
cartelele pentru intrarea în rai
sunt o găselniță minunată
numai bună pentru ridicat imperii financiare
oricum corupția a depășit demult românia
a trecut cumva și de china
cu tot cu glonțul imputabil familiei
(cum dracu să nu ispitească maldărul de bani
cules așa ușor de la fraierii plătitori de taxe
oricum revoltele sunt din ce în ce mai mici
iar oamenii educați în spiritul virtualului
vor protesta on-line
doar cât timp vor culege like-uri)
pentru cei care nu își permit raiul
se vor înmulți teledonurile
ca și show-urile păcătoase
iar iadul va fi refugiul dreptului la vot
abia acolo mai mult decât turmentați
aproape beți turtă de fericire
vor învăța democrația
ca pe o condamnare la autoasuprire
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele e tot acolo
parcă în ciuda apocalipticelor calendare
repetă invariabil zorii
precum orice altă stea
impasibilă
își vede de hidrogenul ei
nu s-a despicat cerul
nici măcar pământul
doar inima mea bate un pic mai tare
oricum nu stia prea bine ritmul
batea și ea după ureche
fix în spatele ochilor
sub fiecare mângâiere
lăutărește
acel fel de je ne regrete rien
cântat prin toți porii
între două trăiri și o normă de conduită civică
răstignesc visele în crampoane ruginite
bătute cu voluptate prin fiecare aripă îndrăzneață
prin fiecare iris care se deschide înăuntru
împotriva ordinii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici în vin nu mai găsesc adevărul
dar măcar viața se vede un pic mai rose
oricum nu-mi beau amarul din cristal
mă îmbăt țărănește din cornul boului
direct de la slăvina cerului sorb infinitul
precum zamolxe își bea țărâna din ulciorul cu țâță
apoi îmi râd în barbă de fiecare nouă moarte
sughiț stele și râgâi demoni
împletesc păpădii până-n soare
un fel de lanțișoare pentru caleea laptelui
doar am libertatea cioplitorilor de cuvinte
de aici mesele rotunde și talk-showurile
unde ne ciocnim adevarurile vietii de minciunile iubirii
până la ultimul ciob afumat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un investitor stupid
nu am o ordine anume
nici prioritati
nici măcar un plan de investitii
pot spune că sunt lipsit de resurse
oricum nu negociez imperii galactice
mă ocup cu universurile nenăscute
cumpăr neant
ador să adun haos
risipesc cu generozitate lumina
o împart pe iluzii
născocesc infinituri infinite
dintr-un punct
prin simpla închidere de ochi
nu refuz niciun fluture
când vine vorba de o floare
nici macăr nu caut de deochi lumea
o iubesc așa
cum niciun trup nu știe
sunt un investitor stupid
nu cred în veșnica extindere
nu caut să întind întinderea
iubesc ideea de embrion
așa se adună iubirea
apoi desfac raiul de toate regulile
mai puțin de regula verdelui veșnic
la bursa adevărului nu se înghesuie nimeni
cine să cumpere certitudinea incertitudinii
aici e rostul meu
pentru că într-o zi
când nu va mai fi zi
se va vinde scump
fiecare bucățică de haos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-un răsărit de soare
un cavaler de tinichea
o mie de alte mori de vânt
și doar o lance boantă
apoi
ca și când aș putea picta timpul
între două inimi și un zbor de libelulă
pe un cer oarecare
parcă niciodată de la un capăt la altul
doar atât cât îl pot cuprinde într-un curcubeu
dintr-o lacrimă așez o mare la poalele munților
în fața oglinzii albe dintr-o altă oglindă
strivesc sub pensulă toate valurile
să nu mai facă aiurea din munți nisip
la urma urmei de banalitate nu a murit nimeni
până și minunile știu asta
doar clipele care fac nemărginirea posibilă
sunt parcă din ce în ce mai puțin calificate
ca și cuvintele acestea așa de uzate
încât au nevoie de un miliard de repetări
pentru fiecare nouă lume albastră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te răstignesc decât din iubire
pe un pat încă alb
ca o prapastie
ca un hău
numai bun de o prăbușire în doi
ca o împerechere de libelule
în căutarea momentului acela
unde să nu mai știm nimic
care ne apropie cumva de rai
ori doar de iadul acela
unde vom putea să scriem poezii
ca și când ne-am împărtăși orgasme
apoi obosiți de respirat cuvinte
ne vom culca îmbrățișați
unul în altul în așa fel încât
inimile vor bate pe aceeași parte
iar visele se vor împleti
precum o coadă de cosânzeană
vezi iubito
cum putem sa ne iubim în sine
ca și când
lumea nici măcar nu a început
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă invit la spectacolul vieții mele
aici unde din când în când
visez să fiu regizor
de fapt sunt
un fel de mașinist promovat
de la cabina sufleorului
prin nevoia de figurație
într-o piesă ciudată
scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconștientă
fără nicio pregătire
dramatică
fără acte
fără indicații scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz și multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv
pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare
cu licurici
în loc de reflectoare
cerul nopții
în sală
printre aplauze și lacrimi
o rază de soare își caută cercul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a v-ați ascunselea prin mine
calc pe sfera aceasta cu multă gravitație
la un alt nivel ca un joc nesfârșit
de-a cercul
între doi pereți de gând
involuții recesive dintr-un altfel de ieri
zac săltărețe pe un fir de lumină
dintr-un sens în altul
precum o regulă a dezordinii
la un capăt de tunel întunericul
de gradul opt pe scara vieții cerne
din cer în cer prin fiecare orizont
îmi foșnește sângele în urechi
ca prin aorta unui zeu fluture
tot felul de splendori ucise de un penel
pe o pânză de tarantulă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te lași călcată în picioare de fluturi albi
faci risipă de flori din palstic
cum risipesc muritorii din neștiință
nemurire după nemurire
într-o nebunie totală
arunci cerului lacrimi niciodată plânse întreg
oprite ca un nod în gât
de un baraj mult prea egoist
stopate sub inimă ca o rezervă pentru plutire
sau pentru cine știe care oază
zidite apoi hymalaian
cu prăpăstii și loc de înălțat ecouri
cât să mori cel puțin o dată pe fiecare vers
............................
lasă-ți inima să iasă din emoticoane
să-i curgă sângele clocotind firesc prin artere
cum toarnă cu dichis un somelier vinul
înainte de a începe balul
............................
tiptil tiptil te retragi în cochilie
trăiești cât să ocupi un gol cu un alt gol
ca și cum cerul e o pânză bâtută în cuie
iar dansul doar o aureolă pe o boltă de scoică
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mă strânge ca un coșciug prost croit
din nefericire tâmplarul meu nu este messia
grija lui este economia de material
și un strop de profit
cu eternitățile nu are nimic de comentat
oricum are atâtea guri de hrănit
încât nu are timp și pentru măsurarea clipelor
dar eu sunt poet
până și în geluitul molidului caut metafore
ca și cum fiecare foroașcă de talaș are identitate
ca și cum ar mai conta cum se bat la final cuiele în cruce
când viața mă închide pur și simplu în mine
poate ca un paradox al egocentrismului
într-un anume fel doar moartea
îmi poate reda speranța
în nemărginire
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La supermarket nu găsesc idealuri
aici sunt obișnuiți să vândă iluzii
oferă chiar promoții la așa ceva
nici iubire nu găsești pe rafturi
doar vise de plastic frumos ambalate
la preț redus
pentru cei care nu mai au timp
de visare
apropo am căutat și timp
am un amic care se plânge des
în curând e ziua lui
o să-i ofer o clipă în dar
din viața mea
și o îmbrățișare
ce ți-e și comerțul ăsta
uite
până și mânăstirile îl vând pe Dumnezeu
și oferă promoțional
un pahar de colivă
de aceea duminica mă prinde printre rafturi
unde mă pierd aproape ca-n viață
printre o sumedenie de nimicuri
apoi într-un final
îmi golesc speranțele la casă
acolo unde o casieriță frumoasă
precum o zi în rai
mă trezește cu un ton de automat
plătiți cu cash vă rog
speranțele nu mai au demult nicio valoare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar de caut un punct de sprijin
nu vreau să răstorn universul
merg pe vârful picioarelor să nu deranjez stelele
îmi place să cred că liniștea le ține nemișcate
nu-mi aleg nicio stea
nu vreau să fiu nedrept cu infinitul legându-mi viața de o unitate
nu desfac de mister constelațiile
nu caut prin niciun zodiac cărări vieții
cum nu-mi place să mă cramponez de ceea ce numesc destin
dar am așa o superstiție interioară care îmi vine din poveștile copilăriei
(mi le citeam singur și recunosc că alteram finalul de obicei fericit)
și dau personalitate fiecărei bucăți de cer
aproape că orice clipire de pe cerul nopții îmi șoptește despre imensitate
iar eu mă fac mic de tot
cât să mă pot întoarce înapoi
înapoi unde?!
poate înainte
spun poate pentru că într-un cerc este greu să găsești care este începutul
oare are început?!
un sens îi conferim trigonometric
în sensul apusurilor sau invers
de ce am spus apus și nu răsărit?!
oricum înapoi nu mă pot întoarce decât mergând înainte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt Dumnezeul furnicilor
dar mă dor toate mușuroaiele
desfăcute de curiozitatea mea
fiecare lume în care mi-am băgat nasul
fără să înțeleg dezastrul produs
doamne câte bariere puneam în calea lor
ca să-mi verific teoriile copilărești
doar așa
ca să văd până unde vor răzbi
interveneam despotic
într-o lume pe care nu o înțelegeam
din joacă
un uriaș fără minte
și nu pot să nu mă gândesc
că un copil din stele flămând de cunoaștere
se joacă din când în când
cu lumea noastră
doar așa
ca să vadă până unde putem răzbi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!