Aripi de ceară se strivesc de asfalt
cu o anume indecență zgomotoasă
ca pe la un show păcătos
apoi îmi las inima pe spate într-un hohot liber
doar nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte
spre singurătate
locul unde sunt în sfârșit învingător
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea asta atât de absurdă
după aceea înmulțesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele să găsesc sprijin înălțimii
în niciun caz pentru steaua polară
doar nebunului de negru rătăcit în turnul rece
care încă se mai crede prințesă
oricum afurisiții aștia de cavaleri nu mai au cai
dar îndrăznesc să zboare pe orice himeră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.