Vă invit la spectacolul vieții mele
aici unde din când în când
visez să fiu regizor
de fapt sunt
un fel de mașinist promovat
de la cabina sufleorului
prin nevoia de figurație
într-o piesă ciudată
scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconștientă
fără nicio pregătire
dramatică
fără acte
fără indicații scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz și multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv
pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare
cu licurici
în loc de reflectoare
cerul nopții
în sală
printre aplauze și lacrimi
o rază de soare își caută cercul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.