Cele mai frecvente deficienţe, întâlnite în cadrul relaţiilor interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăti care solicită compromisuri, săvârşite în vederea convieţuirii armonioase. Pentru aceşti rebeli ai vremurilor orice formă de toleranţă constituie o dovadă clară de regres. În rândul experienţelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic in schimb...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frecvente deficienţe întâlnite în cadrul relaţilor interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăţi care solicită compromisuri, săvârşite în vederea convieţuirii armonioase. Pentru aceşti rebeli ai vremurilor, orice formă de toleranţă constituie o dovadă clară de regres. În rândul experienţelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic în schimb.

Andreea Palasescu (15 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea este rezultatul convieţuirii armonioase a sufletelor menite să se întâlnească şi să se recunoască în decursul călătoriei săvârşite pe drumurile vieţii. Într-o contopire stranie, în lipsa raţionamentelor devenim loiali şi atenţi la nevoile celor care ghidează paşii viselor noastre spulberând angoasele singurătăţii. Avem nevoie să iubim mult, intens şi echitabil. În lipsa sentimentelor viabile, e posibil ca viaţa să treacă, ducând cu sine frumuseţea anilor efemeri, fără ca măcar să fi trăit cu adevărat.

Andreea Palasescu (27 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecile ca manifestări sunt produse ale unor profunde necesităţi culturale ale popoarelor de elită care la rândul lor constituie cele mai puternice şi indispensabile instrumente pentru înaintarea şi răspândirea culturii, care la rândul ei a dat dovadă că temelia de existenţă a unui neam şi ţară este nu numai prosperitatea economică, ci şi lumina pe care o dă cultura...

citat din Aurel Filimon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealul în viaţa socială, întocmai ca şi conştiinţa clară în sufletul individului, are o lumină intermitentă, şi fixarea lui este totdeauna laborioasă. El constituie, în genere, sămânţa pentru cultura unei societăţi; dar cu condiţia ca terenul în care se sădeşte să fie prielnic. Pe un teren neprielnic, sămânţa idealului rămâne fără rod.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţile sociale echilibrate constituie temelia evoluţiei noastre. Sărăcia sufletească îi determină pe oameni să-şi împartă răutăţile doar pentru că nu mai au ce pierde. În definitiv n-ai nici un drept să pretinzi respect dacă nu-l oferi. Avem principii, afinităţi şi aversiuni într-o societate în care predomină caracterele murdărite de ipocrizie. Cel mai corect ar fi să oferim întotdeauna strict ceea ce primim.

Andreea Palasescu (5 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frecventă greşeală care îmbracă sufletul în suferinţă se rezumă la faptul că unii oameni ajung să-şi preţuiască mult prea mult amintirile.

Andreea Palasescu (28 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compromisurile trădează aceea expresie subtilă de complicitate cu slăbiciunile proprii. Aşa încât cel mai adesea, povara nefericirii atribuită relaţiilor deficitare constituie varianta eligibilă in detrimentul asocierii cu singurătatea.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aia-i toleranţă
Când orice instanţă
Dă dovadă clară
Că-i pe dinafară.

catren de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne rănim pentru că investim mult în oameni, simţim intens, asimilăm trăirile mute cu toată puterea. Iubim în moduri frumoase, palpabile, sincere, nebuneşti câteodată. Dar cine dă formă şi fel iubirii?

Andreea Palasescu (26 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecarea e un proces lung şi anevoios. Survine subtil, în forma unei consecinţe fireşti a eşecurilor dureroase, menite să spulbere graniţele sufletelor firave. După recuperarea speranţelor, aflate în vâltoarea marilor degringolade, înţelegem că motivaţia constituie aliatul suprem pentru definirea marilor schimbări benefice. Aşa încât este irelevantă povara obstacolelor întâlnite în calea ta. Important este să-ţi doreşti să dai forma ideala visului tău!

Andreea Palasescu (7 iunie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai frumos decât demnitatea. Mi-am zis în sine, fără să fac haz de aspecte evidente, care trădau permanent contrariul. Nu ştiu ce căutam acolo, în bătaia schimbărilor, sub lupa amintirilor care hrăneau nemulţumirea pofticioasă, fără înfrânare şi egoism. Îmi plăcea rolul acesta de regulă neîncălcată, întruchiparea riguroasă a unui suflet cu ochelari de cal. De ce trebuia să fii tu excepţia?

Andreea Palasescu (16 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile constituie eventuale consecinţe atribuite încheierii definitive a unui capitol din sumarul experienţelor noastre. Unele călătorii se sfârşesc firesc, altele însă păstrează şi acum mireasma dorului blând în amurgul regretelor pustii. Uneori inima poartă razboaie, alteori işi aruncă sentimentele în calea infrângerii orgolilor. Dar cu fiecare respiraţie a timpului, te iubeşte mai mult...

Andreea Palasescu (2 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa reprimată şi alimentată constant de conflicte interioare, constituie sursa celor mai mari dependenţe afective. În definitiv orice formă de viciu otrăvitor survine subtil, infiltrându-se în adâncul unui suflet copleşit de singurătate şi în oglinda unei raţiuni aflate în căutarea echilibrului pierdut. Oamenii se regăsesc pe sine, la limita existenţei, orbi şi flămânzi de afecţiune după un picaj neîntrerup în hăul singurătăţii. Unii se recunosc în cioburi şi alţii se rătăcesc căutându-se neîntrerup. Doar câteodată un zâmbet îi ridică, îndrumându-i hotărât spre un vis nou. Până la urmă, nu contează cât de aprige sunt încercările, important este să ne ridicăm încrezători şi să mergem mai departe!

Andreea Palasescu (19 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea constituie cea mai sigură cale spre regăsirea sinelui propriu. Înţelegerea şi disculparea totală, fără repercusiuni tardive, justificate, necesită dobândirea capacităţii de a lupta cu trăirile interioare. Iubirea şi ura deopotrivă, atrag energii extraordinare, inepuizabile. Avem nevoie de timp, răbdare şi compasiune. Însă odată învăţată, lecţia asumării experienţelor pasagere, suntem liberi să căutăm fericirea fără a privi înapoi.

Andreea Palasescu (9 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţa îi face pe oameni demni de iubire, admiraţie şi pace interioară. Plutind în derivă, într-o lume proprie, îngreunată adesea de povara erorilor repetate, tăinuite frecvent sub aspectul conştiinţei impecabile, ne regăsim în posturi ingrate, săvârşind compromisuri la nesfârşit, tocmai pentru a salva aparenţele. De suflet însă, cine are grijă?

Andreea Palasescu (12 iunie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia irevocabilă ce propune abandonarea posturii de victimă îi obligă pe oameni să-şi asume carenţele emoţionale care lezează frecvent, anihilând orice sursă de fericire. În definitiv, laşitatea devine o trăsătură caracterială, deloc condamnabilă într-un cerc vicios, în care orice formă de asumare presupune posibilităţi de expunere personală. Iubim curajul, deşi nu întotdeauna declarativ. Totuşi, cum e mai bine să trăim?

Andreea Palasescu (30 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În liniştea binecuvântată a nopţii, gândurile se izbeau zgomotos de porţile unui suflet hoinar. Însă, fără umbra izbândei reveneau agale, în ecoul surd al tăcerilor. Erau lacăte mari, ruginite de amintiri, răpuse de amurgul vremurilor apuse. Aerul sărat al mărilor învolburate inunda chipul unui tainic vis. Desculţă, alergam pe ţărmurile dorului, căutând să te regăsesc. Fără-ndoială tu cunoşti drumul spre fericire.

Andreea Palasescu (20 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claire Cleary: Aşadar, totul se rezumă la bani?
John Beckwith: Nu, se rezumă la a investi în companii care sunt uşor de susţinut din punct de vedere etic şi moral.
Sack Lodge: Ca de exemplu? Dă-mi un exemplu!
John Beckwith: Ca de exemplu? Ei bine, ca cea pe care o avem noi, în cadrul căreia ne ocupăm cu toarcerea lânei pentru ca oamenii nevoiaşi să aibă ce tricota. Şi apoi ei trasformă lâna în haine, pe care la rândul lor le tricotează, aaa... şi fac cămaşi şi pantaloni pentru ca alţi oameni nevoiaşi să le vândă. Este o afacere foarte bună.
Jeremy Grey (abia găsindu-şi cuvintele pentru că Gloria îl atinge cu mâna pe sub masă): Oameni... Oameni care ajută alţi oameni.
Claire Cleary: Este... Este admirabil!
John Beckwith: Mulţumesc. Nu mă considera un sfânt. Scoatem, totuşi, un mic profit. La urma urmei, cineva trebuie să plătească pentru... ăăă... (Îi face semne lui Jeremy.) Dansurile în poala tipului de aici.
Jeremy Grey (râde cu plăcere): Oh, ha ha ha, glumeşte. Mă simt atât de bine când glumeşte.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia irevocabilă ce presupune abandonarea posturii de victimă îi obligă pe oameni să-şi asume carenţele emoţionale care lezează frecvent, anihilând orice sursă de fericire. În definitiv, laşitatea devine o trăsătură caracterială, deloc condamnabilă, într-un cerc vicios în care orice formă de asumare presupune posibilităşi de expunere personală. Iubim curajul deşi nu întotdeauna declarativ. Totuşi, cum e mai bine să trăim?

Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie preţuit pentru lecţii şi concluzii determinate, pentru cărămizi lipite cu freamăt de suflet, agonie şi amintiri. Mai abitir are nevoie de lumina iubirii în întuneric şi de surâs în vremea mohorâtă a neliniştilor lumeşti. Iertarea e pentru cei puternici. Nu trânti uşa cu zgomot, reproşuri şi gânduri nespuse. E permis o vreme când ţi-e ştirbit orgoliul dincolo de limite însă marginea acestor capricii pasagere e delimitata de nevoia de a dărui. Nu luăm nimic cu noi. Plecăm singuri cu geamantanul plin de vise purtat pe umerii goi până la întâlnirea cu esenţa unei intense existenţe. Rămâne din noi fărâma de bine dăruit, bucuria împărtăşirii trăirilor care ne îmbogăţesc.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!