Decizia irevocabilă ce propune abandonarea posturii de victimă îi obligă pe oameni să-şi asume carenţele emoţionale care lezează frecvent, anihilând orice sursă de fericire. În definitiv, laşitatea devine o trăsătură caracterială, deloc condamnabilă într-un cerc vicios, în care orice formă de asumare presupune posibilităţi de expunere personală. Iubim curajul, deşi nu întotdeauna declarativ. Totuşi, cum e mai bine să trăim?

Andreea Palasescu (30 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia irevocabilă ce presupune abandonarea posturii de victimă îi obligă pe oameni să-şi asume carenţele emoţionale care lezează frecvent, anihilând orice sursă de fericire. În definitiv, laşitatea devine o trăsătură caracterială, deloc condamnabilă, într-un cerc vicios în care orice formă de asumare presupune posibilităşi de expunere personală. Iubim curajul deşi nu întotdeauna declarativ. Totuşi, cum e mai bine să trăim?

Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există totuşi un moment in care omul se obligă prin conştiinţă să-şi recunoască limitele, respectând valorile şi convingerile proprii, impuse de însuşirea deplină a educaţiei. Într-o societate lipsită de hrană spirituală, abandonarea unui ideal care nu satisface propria necesitate de evoluţie se defineşte prin laşitate. Uneori ne pierdem în vâltoarea compromisurilor, fără a cultiva integritatea. Si oare, cum ne putem regăsi sensul, intr-o lume în care ipocrizia devine un adevăr absolut?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există totuşi un moment în care omul se obligă prin conştiinţă să-şi recunoască limitele, respectând valorile şi convingerile proprii, impuse de însuşirea deplină a educaţiei. Într-o societate lipsită de hrană spirituală, abandonarea unui ideal care nu satisface propria necesitate de evoluţie se defineşte prin laşitate. Uneori ne pierdem în vâltoarea compromisurilor, fără a cultiva integritatea. Şi, oare, cum ne putem regăsi sensul, într-o lume în care ipocrizia devine un adevăr absolut?

Andreea Palasescu (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca suntem putin, dăm puţin celorlalţi. Ecuaţie simplă în care sufletele devin matematică inegală. Emoţia nu e un compromis, însă e pe deplin compromisă într-o lume de orgolii care joacă şotron la colţul aparenţelor. Ce să-ţi cer? O fărâmă de individualitate şi asumare ne-ar aduna laolaltă, într-un cerc închis, fără complicaţii şi contraste. Poate-i prea mult.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent de natura implicării emoţionale ori de structura sufletelor aflate la răscrucea unui drum comun, relevant este să păstrăm intact dreptul la propria libertate. Orice iniţiere spre experimentarea unor sentimente guvernate de posesie şi incertitudini poate deveni tardiv sursa marilor dependenţe emoţionale. Fericirea presupune înţelegerea şi asumarea certitudinii că nu avem nevoie de completări pentru a corecta imperfecţiuni. Cei aleşi să admită adevăruri işi vor regăsi libertatea. Cei mai mulţi însă işi vor purta închisorile după sine pentru totdeauna...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent de natura implicării emoţionale ori de structura sufletelor aflate la răscrucea unui drum comun, relevant este să păstrăm intact dreptul la propria libertate. Orice iniţiere spre experimentarea unor sentimente guvernate de posesie şi incertitudini, poate deveni tardiv sursa marilor dependenţe emoţionale. Fericirea presupune înţelegerea şi asumarea certitudinii că nu avem nevoie de completări pentru a corecta imperfecţiuni. Cei alesi să admită adevaruri işi vor regăsi libertatea. Cei mai mulţi însă işi vor purta inchisorile dupa sine pentru totdeauna...

Andreea Palasescu (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţile sociale echilibrate constituie temelia evoluţiei noastre. Sărăcia sufletească îi determină pe oameni să-şi împartă răutăţile doar pentru că nu mai au ce pierde. În definitiv n-ai nici un drept să pretinzi respect dacă nu-l oferi. Avem principii, afinităţi şi aversiuni într-o societate în care predomină caracterele murdărite de ipocrizie. Cel mai corect ar fi să oferim întotdeauna strict ceea ce primim.

Andreea Palasescu (5 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert şi mă vindec de tine. În definitiv poţi să-mi iei din suflet orice. Dacă am un văzduh şi-un strop de iubire n-am nimic de pierdut!

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul facultăţii am cunoscut-o pe soţia mea, Carmen, într-un cerc de prieteni. Ne-am plăcut, pur şi simplu, iar chimia dintre noi depăşeşte orice descriere. Dacă se întâlnesc doi oameni care se plac şi se înţeleg, restul devine irelevant.

citat din Klaus Iohannis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne rănim pentru că investim mult în oameni, simţim intens, asimilăm trăirile mute cu toată puterea. Iubim în moduri frumoase, palpabile, sincere, nebuneşti câteodată. Dar cine dă formă şi fel iubirii?

Andreea Palasescu (26 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudinile ilustrează frecvent, condiţia umilă atribuită firii omeneşti. Aproape orice iniţiativă orientată către procesele schimbării perturbă senzaţia de confort emoţional actual. De fapt nu demarăm acţiuni din simplă comoditate. Cu decizile deja luate de alţii, culpabilizarea devine scuza perfectă, apărându-ne de consecinţele eşecului. Putem convieţui în linişte cu noi înşine dacă nu ne dezamăgim. Tu ce ai făcut azi pentru visul tau?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frecvente deficienţe întâlnite în cadrul relaţilor interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăţi care solicită compromisuri, săvârşite în vederea convieţuirii armonioase. Pentru aceşti rebeli ai vremurilor, orice formă de toleranţă constituie o dovadă clară de regres. În rândul experienţelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic în schimb.

Andreea Palasescu (15 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frecvente deficienţe, întâlnite în cadrul relaţiilor interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăti care solicită compromisuri, săvârşite în vederea convieţuirii armonioase. Pentru aceşti rebeli ai vremurilor orice formă de toleranţă constituie o dovadă clară de regres. În rândul experienţelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic in schimb...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oţel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenţei, reaşezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât şi tristeţe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conştientă de melodia pe care dansează. Nimeni şi nimic nu poate stopa acest mecanism existenţial. Chiar dacă omul se împotriveşte, Liniştea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniştea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Linişte provine orice sunet, în Linişte se întoarce orice sunet.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri tulburi de şovăială sau de tranziţie, întotdeauna şi pretutindeni apar tot felul de indivizi. Nu mă refer la oamenii aşa-zişi "avansaţi" care se grăbesc întotdeauna să fie înaintea tuturor (preocuparea lor principală), deşi adesea cu scopul cel mai stupid, în orice caz însă cu un scop mai mult sau mai puţin precis. Nu despre aceştia este vorba, ci mă refer la canlii. În orice vremuri de tranziţie se ridică această pleavă ticăloasă, care există în orice societate şi nu numai lipsită de orice scop, dar neavând nici cea mai palidă mijire de idee, ci doar purtând în ea clocotul unui neastâmpăr şi al unei nerăbdări intense. Ei bine, drojdia aceasta, fără să-şi dea seama, aproape întotdeauna se lasă condusă de acel grup neînsemnat de "avansaţi" care acţionează cu un scop precis şi care dirijează tot gunoiul acesta unde-i convine, dacă nu cumva el însuşi format numai de nilte idioţi sadea, cum de altfel se mai întâmplă în viaţă.

Dostoievski în Demonii
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice tehnică este o condiţionare, iar tehnicile de meditaţie care pretind că sunt tehnici de decondiţionare nu scapă nici ele din acest cerc vicios.

citat din Jean Klein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori iubim nepermis de mult. Trăim intens, intr-o simbioză aparentă cu idealurile noastre perfide. Avem aşteptări, clădim imperii, luptăm pentru libertăţi compromise. Suntem sclavii unui suflet capabil sa dăruiască fericire. Putem primi visuri, mângâieri, amintiri şi emoţii intense insă nimeni nu poate opri clipele pentru noi. Aşa că cea mai înţeleaptă alegere ar fi să impărţim timp doar cu cei care merită cu adevărat!

Andreea Palasescu (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna vor exista oameni a căror opinie se va reflecta în raţiunea ta. Ei sunt percepţia acelor idealuri pe care timpul le desenează în suflet după o lungă suferinţa. Întotdeauna vor exista gânduri iraţionale şi forme de ataşament agăţate de furia dezamăgirilor.

Andreea Palasescu (29 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realmente, cele mai benefice şi totodată utile rigori, demne de urmat, sunt tocmai acelea pe care inima le refuză frecvent cu încăpăţânare.

citat din Andreea Palasescu
Adăugat de AndreeaPalasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o toamnă lungă în noi, trăim prin perfuzii cu ploi mocăneşti, primim vitamine din pumn de emigrant revenit acasă, adormim înfriguraţi la gândul viitoarelor zăpezi şi îndrăznim să avem curajul de a spune că un alt sfârşit de an ne găseşte alături. Predispuşi la dialog în contradictoriu, trăim fiecare zi pe muchie de cuţit, astfel că orice oră care trece devine un interval de timp cu profunde semnificaţii în plan sentimental...

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, Invitaţie la bal (noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!