Relaţile sociale echilibrate constituie temelia evoluţiei noastre. Sărăcia sufletească îi determină pe oameni să-şi împartă răutăţile doar pentru că nu mai au ce pierde. În definitiv n-ai nici un drept să pretinzi respect dacă nu-l oferi. Avem principii, afinităţi şi aversiuni într-o societate în care predomină caracterele murdărite de ipocrizie. Cel mai corect ar fi să oferim întotdeauna strict ceea ce primim.

Andreea Palasescu (5 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoismul, proiecţiile, fricile şi zeci de alte procese emoţionale şi mentale vin să polueze relaţiile noastre cu cei mai dragi oameni din viaţa noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem că îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluţiei. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori să fim prieteni adevăraţi, părinţi iubitori, parteneri ce sprijină şi nu care sabotează. Cum am putea noi să ştim ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situaţie se află, când nu ştim nici ce e bine pentru noi şi ce surprize ne rezervă viaţa, ce lucruri noi vom descoperi despre noi şi lume şi prin ce experienţe vom trece? Nu putem şti nici pentru noi şi cu atât mai puţin pentru alţii. Atunci cum ar fi să le oferim celor din jur acceptare, încurajare şi o îmbrăţişare, având încredere că tot ce se întâmplă este spre binele lor? Şi dacă ne dorim schimbări, să le facem atunci în viaţa noastră până când nu mai simţim nevoia să schimbăm vieţile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au nevoie de puncte de sprijin în decursul evoluţiei lor. Înzestraţi cu presupusă educaţie aleasă, atribuită propriilor mentori, rămânem datori alegerilor benefice spre a spori virtuţi şi a trăi frumos, într-o societate săracă în principii. Găsesc necesar să rămâi constant şi serviabil sentimentelor calde şi blândeţii. De fapt, orice formă a răului evidenţiază frustrări dureroase, consecinţă firească a marilor lipsuri sufleteşti.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţile lungi şi împlinite sunt un armistiţiu tacit în lupta orgolilor.

Andreea Palasescu (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nefericire singurele momente în care oamenii epatează prin altruism şi serviabilitate sunt acelea în care îşi doresc nespus să-şi împartă singurătatea.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia irevocabilă ce propune abandonarea posturii de victimă îi obligă pe oameni să-şi asume carenţele emoţionale care lezează frecvent, anihilând orice sursă de fericire. În definitiv, laşitatea devine o trăsătură caracterială, deloc condamnabilă într-un cerc vicios, în care orice formă de asumare presupune posibilităţi de expunere personală. Iubim curajul, deşi nu întotdeauna declarativ. Totuşi, cum e mai bine să trăim?

Andreea Palasescu (30 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia irevocabilă ce presupune abandonarea posturii de victimă îi obligă pe oameni să-şi asume carenţele emoţionale care lezează frecvent, anihilând orice sursă de fericire. În definitiv, laşitatea devine o trăsătură caracterială, deloc condamnabilă, într-un cerc vicios în care orice formă de asumare presupune posibilităşi de expunere personală. Iubim curajul deşi nu întotdeauna declarativ. Totuşi, cum e mai bine să trăim?

Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frecvente deficienţe întâlnite în cadrul relaţilor interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăţi care solicită compromisuri, săvârşite în vederea convieţuirii armonioase. Pentru aceşti rebeli ai vremurilor, orice formă de toleranţă constituie o dovadă clară de regres. În rândul experienţelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic în schimb.

Andreea Palasescu (15 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frecvente deficienţe, întâlnite în cadrul relaţiilor interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăti care solicită compromisuri, săvârşite în vederea convieţuirii armonioase. Pentru aceşti rebeli ai vremurilor orice formă de toleranţă constituie o dovadă clară de regres. În rândul experienţelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic in schimb...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat de oameni ieftini! Cu buzunare doldora în care au fost aruncate încrederi oarbe, imagini croite cu grijă, impecabil, viclean şi subtil. M-am săturat de succes furat într-o doară, de simplitate închipuită şi de lăcomie. Te rog, lasă-mă să le spun! Mi-e greaţă de mocirlă sufletească, ascunsă sub haine scumpe, mândrie ştirbă şi mâini în care alţii, sărmanii, îşi pun visurile la bătaie. Răbdarea mi-e sufocată de linguşeli, smerenie falsă, suprasaturaţie îndesată în fărâme cât o gămălie de ac. Fărâme de nimic efemer. Te rog, lasă-mă să le amintesc cât înseamnă iluzia asta a perfecţiunii pentru un om nedemn de-atâta măreţie. Fără statui, fără principii etalate în văzul tuturor. Noi când ne facem mari? Când avem loc, în lumea asta haină, plină de ispită şi frumos. Când vrea Dumnezeu. Lasă-mă să fiu furioasă chiar dacă nu-i de nici un folos. Oricum mâine o să-mi pară rău de ei şi de noi, ascunşi adânc, cu discreţie, în fiecare. Dacă accept tot înseamnă că-mi pasă sau le semăn. Aşa-i? Mâine îmi pun mâinile în şold şi mă duc la mine în suflet să fac dreptate!

Andreea Palasescu (19 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să-mi murdăresc gândul. Nici inima nu vreau să-şi stingă lumina vie, firavă doar ca să-ţi cuprindă în tăcere întunericul. Mi-a ajuns. Nu-i loc de goliciunea vorbelor şi de interpretări superficiale. N-am trăit intens pentru nepăsare şi blamări. Nici pentru a contura brume de real într-o inimă furată de iluzia plăcerii. În schimbul eşecului am iubit. Mult, fără interese palpabile doar pentru o fărâmă de acceptare şi recunoaştere. M-am pierdut uneori în adâncul trăirilor, orbeşte, cu scopul subtil de validare a propriilor valori. N-am nici un regret. Sună a minciună frumoasă dar eu cred. Şi dacă cred suficient, într-o zi o voi transforma în realitate.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna am vrut să fiu un mare mincinos, şi dacă lucrezi la televiziune, minţi, pentru că doar pretinzi a fi tu însuţi, ceea ce seamănă mult cu ceea ce fac eu acum.

citat din John Ritter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne câştigăm! Pe rând, cu răbdare şi sârguinţă într-o lume ostenită de frivolităţi şi principii aparente. Având aşteptări realiste de la sine, mai presus decât pretenţiile oarbe emise de străini lacomi, cu frustrările înghesuite în zâmbete goale. Să ştim ce putem doar noi, fără zgomot şi vanitate hâdă. Pentru că sufletele poartă amprenta prea multor amintiri care în definitiv au fost investiţii fără preţ. Şi bunătatea încă există! Cred acest lucru cu tărie, neclintit în toată anvergura atribuită sentimentelor năucitoare. Vreau şi pot până la ultima picătură de esenţă a clipelor stinse care odihnesc. Nu-mi pasă dacă s-ar înţelege prea puţin, când privirile spun poveşti la tot pasul.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţe se găsesc foarte adesea, caractere, foarte arare. Ceea ce trebuie încurajat într-o societate omenească sunt oamenii de caracter. Energia centrului lor de gravitate şi dreapta ascensiune a liniei lor de mişcare trebuie descărcată de greutăţi prea mari. Precum Arhimede cerea un punct fix, pentru a ridica cu pârghia lumea din ţâţâni, astfel caracterele tari şi determinate sunt (ilizibil) împrejurul căreia se-nvârt lucrurile lumii. Este drept că ele adeseori sunt rezultatul mişcării sociale.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată, viaţa îi readuce pe oameni împreaună, doar pentru a evidenţia faptul că ceea ce trăiesc azi, nu este nimic altceva decât rezultatul alegerilor de altădată.

Andreea Palasescu (16 noiembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am promis un gând cu fiecare asfinţit molcom. N-am ştiut cum altfel să agăţ tăcerile de ramurile unui văzduh albastru, cât să ne adăpostim sufletele. Evidenţele par să fii spulberat fără milă fiecare emoţie firavă. Ca şi cum adevărul ar sta la pândă, dezbrăcându-ne fără pudoare de orgolii surde. Te iubesc simplu pentru mine, necesar, plin de vindecare. Într-o lume care adesea condamnă fără nici un răgaz trăiri denumite de neînţeles. Nu e nici o grabă dar dacă într-o zi m-aş pierde într-o clipā de efemer fără regrete inutile, poate numai ţie aş alege să-ţi fiu alinare cuibărindu-mă într-o bătaie de inimă.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţa, iubirea, acceptarea, curajul sunt armele noastre interioare care ne pot face fericiţi. Când ai vreo pretenţie, vreo supărare de genul celor pe care le avem zilnic, adu-ţi aminte că eşti viu, respiri, exişti şi poate se nimereşte ca afară să fie şi o zi cu soare. Dacă nu ai avea aer şi te-ai sufoca, ai da toate posesiunile, toate privilegiile sociale, toate pretenţiile doar pentru acest dar extraordinar: darul vieţii şi al aerului din plămânii tăi. Dacă ai avea puterea să fii recunoscător pentru tot ce ai acum în viaţa ta în plus, nu doar pentru aerul din plămâni, cât de bogat ai fi? Cât de fericit ai fi? Fericirea aşadar, este o stare sufletească, emoţională şi mentală care poate fi obţinută doar schimbând sensul gândurilor şi simţirilor noastre. Tu ce alegi? Să fii recunoscător şi să devii fericit instant sau să fii plin de tine şi pretenţii, veşnic nemulţumit şi stresat?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există totuşi un moment în care omul se obligă prin conştiinţă să-şi recunoască limitele, respectând valorile şi convingerile proprii, impuse de însuşirea deplină a educaţiei. Într-o societate lipsită de hrană spirituală, abandonarea unui ideal care nu satisface propria necesitate de evoluţie se defineşte prin laşitate. Uneori ne pierdem în vâltoarea compromisurilor, fără a cultiva integritatea. Şi, oare, cum ne putem regăsi sensul, într-o lume în care ipocrizia devine un adevăr absolut?

Andreea Palasescu (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea presupune însuşirea capacităţii de a alege să investeşti sentimente, idealuri şi amintiri în relaţii cu acei oameni, în a căror raţiuni se reflectă constant propriile principii.

Andreea Palasescu (2 martie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni fiind, suferim atât pentru că nu primim ceea ce vrem, cât şi pentru că nu păstrăm ceea ce avem.

citat din Kalu Rinpoche
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac oamenii. Mă intrigă şi deopotrivă atrag, trăirile mute, trăsăturile fine de suflet, integritatea şi vanitatea care amestecă visuri mici şi mari într-un amalgam surd. Îmi place că seamănă şi adună fericiri şi tristeţi de pe cer deschis, cu nori şi colţuri de senin. Suflă peste primăveri din zâmbet, fluieră suferinţele altora, dansează pe note de clipă fără portativ şi ritm. Îmi plac oamenii liberi. Nu în aparenţă ci intens, asumat, din toată puterea esenţei lor. Sunt siguri, fragili în proporţii inegale, neştiut de nimeni, decenţi şi simpli. Eu zic că simplitatea-i virtute şi vârf de speranţă într-o lume aproape înghiţită de consumerism şi ipocrizie la pachet. Îmi plac oamenii care judecă drept, pe sine, în vederea evoluţiei. La ce-mi foloseşte slăbiciunea sau neputinţa altuia dacă sunt oglindite în limpezimea inimii mele sub altă formă?
Îmi plac oamenii selectivi dar nu aroganţi. Iubeşti, ierţi, dai totul fără măsură, dar cui?

Andreea Palasescu (29 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!