În liniștea binecuvântată a nopții, gândurile se izbeau zgomotos de porțile unui suflet hoinar. Însă, fără umbra izbândei reveneau agale, în ecoul surd al tă...
În liniștea binecuvântată a nopții, gândurile se izbeau zgomotos de porțile unui suflet hoinar. Însă, fără umbra izbândei reveneau agale, în ecoul surd al tăcerilor. Erau lacăte mari, ruginite de amintiri, răpuse de amurgul vremurilor apuse. Aerul sărat al mărilor învolburate inunda chipul unui tainic vis. Desculță, alergam pe țărmurile dorului, căutând să te regăsesc. Fără-ndoială tu cunoști drumul spre fericire.
Andreea Palasescu (20 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.