Cea mai frecventă greşeală care îmbracă sufletul în suferinţă se rezumă la faptul că unii oameni ajung să-şi preţuiască mult prea mult amintirile.

Andreea Palasescu (28 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii tind să preţuiască mai mult amintirile decât persoanele din viaţa lor.

Andreea-Roxana Linu (11 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea-Roxana Linu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-şi opreşte niciodată cursul experienţelor fireşti din pricina unor idile ieftine menite să păstreze amintirile în epavele trecutului. ŞI oricât ar fi de intensă suferinţa resimţită iniţial e posibil să nu ai prea mult timp pentru a îngriji răni provocate de un suflet hoinar.

Andreea Palasescu (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi-a fost teamă nici o clipă că vei închide uşa în urma ta, ci poate de faptul că voi mai pierde mult timp zăbovind înaintea lacătelor vremii în speranţa că te vei întoarce.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă temeam că ştiu cine eşti. Mă temeam că-mi era capabil sufletul să privească dual cu iubire şi dispreţ deopotrivă, de la distanţă ca un spectator oarecare. Prea mult timp i-ai fost scenă şi punct de sprijin în restrişte. Ce ironie!

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată, viaţa îi readuce pe oameni împreaună, doar pentru a evidenţia faptul că ceea ce trăiesc azi, nu este nimic altceva decât rezultatul alegerilor de altădată.

Andreea Palasescu (16 noiembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind prea mult la un lucru anume, amintirile ajung să-l înfrumuseţeze într-atât cât să nu mai stim ce e real si ce nu.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne rănim pentru că investim mult în oameni, simţim intens, asimilăm trăirile mute cu toată puterea. Iubim în moduri frumoase, palpabile, sincere, nebuneşti câteodată. Dar cine dă formă şi fel iubirii?

Andreea Palasescu (26 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă şi probabil justificată expresie a sentimentului de dor curat şi nobil rămâne cel impus de o distanţă greu de străbătut. Totuşi, cele mai asupritoare clipe rămân acelea în care sufletele împovărate ajung să-şi simtă reciproc lipsa chiar dacă au ocazia să fie împreună în fiecare ceas...

Andreea Palasescu (1 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii mor din greşeală, dar mult mai mulţi se nasc din greşeală.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frecvente deficienţe întâlnite în cadrul relaţilor interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăţi care solicită compromisuri, săvârşite în vederea convieţuirii armonioase. Pentru aceşti rebeli ai vremurilor, orice formă de toleranţă constituie o dovadă clară de regres. În rândul experienţelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic în schimb.

Andreea Palasescu (15 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frecvente deficienţe, întâlnite în cadrul relaţiilor interumane se rezumă la incapacitatea individului de a se adapta corespunzător unei societăti care solicită compromisuri, săvârşite în vederea convieţuirii armonioase. Pentru aceşti rebeli ai vremurilor orice formă de toleranţă constituie o dovadă clară de regres. În rândul experienţelor neplăcute, numim întâlnirea cu acei oameni care doresc să primească toată agoniseala unui suflet, fără a oferi nimic in schimb...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am ascuns sufletul în palmele tale. Să-l cuprinzi, purtându-l cu grijă prin margini de lume. Şi la apus când se vor aduna amintirile în cuibul lor, cuprinde-mi somnul adânc în raze de lună. Să te am cu mine pretutindeni. Şi să nu mă trezesc din fericire.

Andreea Palasescu (6 februarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu mă supără mai mult decât atunci când oameni se necăjesc unii pe alţii şi mai ales când tinerii, plini de viaţă, în loc să fie cu sufletul deschis la toate bucuriile, îşi amărăsc zilele unii altora cu strâmbături şi îşi dau seama prea târziu că timpul risipit nu se mai întoarce.

citat celebru din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam că lucrurile sunt de vânzare, nu şi oamenii. Şi, din păcate, unii oameni sunt mai ieftini decât cele mai banale şi nefolositoare lucruri, fiindcă se vând mult prea ieftin pentru scopuri mult prea mărunte.

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de săptămână

chiar crezi că poţi face ceva cu viaţa ta când tot ce contează cu adevărat moare încet
subtil şi plin de durere în faţa ochilor tăi?
ei bine nu!
am simţit-o pe pielea mea
nu eram aşa la început
mi-am dat seama la sfârşit cât de preţioase sunt unele persoane
mult mai preţioase decât diamantele
decât aurul
decât lumea întreagă
şi tu să le vezi aşa zăcând, aşteptând să-şi verse sufletul?
e tragic
mult mai tragic decât un copil mort într-un incubator,
mult mai jalnic decât un beţiv culcat la pământ pe marginea şanţului,
mult prea mult pentru un om care se zbate să ajungă dincolo,
mult prea mult pentru mine.
iar eu nu eram deloc departe
stăteam pe canapea aşteptând să-şi dea ultima suflare
şi ea se tot zbătea
se lupta să rămână în viaţă
picioarele îi erau reci
la fel şi mâinile

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să rămân aici aşteptându-te. N-ai cum uita. Ţi-am sărutat visele cu vară şi văzduh sărat de emoţie. M-am lipit de fiecare gând. Ai rămas cu mult înainte de a pleca. Şi marea n-ajunge nici acum să şteagă urma paşilor din sufletul meu...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vreodată un călător singuratic, îndrumat să-şi adăpostească speranţele în sufletul tău, te va face să-ţi aminteşti chipul fericirii cu nostalgie, înseamnă că într-un moment al vieţii, ai făcut o alegere greşită.

Andreea Palasescu (6 iunie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentu-i numai o răsuflare de şoaptă strânsă în pumnii hazardului cu ardoare şi simple fericiri. Pentru unii e dar, conştiinţă şi nesfârşită recunoaştere iar pentru altii nimic mai mult decât ce-i cuvenit. Din sine, fără stăruinţă şi restricţii impuse propriului suflet, spre evoluţie.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile constituie eventuale consecinţe atribuite încheierii definitive a unui capitol din sumarul experienţelor noastre. Unele călătorii se sfârşesc firesc, altele însă păstrează şi acum mireasma dorului blând în amurgul regretelor pustii. Uneori inima poartă razboaie, alteori işi aruncă sentimentele în calea infrângerii orgolilor. Dar cu fiecare respiraţie a timpului, te iubeşte mai mult...

Andreea Palasescu (2 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!