Agonie
Pădurile în agonie
Ascultă tril de păsări încă,
Dar omul trebuie să știe:
Urgia cade ca o stâncă,
Rupând copacii și vlastarii,
Ienuperii pe multe arii.
Ucise sunt cu lăcomie,
Cu ură și cu nepăsare,
Izbite cu securea mare,
Se tem că n-au să mai învie,
Etern rămâne-vor uitare...
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondel la ieșirea din iarnă
Aștept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie,
Din zori de zi și până-n seară
S-aud un tril de ciocârlie.
Destulă-i vreme pân' la vară
Când se formează bobu-n vie;
Aștept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie.
O toamnă rece și pustie
Înveșmântată-n frunză rară
Veni-va și ea peste țară,
S-aducă-n suflet nostalgie.
Aștept să fie primăvară...
rondel de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe paradisiace
Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
și păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
și-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Șes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniștea adâncă
din vremuri demiurge.
poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rupând zăgazul
întinderea de apă-
torențială.
haiku de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub nea târzie-
florile caișilor
în agonie.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pădurii ucise
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi,
Sunteți veniți de pe aiurea
Să ne-alungați și sfinte ploi.
Făcut-ați loc să creștem oi,
Dar voi ne-ați spoliat și sarea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi!
Se va isca un tărăboi,
Când ne vom pierde noi răbdarea
Și vă vom declara război,
De veți mai ridica securea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și muntele dă poruncă
Și muntele dă poruncă:
Cine-l stăpânește încă,
Să se suie-n vârf de stâncă,
Să privească-n vale-adâncă,
Să vadă acolo-n luncă
Cum merg oamenii la muncă.
Pentru ei munca e sfântă.
Omul muntelui ascultă.
Tot ce vede îl încântă.
Apoi, fără de poruncă,
Coboară și el din stâncă,
Haina de pe el aruncă
Și pune mâna la muncă.
A-nțeles că munca-i sfântă,
Că fără ea nu se cuvântă.
Cântă cucul jos în luncă,
De prânz oamenii mănâncă,
Și beau apă de sub stâncă.
Puțin timp apoi se culcă,
Să mai poată munci încă,
Când iar se-apucă de muncă.
poezie de Dumitru Delcă (24 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Rondelul celui deprimat
Multe gânduri îl frământă,
Neputând scăpa de ele
Se roagă la icoana sfântă,
Că-i vrăjit de pieze rele.
Se teme amarnic de belele,
Tot ce mișcă-l înspăimântă,
Că multe gânduri îl frământă
Neputând scăpa de ele...
La ferestre a pus zăbrele,
De ușă a proptit o stâncă,
Noaptea-i speriat de stele,
De umbrele ce nu cuvântă.
Multe gânduri îl frământă.
rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt bani!
Plata e ultima preocupare:
Nu sunt bani! Mereu aceiași scuză,
Însă salariații o tot acuză
Că banii-i curg fără-ncetare.
Când zice, i se crispează o buză
Gândindu-se la cheltuiala mare,
Că nu va mai pleca peste hotare...
Așadar..."pe turtă-și trage spuză."
Ei îi suportă firea cea obtuză
Că n-au găsit alternativa bună,
N-au nici necazul cui să-l spună,
Deci soluția e să se supună
La femeia acesta îmbuibată,
Cu hainele luxoase îmbrăcată.
sonet epigramatic de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii trebuie să știe
Se scrge-a zeilor licoare,
În cupe scumpe de cristal,
Și prin decorul ireal,
Plutesc confetii sclipitoare...
Dar câinii trebuie să știe,
Că-n haită e o ierarhie!
Cadâne pline de ispite
Stau răbdătoare și cuminți,
Tânjind favoarea unui prinț,
Și rang înalt de favorite...
Dar câinii trebuie să știe
Că-n haită e o ierarhie!
În universul lor banal,
Golani hârșiți în nepăsare,
Fac chef cu resturi de mâncare,
Și cu-alcool medicinal...
Dar câinii trebuie să știe
Că-n haită e o ierarhie!
Dulăi scăpați la drumul mare,
Adulmecând, colțoși și duri,
Cățele prinse în călduri,
Râvnesc la dulce desfătare...
Dar câinii trebuie să știe
Că-n haită e o ierarhie!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predicile despre har n-au putere și efect când sunt ținute de cei care încă n-au fost eliberați prin el!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În copacii goi-
pe fond de nori ciorile
profilându-se.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de urmași,
Pios, etern omagiu -
Nu mor eroii...
haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demiurgul știe
Un amalgam de lacrimi și sudoare
E-ncoronarea muncii de sisif,
Când barca mi-e strivită de recif,
În căutarea unui port la mare.
De aș fi al Universului șerif,
Aceste lucruri care sunt amare
Nu vor avea sub Soare rezolvare;
Ele sunt trecute doar în catastif...
Inteligență, muncă și răbdare,
Sunt armele mele de-apărare,
Să pot lupta și-nvinge-n viață.
Demiurgul știe și mă-nvață
Cum să elimin orice frământare
Și să-mi fie viața încântare!
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isus e izvorul
Din tristețea cea mare,
Tu mergi pentru a recunoaște,
Pe Isus cel etern, din care,
El învie și viața din nou renaște.
Noi spre infinit suntem niște scântei,
Suntem dependenți de ce este sfânt,
Isus e singur între dumnezei
Și-nvie din morți după al său cuvânt.
El este iubire și nu este iad,
S-a chinuit pentru noi și pentru cei ce mor
Și știe că e un chin pentru cei ce ard
Și-un compromis pentru libertatea lor.
Omul e liber în viață s-aleagă,
Să spună tată celui ce merită,
Să judece și să-nțeleagă,
Ca atitudinea să fie smerită.
Alege viața, alege drumul vieții,
Nu poți să fii etern, ești doar țărână,
Mai e un pic și-n zorii dimineții,
Cei ce-l iubesc pe Isus, or să rămână.
Acum alege viața, Isus e izvorul,
Să nu alegi păcatul și blestemul
Și ai să mori etern la domnul,
Soare și flori să ai iubind pe domnul.
poezie de Eugenia Calancea (20 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea în agonie
Fâșii de nori aduc învolburarea
Pe cerul de cobalt al primăverii,
Se face loc mai repede-nserării...
Dece-i așa? Se pune întrebarea.
Deoarece, pe tot cuprinsul țării
Ades își fac stihiile cărarea
Trecând să scoată dintre țărmuri marea
S-o poarte-n infinitul depărtării.
La noi, aproape c-a murit pădurea,
Copacii falnici urlă de durere,
Străini casapi zdrobitu-le-au spinarea,
De-nverșunare plini și de putere.
Blestem asupra lor să se reverse,
Să răzbunăm pornirile perverse!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nemișcare
privind lumina în gol-
bufnița pe gard.
*
Cu lăcomie
înghițind musca de pluș-
pește răpitor.
*
Ouă clocite-
cucul în cuibul străin
se vede stăpân.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcusta
De teamă că va fi tunsă ca iarba
Cu lacrima sevei plânge pădurea;
În inima ei se simte securea
Când legea este făcută degeaba.
Se vede măcel prin văi și aiurea
După ce "casapii" termină treaba
Și profitorii își umplu taraba,
Iar codrul răpus se pierde cu firea...
Savuros îi devorează cadavrul
Cu dinții de fier uriașa Lăcustă;
Ca pradă îi cade trunchiul și ramul
Cu nelegiuită poftă îngustă.
Frunza și scoarța este topită,
Iar cenușa rămasă... înghițită.
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără un zgomot-
pe iarba necosită
cade o pară.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covor de toamnă-
îngălbenite frunze
luate de vânt.
*
Firul de apă-
în albia secată
pești în agonie.
*
Pe o alee
mirosul florilor de tei
trezind amintiri.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fundal de nori_
păsări pe crăci uscate
vagi siluete.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!