Lacrimi de urmaşi,
Pios, etern omagiu -
Nu mor eroii...

haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eroilor uitaţi

Eroii noştrii dorm uitaţi
Sub rece lespede de piatră,
S-au jertfit încrâncenaţi,
Că viaţa le-a fost acră.

Libertatea le-a fost sacră
Şi au luptat înverşunaţi,
Dar eroii noştrii dorm uitaţi
Sub rece lespede de piatră.

Ei n-au fost lăsaţi la vatră,
Ci sub steagul ţării înrolaţi,
Au fost şi alţii rechemaţi
Să intre-n lupta aspră.

Eroii noştrii dorm uitaţi.

rondel de Ioan Friciu (22 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O muscă în ochi-
orbire temporară
şi nişte lacrimi.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cincinat către urmaşi

Potrivind săgeţi în arce,
Urmăriţi şi unde-or cade,
Pentrucă se pot întoarce
Contra celui ce sloboade.

epigramă de Ioan Miclescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestie pentru BOR - variantă

Cuprins de un pios elan,
Constat şi spun, pe drept cuvânt:
De la Vasile la Ioan
Mai intră cel puţin un sfânt.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestie pentru BOR

Cuprins de un pios elan,
Constat şi spun, pe drept cuvânt,
Că-ntre Vasile şi Ioan
Mai intră cel puţin un sfânt.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Pădurile în agonie
Ascultă tril de păsări încă,
Dar omul trebuie să ştie:
Urgia cade ca o stâncă,
Rupând copacii şi vlastarii,
Ienuperii pe multe arii.

Ucise sunt cu lăcomie,
Cu ură şi cu nepăsare,
Izbite cu securea mare,
Se tem că n-au să mai învie,
Etern rămâne-vor uitare...

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN AMALGAM DE LACRIMI ŞI SUDOARE E-NCORONAREA MUNCII LUI SISIF
Un amalgam de lacrimi şi sudoare e-ncoronarea muncii lui Sisif,
În ziua-n care nava-n căutarea unui port la mare e strivită de recif.
Amare-i sunt acele clipe, care-şi vor găsi de-ndată rezolvarea,
Atunci când cel ce greu trudeşte va deveni al Universului şerif.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă astrală

Sfântă stea ce străluceşti în ceruri
Te rog pios să-mi luminezi cărarea,
Din inimă alungă-mi disperarea,
Nu mă lasa în blestemate cercuri.

Din mine vreau să fugă întristarea
Cântându-mi bucuriile în versuri,
Să-mi scot din gând posibile eresuri
Şi limpede să-mi fie cugetarea.

Pe bolta nopţii văd atâtea astre,
Străpung cu raze o beznă de catran
Şi pier în depărtarile albastre,

Dar iarăşi vin în timpuri siderale
Ş-am să mă rog din nou cu pietate
Să triumfeze legile morale.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel unui critic

Mă arde critic, din condei
Şi mi se pare agresiv,
Deloc nu este milostiv
Şi-i piperat ca un ardei.

Găsind adesea un motiv,
El caută un just temei
Ca să mă ardă din condei
Şi să nu pară agresiv.

O iau încet şi progresiv
Cum mie-mi stă în obicei,
În vers adaug exploziv
Şi pân' ai număra la trei,

Se face bombă... din condei!

Ioan Friciu

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un răsărit fără apus

In memoriam Ana Podaru, plecată prea devreme printre stele. Bun rămas şi drum bun în Lumină, Ana!

Cu glasul stins în şoaptă ca un urlet,
Ne-am mai rugat instanţelor celeste,
Împodobiţi cu răni pe cord şi suflet
Să ne-o mai poarte-o vreme prin poveste,
Dar basmul s-a sfârşit şi... asta este.

Când ultimul omagiu i-am adus
Ne-am adunat ca să privim în gol
Un ultim răsărit fără apus
Şi-al doamnei de cuvinte ultim rol
Şi alte leacuri decât lacrimi... nu-s.

Sentinţa din clepsidră i s-a scurs,
Doar glasul i-a rămas trudit pe foi,
Ea nu mai are chip ci doar surâs
Şi-un înger a luat-o dintre noi,
Dar ne-a rămas Cuvântul ce l-a spus.

Acelaşi chip cu altă-nfăţişare
Printr-o sclipire ne va da un semn
De pe o stea lucind în depărtare
Şi peste umeri crucilor solemn,
Vom plânge apoi că ne e dor şi... doare.

Cu bine dar, lumină călătoare!
E o zi de toamnă foarte tristă azi,
Din pomul vieţii a mai căzut o floare
Cu gând pios aprind o lumânare
Şi-o lacrimă-mi coboară pe obraz.

Un ultim omagiu, Ovidiu Vasile - Cluj

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel autumnal

Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări;
Norii grei şi opalini
Împresoară patru zări.

Nu mai e miros de crini
Şi în crâng nu sunt cântări;
Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări.

Trista roză fără spini
Umedă de lăcrimări
Tremură din rădăcini,
Dată veşnicei uitări...

Plânge toamna în grădini.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu văd lacrimi!

Din stele îmi voi împleti o scară
Cu care să mă urc spre veşnicie;
Planeta noastră intră-n agonie
Că siguranţa vieţii e precară.

Eu, peste lume nu mai vreau urgie,
Nici cimitirte-n câmp să mai răsară,
Să nu văd lacrimi curse din vioară,
Nu vreau să plâng a păcii nostalgie!

În suflet, Omul aibă bucurie,
Să moştenească-n linişte pamântul
Atâta vreme până-i vine rândul

Ca să asculte Domnului cuvântul;
Înveşmântat în capă alburie,
El să depună dreaptă mărturie!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN CORB ÎN CIMITIR - O PASĂRE SINISTRĂ-Rubaiat
Un corb în cimitir - o pasăre sinistră,
În vârf de plop scruta printr-o fereastră
De cer senin, iscată-n nori din care plouă
Atâtea lacrimi să umplu o canistră.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu lui Cincinat

Ai fi trecut neobservat,
Ca magistrat şi om de treabă,
De nu erai un consacrat
În epigramă.

epigramă de Eugen Albu din Urmaşii lui Cincinat (aprilie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful II

Debutul cu pios cuvânt,
Cuprinsul moralist dar roz,
Finalu-ţi toarnă pe mormânt
O tonă-ntreagă de moloz.

epitaf epigramatic de Ioan Fârte
Adăugat de Ioan Fârte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroii vechilor mituri erau aproape goi; eroii miturilor actuale sunt complet goi.

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec din Gânduri nepieptănate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timida primăvară...

Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.

Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranţă
C-alungă hibernala claustrare.

Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce şi-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândeşte seara.

În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieşim
Liberi să ne-ncălzim la soare?

Ioan Friciu, 27.03.2020

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu lui Păstorel

Mormântul lui de sub terasă
E totdeauna plin de flori,
Că vine unul cu o "grasă"
De-atâtea ori, de-atâtea ori!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu lui Cincinat Pavelescu

Ai fi trecut neobservat
Ca magistrat şi om de seamă
De nu erai un consacrat
În epigramă.

madrigal de Eugen Albu din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu unor confraţi

Va laud opera-n discursuri
Şi vă citez în tomuri grele
Pe cei ce câştigati concursuri
Cu epigrame de-ale mele.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!