Cine (magia)

protest şi nostalgii hai-rupiste
casa cu pitici albaştrii
tu întotdeauna lângă copacul bine înfipt
logoreea ta demenţială
poet lângă pet şi nu se mai opreşte ploaia
decorativă

sunt semne că sub castani pensionarii
trag încă o toamnă
aripa lui Nichita ochiul lui mirobolant
numai eu ev şi euroalienare

poezia se predă altfel astăzi
când tinerii scriu din balansoarul lor virtual
zâmbete lângă biopsii
fluidul dragostei urcă pe cer în zig-zaguri

lumea cu trapezişti cântă la violoncel
homofobii ne taie respiraţia
partituri împrăştiate
prietenul meu gay îmi dă un apel
să îmi spună despre nolimit

binomul tu/ lumea cu odiseea ei plană
trage încă o dublă
ăsta este protestul
să te scrii în sepia

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suave arome ale reginei-nopţii.
Inima palpită lângă luminişul
unde ne-am adăpostit de fulgere.
Lângă izvorul limpede
îţi simt setea tulburătoare.

gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

câinii de pază -
numai vecinii lângă
perdeaua albă

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

durerea mamei -
zile fără ursitori
lângă leagăne

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

somnul pruncului -
lângă sânul mamei stă
obrazul călduţ

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperişul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopţii
rotind galaxiile morţii.
Între noi cerul roşiatic îmbrăţişează
umbre de vânt.
Îţi scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogoleşte
prin delirul toamnelor.
mă strecor precum şerpii de apă
în singurătatea şuierătoare.

Îţi beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă aşez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
dragoste cu o mie de pori, cu picioare desculţe,
prin ierburile vii caracatiţe ale timpului mut.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funicular

stare de alertă şi încă odată viaţa cu liniştea ei plană
îmi ceri să deschid panoul prin care
intră oxigen
să nu mai respir fără ramificaţiile firelor de iarbă
să te iubesc ca pe airforce delta cu toate revoluţiile
şi//once again more/să nu devenim de neînţeles
ca acei bătrâni perfizi care fac turul lumii indiferent de situaţie

nu îţi voi recita niciun mare poet şi//îţi voi transmite autosugestii
atâta dragoste a fost
încât zilele s-au subţiat au devenit difuze
iar vederea mea panoramică
ţi-a cuprins toate anxietăţile şi acel comportament obsesiv-compulsiv
prin care derutai emoţii

nici aici nici lângă firele de verbină
nu poţi să circuli cu funicularul
totuşi din toată schema cea mai mare este
dorinţa
să fim ca dintr-un polaroid zâmbitori
şi uneori pe acelaşi fus orar
vezi s-a întâmplat să ai un aparat
cu mai mulţi pixeli
să treci pe lângă poezie cu tot suflul
şi toate insta story să fie despre/cum nu există pandemie

s-a mai întâmplat să trecem peste
un metru distanţă /fiecare cu cele
o sută de poze ale irealităţii
şi să downloadăm epic existenţa
¿ povestea soldatului Švejk?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă la scadenţă
prin oraşul desfrunzit
încă o dată anii
adormiţi în stradă
pe pământul tăcut

gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafora de lângă tine

glezna ta imita dunga lăsării mele
în spaţii de vis şi-n neterminări estetice.
suspinele tale întotdeauna de jos în sus
purtau un calendar de iarbă
ceea ce mă făcea să cred
că mă pot înşira cu gest cu tot,
pe circumferinţă de rouă opozantă lunii.

în evidenţe ieşit,
pe sentimentul tău copilăresc încă.
m-am încercat şi mi-am dat seamă
că sunt flămândă înălţime fără stele,
capturat de o fântână uitată sub nuc.

fluidul în pasul tău repezit
contura o geometrie amorţită şi de lux
prin răsuflarea sălbatică de speranţe ascuţite
unde arcada gândului în do major se agita...
tot se agita cu policrome pe un violet în refacere.
în rodul zilei instantaneu mă voiam lumii
să mă arăt lângă tine,
eu să deţin arta căderii-n brânci
din metafora-mi precisă,
pe care nimeni încă n-a mirosit-o încă bine.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă poarta Raiului

Lângă poarta
Raiului,
Om, cu soarta
Scaiului.
Lângă apa
Domnului,
Om, în groapa
Somnului.

Lângă visul
Stelelor,
Om, cu scrisul
Relelor.

Lângă locul
Dragostei,
Om, în focul
Pacostei.

Lângă pomul
Plângerii,
Omul, omul
Stingerii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reject

poezia şi rutina de a fi
sau dimpotrivă viul şi rutina de a nu fi
toate cu miros de tinereţe strivită
fluieratul impiegatului înainte de a-ţi porni
trenurile

parcă văd blazarea ferestrei
chipul tău obosit cerşind mii de îmbrăţişări
aşezat lângă strada cu ciment fierbinte
beau din vinul tare şi mă risipesc într-un du-te-vino ilogic
ştiu că te vei despărţi de umbra mea şi nu mă vei mai găsi în săptămâna efemeră
când glasul tău asuda de culoare

trag încă o rochie peste primăverile astenice
care mă recompun fidel
atunci când am strivit ţigara de pieptul tău
poate că
gara de tranzit a rejectat săruturile stereotipe şi
uşile vieţii silenţioase
nebuna aceea care la gurile de metrou ţi-a promis
că nu-ţi va injecta endorfine şi tu existenţă cu asigurare la zi
ai întrebat ultimul călător
cum ai putea să nu te scrii în bitum
ca aceia care au cucerit Maramureşul
cu lemn

ai pirogravat clipe mistice şi echinocţiul
dar nu ai acceptat acel challenge dintre eu şi
populaţia zen
pentru că oraşul ţi-a populat fantasmele cu
minus-timp

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slogan (anti)feminist

Vorbeşte rar. Ştie că este atipic să-i spui diminutive în public.
Este un veac de singurătate de când conduc oamenii. Nu este ok să alegi şi să fii ales.
Acum a apărut ea, supraomul, care are discurs, sex-appeal şi nu stăpâneşte frâna de mână.
Femeia trece pe roşu, ca la o sesiune de shoping,
şi tu ştii că se va opri să-ţi impute
egicentrismul.

Urcă pe pasarelă şi citeşte cu aplomb
numele învingătorilor.
Stai lângă linia de finish şi remarci numărul mic de bărbaţi.
Sunt ani când se nasc numai băieţi, e secetă de fete...
Ani bisecţi!

"Femeile sunt stupide atunci când fac politică!"
Ştii că atunci când iese din casă
este aşteptată de o armată de generali insomniaci?
Politica femeii este exorcizarea masculinităţii.
Abia atunci va putea vorbi la toate staţiile,
în cămăşile tale, despre eradicarea corupţiei.

Sărăcia nu are sex, singurul paliativ este un pahar de Aperol.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul de lângă coline

În oraşul acesta oamenii beau capuccino
în dimineţile când albatroşii urcaţi pe vestigii
sparg liniştea istorică
un negru mărunt mătură aleile şi salută turiştii
cu un zâmbet cât piaţa Spaniei
pe străduţe sunt înghesuite motociclete rudimentare
iar tu îţi faci selfie lângă Fontana di Trevi cu mulţimea
isterică de anonimi veneţieni

simţi cum dependenţa de oraş creşte
precum serotonina
iar dialogul imaginar cu statuile acestuia
te transformă într-un scrib ce prescrie
poţiuni de fericire

pe la taverne femei tinere râd în cascade
cu porţiile neterminate de paste în faţă
bărbaţi îngânduraţi trec pe lângă vitrine
ispitiţi de ploaia nesfârşită
preocupaţi să ocolească vânzătorii sordizi care vând umbrele
în centrul istoric se roteşte orologiul vechilor clădiri
atât de tare încât miroase a timpuri moderne
urbea cu mii de columbi voiajori

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

uşă izbită -
în odaie candela
încă pâlpâie

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă haihuie -
numai brusturii putrezi
şi nori desiraţi

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

zile de toamnă -
numai frunze pictate
în grădina Domnului

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şezătoare cu moldoveni

- rondel -

Cu moldovenii lângă mine,
Scriind câte-un catren sprinţar,
Mă simt întotdeauna bine
Şi parcă, mai cuprins de har.

Şi jur că nu mă pot abţine
Să gust din straşnicul Cotnar,
Cu moldovenii lângă mine,
Scriind câte-un catren sprinţar!

Cu noi chiar Eminescu vine
Când vinul gureş e-n pahar,
Uit că paralele-s puţine,
Sunt mai poet, sunt mai hoinar
Cu moldovenii lângă mine.

rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim virtual

Am privit spre oameni
şi-am văzut durere,
tristeţe in ochi,
singurătate
şi neiubire.
Trecem nepăsători
pe lângă vieţi încătuşate
de neputinţe
fără să avem tăria
de a le vorbi.
Ne izolăm întro altă lume,
scriem pe bloguri despre tot şi toate
dăm sfaturi de credinţă
şi de trăire...
Avem N prieteni pe facebook,
am devenit dependenţi de liku-rile lor
ca de mângâierile celor apropiaţi.
Comunicăm şi-i iubim
fără să-i fi văzut vreodată,
le împărtăşim sentimentele,
ne îmbrăţişăm virtual
dar ne este din ce în ce mai greu
să dăm o îmbraţişare
adevărată,
celui de lângă noi.
Uneori,
cu un singur clik
cineva te poate sterge
ca şi cum
n-ai fi existat niciodată.
Zi de zi, în lumea reală,
cineva pleacă de lângă noi
mai sărac cu un zâmbet
o vorbă bună,
în iubire.

poezie de Angelina Nădejde (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e altceva?

nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumină cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

P-o-e-m 111

Cel mai frumos poem nu are coapse
Are îngeri care se înalţă cu tâmple argintii preafrumoşi
Precum în poveştile bifate cu x din librării
Pentru care se fac precomenzi
Şi se vând încă/ foarte bine

Nu ştiu aceşti cumpărători că poemele-vid
Sunt goale de sentimente şi fiecare cuvânt din cofrajul lor se deşiră iar poetul-care-mai-zboară-cu-norii scrie în graffiti mesajul lumii de dincolo de zona zero non politically
Acul kilometrajului derapează pare înghiţit de
Molozul cuvintelor poetul s-a ascuns într -un pet şi numai noi ăştia număram clipele care fumează iarbă

Timpul încă miroase a scris? Păsări-himere
Ne sparg geamurile cu zboruri în zig-zag
şi se aşază pe rafturi ca nişte relicve ale erei
Când poemele muşcau cu dinţi de fildeş urechea poetului ce nu s-a sinucis

Cel mai frumos poem este despre cum nu se scrie
Poezie tâmpită şi despre funicularul în care poeţii se urcă
cu Dumnezeu... poeţii întregesc lumina
Bat toaca în schitul unde pustnici scuipă
plămânii roşii ai scrisului-jertfă

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ca marea. Flux şi reflux.

aforism de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!