Trăim virtual
Am privit spre oameni
și-am văzut durere,
tristețe in ochi,
singurătate
și neiubire.
Trecem nepăsători
pe lângă vieți încătușate
de neputințe
fără să avem tăria
de a le vorbi.
Ne izolăm întro altă lume,
scriem pe bloguri despre tot și toate
dăm sfaturi de credință
și de trăire...
Avem N prieteni pe facebook,
am devenit dependenți de liku-rile lor
ca de mângâierile celor apropiați.
Comunicăm și-i iubim
fără să-i fi văzut vreodată,
le împărtășim sentimentele,
ne îmbrățișăm virtual
dar ne este din ce în ce mai greu
să dăm o îmbrațișare
adevărată,
celui de lângă noi.
Uneori,
cu un singur clik
cineva te poate sterge
ca și cum
n-ai fi existat niciodată.
Zi de zi, în lumea reală,
cineva pleacă de lângă noi
mai sărac cu un zâmbet
o vorbă bună,
în iubire.
poezie de Angelina Nădejde (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
1 Ra_luka [din public] a spus pe 21 noiembrie 2012: |
| Încântată să citesc versuri de o puritate alarmantă. Îți prevăd un viitor luminos în literatură. Ai un nume predestinat - NĂDEJDE. |
2 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 21 noiembrie 2012: |
| Ai dreptate draga mea Angelina. Trăim adeseori haotic, suntem părtași la această temă și ne aruncăm singuri în arena leilor fără a negocia. Răul bântuie pe holurile vieții noastre nestingherit de prezența lui Dumnezeu. Totuși eu cred că internetul este învierea minții prin cuvântul lui Dumnezeu. Mulțumesc. |