Am dat arvună...

Am cântat o Vară întreagă pe ierburi
Pe flori de măceşi şi pe lemne încinse
Bătrâne şi tinere doamne vopsite frumos
Pentru odihna celor trecători pe Pământ.

Am sărit pe ele uneori bucuroasă
Alteori le-am udat cu lacrimi de dor
Lacrimi ce-au fost şterse în paşii
Unei doamne îmbrăcate în alb.

În poala Ei am cântat şi am plâns
Noapte de noapte am compus doine
Cu speranţe mi-am întărit sufletul
Să pot ajunge sănătoasă în braţele Toamnei.

Mi-am dorit să mă sting odată cu Toamna
Asemeni greierilor ce-şi arvunesc moartea
Asemeni cobzarilor ce se pierd cântând
În frigul ultimilor paşi de Toamnă în iarbă.

Am dat de-acum arvună morţii incolore
Să-mi păstreze în taină locul de veci
Pentru ziua în care muşchiul inimii cedează
În strânsoarea frigului şi-n dorul de tine... Iubirea mea.

poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am întâlnit într-o zi

Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă şi tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine şi de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile şi o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simţeam dinţii unui destin gelos dar drept
Cu Toamna şi iubirea din mine, ce-ţi oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine şi prin tine într-o zi,
Şi ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte să plec!!! Dar n-ai avut cum să m-auzi,
... Aveai multe iubite... şi ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroşi.
Nu se schimbase nimic în vieţile noastre.
Tu... aveai acelaşi dor de ducă, şi aceeaşi agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate şi cumpărate la un şpriţ de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Şi mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iţi spun că te iubesc m-auzi?
Nu ştiu dacă iţi aminteşti, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Şi niciodată nu ai auzit când ţi-am spus: Te iubesc.
Ţi-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, şi inima mea a reuşit să te adoarmă... liniştit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viaţă
întreagă,... chiar dacă tu eşti acolo, şi eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ţi doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - şi mulţi ghiocei răsăriţi la tâmple şi-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit şi-acum. Te-am strigat.... până să înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
şi sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o linişte
şi-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.

poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă lăsa să-mi fie dor

Privesc la cer cu ochii plini de lacrimi
În care norii se îmbracă rând pe rând
În fracuri ce-acoperă pământul şi copiii
Lăsaţi în grija Domnului de sărbători.

În ele mamă văd minunea Dumnezeului
Pietre ce-şi dau una la alta strălucirea
Hoarde de stele strigătoare-n Univers
După părinţii ce-au lăsat în case pruncii.

Cu gândul trec şi eu prin ele plâns şi trist
Frământ tot sufletul în pulbere divină
Şi sper să mă audă Bunu Dumnezeu,
Să te aducă iute la gura mea şi-a sobei.

Privesc la Lună cu inima deschisă
În care Crezul mi-a fost lăsat de tine
Şi rog pe Fiul Dumnezeului să intre
Să cerceteze rana ce mă apasă astăzi.

Să intre cu lumina ce mângâie şi stinge
Tot dorul meu crescut în trup şi ochi orfan
Să pot ajunge mamă la porţile străinilor
Să-l laud pe Isus în seara de Crăciun.

Măcar atât să am de sărbători în suflet
O veşnică lumină ce mă pătrunde lin
O pace ce-mi ascultă drăgăstos colindul
Cântat în pragul celor cu toţi mei lângă ei.

Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
În scutul Domnului ce mă iubeşte mult
O să mă taie pe obraji şi-n inimă tot dorul
Ce-mbătrâneşte rece orice copil orfan.

Nu mă lăsa în mila Lui Isus de sărbători
Şi-n braţele străinilor cu case îmbelşugate
O să mă-nec in plâns la pieptul lor şi foc
Aprins să mă-ncălzesc de dor şi gerul Iernii.

Nu mă lăsa să-mi fie dor de tine
Cere Domnului minunea să te am
Aşa cum eu mă rog la stele şi la soare
Să te aducă azi în poarta casei noastre.

Nu mă lăsa să-mi fie dor, te rog!

poezie de Adelina Cojocaru (9 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele lui Dumnezeu

Mi-am dorit să mor aseară
Pe lumina unei mute
Pe un dar divin şi calm
Ce-a venit să mă sărute.

Ah, dar nu am putut să mor
Dorul m-apăsa în coaste
Iar un câine bătea poarta
Să nu aţipesc plângând.

M-am apropiat de uşă
Mi-am dorit să ies afară
Să-mi arunc dorul spre stele
Şi-amintirile cu tine.

Ah, te-am pus viu cu gândul meu
Nemiloasă-am fost cu tine
Te-am urcat pe crucea Toamnei
Şi te-am răstignit străine.

Te-am dorit ca pe-un Isus
Dureros şi plin de sânge
Un nevinovat ce plânge
În faţa destinului.

Te-am dorit iertat de Domnul
Plin cu-al meu păcat şi vină
Să mă ierte şi pe mine
Că te-am aruncat in stele.

Să mă ierte Dumnezeu,
Că te răstignesc în versuri
Cu tot dorul şi o pană
Ruptă din a mea durere.

Ah, cum mă poartă Duhuri rele
Cum mă scormonesc în vene
Să mă otrăvesc cu ele
Chinuindu-mă în răni.

Mi-am dorit să mor aseară
Sus pe crucea Cerului
Să-mi sting dorul şi păcatul
Luat din mamă şi iubit.

Să mă sting pe chipul Lunii
Arsă-n tălpi de stele mii
Să-mi pierd viaţa pământeană
Şi-o iubire de nebun.

Măcar de-aş putea să tac
Să mă fac stâncă şi frunză
Ori un Soare ce răsare
Fără gând de-a scrie versuri.

Măcar de-aş putea s-adorm
Pe lumina de la Lună
Ghemuită-n sânul Ei
Făr' de dor şi-o limbă vie.

În numele lui Dumnezeu... doresc uitare!
... dar cu dorul.. ce mă fac?

poezie de Adelina Cojocaru (20 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Cerul fumuriu de Toamnă
Mă ridică-n Carul Mare
Moale şi fierbând de dor
Să te strâng la pieptul meu.
Să te strig, să te cuprind,
Să te prind-de-păr, şoptind;
Te iubeeesc!!!! Unde mi-ai fost?
Mi-am dorit să te iubesc!
Să te-mbrăţişez cu dor
Să te-aşez pe un picior,
În lumina de la Lună
Pe umbrele pomilor.
Cu surâs să te ating
Pe-un sân copt în trandafiri
De o Toamnă şi un Soare,
Ce-au făcut din struguri, vin.
În must mi-am dorit să fiu
Dulce şi îmbrăţişat
În lumina stelelor
Ce-mi ştiu lacrima şi dorul.
Vino, stai pe bratul meu
Să-ţi alint singurătatea
Cu săruturi mii şi mii
Strânse-n buze pentru tine.
Vino, să te pierd în strălucirea
Colierelor din Cer
Ce se vor în şolduri albe
Agăţate şi iubite, de femeia mea dorită.
Vino, să te-mbrac în solzi de-argint
De la tălpi şi până-n creştet
Că mi-ai fost vulcan şi dinte
În-miezul din inimă.
Vino, am îmbătrânit cu Cerul
De atâta dor şi plâns!
Vino, am băut găleţi cu vin
Cât a scos ciutura, apă!
Vino, poate mâine mor şi nu ştiu
Dacă Dumnezeu o vrea
Să iţi pună altă stea
Pe obraz şi-n perna ta, să te facă fericită.
Vino, încă luminez şi ard, pentru tine draga mea!

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne Dumnezeul... (Psalm 88)

Doamne Dumnezeul mântuirii mele
Zi şi noapte strigă rugăciunea mea
Săturat îmi este sufletul de rele,
Ia aminte, Doamne, nu Te-ndepărta.
De lăcaşul morţii am ajuns aproape
Şi cu morţii astăzi mă înşir la rând,
Vin înmormântaţii, vin să mă îngroape,
Printre morţii lumii mă trezesc plângând.

Doamne, mă-nconjoară morţii din morminte,
Doamne, cu-ntuneric m-ai lăsat zidit
De niciunul astăzi nu-Ţi aduci aminte,
Mâna Ta mi-apasă sufletul trudit.

Şi cu valuri grele mă loveşte-ntr-una,
De atâtea lacrimi ochii mi se sting
Şi pe capul care a purtat cununa
Fire de zăpadă înfloresc şi ning.

Pentru morţi, o, Doamne, mai lucrezi Tu oare
Cu minuni şi semne, ori se scoală ei
Să-Ţi aducă slavă, bunătatea-Ţi mare
Celor din morminte să le-o dai Tu vrei?

Toţi aceştia, Doamne, cum să Ţi se-nchine?
Vino, Doamne, vino, vino-n ajutor,
Pentru ce mă lepezi şi Te-ascunzi de mine
Când din tinereţe ştii că trag să mor?

Sunt cuprins de spaime, ape mă-nconjoară,
Peste mine trece azi mânia Ta,
Ziua, ca şi noaptea, spaima mă doboară,
Vino, Doamne, vino, nu Te-ndepărta!

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-o sprânceană apune soarele şi iubirea ta

Oh. pe-o sprânceană apune soarele iernii
Şi mă doare, mă doare depărtarea şi greutatea lui,
greutatea ce-mi desface carnea de pe oase în rană
o rană ce măsoară cu razele Regelui toată distanţa
ce se întinde intre noi doi.

Oh, mă soarbe tot jarul din aur ce se varsă în mare
Şi mă înec odată cu el în ţărmuri şi valuri bătrâne,
mi-e sufletul ancoră şi ancora o taină ţinută
pe fundul mărilor unde Dumnezeu învaţă peştii să-noate
pentru a trece prin moarte victorioşi.

Oh, vezi tu străine, ce mă ţine pe mine? Tocmai absenţa ta.
Absenţa e fără păcat şi fără putere în oasele mele de muritor,
ce caută lumina şi mângâierea în tot ce mă răpeşte
în Minunatul ce mă răstigneşte pe cântul celor din adâncuri
unde se cântă şi se dă slavă

Celui ce vindecă, iartă, stinge, spală, şi coase cu fire de aur
orice rană, drumuri, doruri, gânduri, lacrimi,
sparte şi înnodate în ochi, barbă, poală, ceasuri, şi ani,
ce scurtează viaţa tuturor celor ce şi-au pierdut iubitul(a)
asemeni pământului ce-şi îngroapă singura şi ultima floare
răsărită în pieptul lui din Iubire, şi pentru Iubirea faţă de Creator.

poezie de Adelina Cojocaru (6 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec şi toamna...

dacă trec şi toamna asta
iar o toamnă ar sosi,
am deschis demult fereasta,
le primesc şi orice-ar fi...

cuibărită e în mine
şi pe alţii îi aşteaptă,
stă la pândă printre rime,
o vom scrie toţi odată

dacă trec şi toamna asta
chiar de-i vară pe afară,
voi paşi în fulgi de iarnă,
iarna rece, solitară

nu mă plâng, nu am regrete,
totul a fost prea frumos,
primăvara, vara, sete,
mi-a adus toamna pe jos

a venit încet, cu timpul,
care nu l-am drămuit,
acum îmi zâmbeşte chipul,
mi-amintesc cum am iubit

toamnă dulce, dulce toamnă,
doamne, sărut-mâna doamne,
am strâns doruri pentru iarnă
şi mă ard ca nişte toamne

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduinţă şi putere,
Să ne iubim cu arşiţă mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.

Cu tine urc şi crestele de munţi,
Cobor şi-n peşteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii şi mii de punţi
Pentru o dulce, scumpă amintire.

Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.

Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să creşti frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senin

Senin îmi este sufletul acum
Gândindu-mă la tine puiule,
Senină Doamne îmi este inima,
Cu gândul la iubirea Lui mare.
Ce-a fost dovada marii Lui iubiri
În taină totul făcând pentru mine
Lăsând doar miere să-mi curgă-n vine.
Mulţumesc Doamne pentru a Ta iubire,
Ce este Doamne a mea fericire,
Mulţumesc Doamne Sfinte pentru tot,
Aş vrea să pot, dar Doamne nu mai pot.

poezie de Oana Alexandra Călin (17 iunie 2016)
Adăugat de Oana Alexandra Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi fericirea ta

Te-am îmbrăcat cu flori şi te-am ascuns în viaţa mea
Pustie
Am luat un vis şi l-am păstrat în noaptea noastrã
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Şi mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sã rut divin
Să plouă...

Doar gheaţa se-odihnea în pieptul tău născând
Furtunã
În frigul tău dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebună
Cu flori te-am îmbrăcat crezând cã frigul va pleca
Din şoapte
Căldura mea te-a îngheţat mai rău şi te-am pierdut din nou
În noapte...

Secunde trec şi doar atunci m-apucă dorul iar
De tine
Prefer să tac. Nici nu-mi mai pasă ce va fi acum
Cu mine
Trecut-au ani prea mulţi peste ce am crezut c-a fost
Iubire
Am să mă nasc din nou şi-am să te-mbrac în munţi
De fericire...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Sărutul unui înger
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne... (cântare)

Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog şi Te laud şi-Ţi cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.

Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.

O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranţa mea toata e-n Tine.

cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi fericirea ta

Te-am îmbrăcat cu flori şi te-am ascuns în viaţa mea
Pustie
Am luat un vis şi l-am păstrat în noaptea noastră
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Şi mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sărut divin
Să plouă...

Doar gheaţa se-odihnea în pieptul tău născând
Furtună
În frigul tău dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebună
Cu flori te-am îmbrăcat crezând că frigul va pleca
Din şoapte
Căldura mea te-a îngheţat mai rău şi te-am pierdut din nou
În noapte...

Secunde trec şi doar atunci m-apucă dorul iar
De tine
Prefer să tac. Nici nu-mi mai pasă ce va fi acum
Cu mine
Trecut-au ani prea mulţi peste ce am crezut c-a fost
Iubire
Am să mă nasc din nou şi-am să te-mbrac în munţi
De fericire...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neconcordanţă

Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
şi n-am dorit a nu mă vrea.

Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de ameţeli.

Eu mi-am dorit doar o poveste,
şi-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.

Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari şi al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
şi-acum, eu sunt doar un proscris.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune de iertare pentru cei plecaţi

Câţi străini şi câţi de sânge
N-am Doamne lacrimi a-i plange,
Or vinit şi or plecat,
Durere-n urmă-or lăsat.

Doamne, cât fu deal de nalt
Numa dor l-o măcinat
Florile nu s-or uscat
Numa lacrămi le-or udat.

De plecat şi de venit,
Dorul drumu-o bătucit.
Câte lacrimi or fost grele
Îs astăzi pe ceruri stele.

Miluie Doamne şi iartă
Dorul nost înspre ei poartă,
Mică or greşelă mare
În genunchi cerem iertare.

De în lume or greşit
Ne-om ruga de izbăvit
De viaţa le-o fo povară
Iartă-i Doamne de ocară.

De-or trăit în întristare,
Sămânţă îi fă de floare.
Cât o fi-n lume pământul,
Să-i mângâie cu drag vântul

Cei obişnuiţi s-adune
Mare-i fă, Doamne, în spume,
Stânca măcinând de-a başca
Să îşi simtă tot grea taşca.

Doamne nu căta pricină
Rău' taie din rădăcină
Şi primeşte-ne căinţa
Să i se uşte sămânţa.

Flori 'om lăsa lângă cruce,
Gându nost şi vorba dulce,
Nu întoarce Doamne fila,
Ai de ei şi de noi mila!

Samănă în noi de-acum
Iubirea şi gândul bun,
Lumină ne fii pe cale
Întru slava Fiinţei Tale.

poezie de Valeria Tamas Iacob (17 octombrie 2008)
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plâng bărbaţii

Am plâns şiroaie de sudoare
Cu lacrime în ele prinse,
Sau picuri ce-au udat ogoare,
Pe feţe şi prin bărbi prelinse.

Şi am mai plâns în nopţi şi-n cuget,
Când ei ne secerau strămoşii.
Au nu văzut-aţi ? Până-n suflet
Aveam de ură ochii roşii !

Am plâns când s-a tăiat străbunul
În creste de Carpaţi, trădat.
Sau când s-a dărâmat gorunul
Sub care Horea-i îngropat.

Şi am mai plâns când ţarini large
Din ţară-au luat şi le-au robit.
A fost nevoie de baltage
Să reprimim ce ne-au răpit.

Poate nu plângem la morminte,
Sau lacrimi nu vărsăm uşor.
Dar hohotim doar în cuvinte
Când cei ce-s dragi se pierd ori mor.

Am plâns tăcut în foc şi geruri
Pe câmp de luptă, la oştiri.
Aşa crestatu-s-au în riduri
Pe chipuri hărţi de amintiri.

.........
De n-am mai plâns, e că izvorul
Din care el şi ea luau lacrimi,
Secase scurs din ea, când dorul
De el o asuprea. Şi-n patimi.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aserţiune prin remember poetului Girel Barbu după Girel Barbu

Ce lacrimi concave, ce lacrimi
Ţi-ai strâns Dumnezeule-n mine,
Ce spuză de jar şi de patimi...!
Deci, vreau să te-ntreb, ţi-este bine?

Ce toamnă convexă, ce toamnă
Îţi pregeţi, poete, spre mine,
Dar eu rămânea-voi o doamnă...!
Deci, sincer, te-ntreb: ţi-este bine?

Scrisoarea, o, Doamne, scrisoarea
A-ngălbenit de prigoana din tine,
Şi-n curând o va prinde ninsoarea...
Mâhnită te-întreb: poete, ţi-e bine?

Icoana-n perete, icoana
O mai ţii să te-nchini pentru mine?
Cuţitu-ţi îmi spintecă rana...
Smerită, te întreb: ţi-este bine?

Ce noapte frumoasă, ce noapte
Am trăit, ah, la doi paşi de tine
Iar apoi mi-ai ucis gânduri... şoapte...
Şi, totuşi te-ntreb, ţi-este bine?

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi răgaz

Nu mi-a ajuns copilăria, Doamne!
Când a zburat, că eu n-am observat?
Când am trecut de la fete, la doamne,,
Căci jocul mi-a rămas neîncheiat.

Tinereţea a fost şi mai grăbită,
Până să muşc adânc din al său măr,
Brusc, mi-am găsit speranţa ostenită,
Aveam gânduri triste şi-argint în păr!

Iubirea... n-o s-ajungă niciodată,
Ştiu că mi-ai dat mai mult decât la mulţi,
Doar că eu am împărţit-o pe toată,
La Feţi-Frumoşi şi la copii desculţi...

Ce să fac, nu-mi ajunge ziua, Doamne,
Din noapte câte-un ceas, ca hoţul, fur;
De ce şi primăverile-mi par toamne
Şi planurile-mi nu mai au contur?

Nu-mi mai ajunge viaţa, pentru toate;
Vezi câte mă apasă pe grumaz,
N-aş vrea să las lucrul pe jumătate,
Te rog, Doamne, mai dă-mi puţin răgaz!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straina

Straina esti astazi in lume,
Si rupta esti din bratul meu,
Pribeaga ratacesti pe tarmul,
Unde mi-ai dat, primul sarut.

In maini tu strangi buchet de flori,
In timp ce valul marii te saruta,
Si-astepti s-apar de nicaieri,
Sa-mi lasi in piept, o floare alba.

Tu te-ai trezit in zori cu dor,
Cu dor de mine si-o iubire,
Ce mi-au fost mie streanguri reci,
In jurul inimii, o tinerete-amara.

Acum cand sunt albit si obosit,
De-atata asteptare si durere,
In tine infloresc dorinte si placeri,
Ce-au fost candva, flori inghetate.

Cu lacrimi si plina de regrete,
Doresti sa-ti recunosti gresala,
Si-mi cauti urmele si-astepti minunea,
Sa-ti aud glasul, si chemarea.

E prea tarziu sa-ti fiu aproape,
E prea tarziu pentru noi doi,
Eu am ramas doar amintirea vie,
Asemeni unui val, te-ating si-apoi dispar.

poezie de Adelina Cojocaru (9 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noapte mi-am făcut cunună

Din clipa când te-am cunoscut
din noapte mi-am făcut cunună
şi-am încrustat în ea
turcoaze şi safire,
stelele de pe cer le-am înşirat
ca perle si doru'-n colier.
Cu margaretele câmpului
mi-am împletit gleznele
în brăţări înflorite, şi...
cu florile câmpului,
cu adierile vântului
şi cu toate visele inimii
mi-am umplut braţele...
că-n acest fel vreau să te aştept,
iar dacă vii - o veşnicie-n viaţă
vreau să te păstrez!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roada oamenilor...

Aş pleca, Doamne, în lume
Să bat piepturile-amare,
Să sparg ne'ncetat la Doruri
Roada sufletelor bune.

Aş da nemilos în ele,
Să se spargă-n frimituri,
Să se piardă ca şi iarba
Sub omătul Domnului.

Aş pleca în Toamna asta
Să culeg Doruri cu sacul,
Grele şi necoapte bine
Asemeni gutuilor.

Ce zici, Doamne, mă ajuţi?
Hai să rupem roada asta
Din moi suflete fierbinţi!
Ce zici, Doamne, mă ajuţi?

Să luăm fiecare Dor
Cum culegi poama din pom
Şi-apoi în loc de gutui necoapte
Punem Doruri la ferestre. Ce zici, vrei?

... Roada oamenilor buni - doruri grele,
plâns şi-amar!

poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!