Mai dă-mi răgaz
Nu mi-a ajuns copilăria, Doamne!
Când a zburat, că eu n-am observat?
Când am trecut de la fete, la doamne,,
Căci jocul mi-a rămas neîncheiat.
Tinerețea a fost și mai grăbită,
Până să mușc adânc din al său măr,
Brusc, mi-am găsit speranța ostenită,
Aveam gânduri triste și-argint în păr!
Iubirea... n-o s-ajungă niciodată,
Știu că mi-ai dat mai mult decât la mulți,
Doar că eu am împărțit-o pe toată,
La Feți-Frumoși și la copii desculți...
Ce să fac, nu-mi ajunge ziua, Doamne,
Din noapte câte-un ceas, ca hoțul, fur;
De ce și primăverile-mi par toamne
Și planurile-mi nu mai au contur?
Nu-mi mai ajunge viața, pentru toate;
Vezi câte mă apasă pe grumaz,
N-aș vrea să las lucrul pe jumătate,
Te rog, Doamne, mai dă-mi puțin răgaz!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.