Am dat arvună...
Am cântat o Vară întreagă pe ierburi
Pe flori de măceși și pe lemne încinse
Bătrâne și tinere doamne vopsite frumos
Pentru odihna celor trecători pe Pământ.
Am sărit pe ele uneori bucuroasă
Alteori le-am udat cu lacrimi de dor
Lacrimi ce-au fost șterse în pașii
Unei doamne îmbrăcate în alb.
În poala Ei am cântat și am plâns
Noapte de noapte am compus doine
Cu speranțe mi-am întărit sufletul
Să pot ajunge sănătoasă în brațele Toamnei.
Mi-am dorit să mă sting odată cu Toamna
Asemeni greierilor ce-și arvunesc moartea
Asemeni cobzarilor ce se pierd cântând
În frigul ultimilor pași de Toamnă în iarbă.
Am dat de-acum arvună morții incolore
Să-mi păstreze în taină locul de veci
Pentru ziua în care mușchiul inimii cedează
În strânsoarea frigului și-n dorul de tine... Iubirea mea.
poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.