* * *

Te-aş invita la o plimbare în parc,
Cu barca, dacă vrei
Dar e târziu, şi mi se pare
Că văd refuz în ochii tăi...

O să încerc şi mâine seară,
Când o să mă strecor tiptil...
Sub braţ, eu voi avea chitara
Şi-n mână un roşu trandafir!

poezie de Elena Bulancea (2 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul fiarei...

te-aş invita frumoasă doamnă la valsul anilor de foc
ce duc în cârcă miez de toamnă şi rece boage de noroc
te-aş invita la elegie şi unduire graţioasă
cu zâmbet şi melancolie în seara asta spaţioasă...

te-aş invita ca-n tinereţe ferindu-mi teama din privire
că mai târziu m-or lua băieţii peste picior şi peste fire
c-am îndrăznit să mă apropii de cea mai tristă din fecioare
de fata căreia şi plopii cu frunze îi şopteau că doare

te-aş invita cu gingăşia şi cu tandreţea mea de fiară
la valsul toamnei. Veşnicia?! Tu roag-o să mai stea pe- afară
să ne rotim ca-ntro poveste de la apus la dimineaţă
în dans ce trece fără veste în alte lumi şi altă viaţă...

te-aş invita frumoasă doamnă la valsul anilor de foc
ce duc în cârcă miez de toamnă şi rece boage de noroc
te-aş invita la elegie şi unduire graţioasă
cu zâmbet şi melancolie în seara asta spaţioasă...

poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi sufletul meu

Azi, mi-am ăntrebat sufletul ce îl doare
De ce se închide în mine şi tace...?
Mi-a răspuns într-un târziu, plin de candoare:
-Nimic nu mă doare, gândul la tine nu îmi dă pace!

Eşti tristă mereu şi pe gânduri
De parcă tot cerul pe tine-a căzut,
Pe faţa ta tristă văd astăzi noi riduri
Şi ochii îţi sunt trişti, şi gâdul pierdut

Pe rana cea nouă, pansament vreau să-ţi pun
Alinare să-ţi dau, durerea să-ţi iau
Să te fac să alegi din toate ce-i bun
Să fim trup şi suflet, iubire să-ţi dau.

Ridică privirea şi ia-mă de mână,
Putere voi pune în inima ta
Vom porni la drum lung împreună
Frumoasă e viaţa, profită de ea!

Autor: Elena Bulancea

poezie de Elena Bulancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mână proprie

Mă port, cu multă grijă, în palme,
cu linii de destin deja trasate,
îmi numărând, pe degetele atât de scurte,
cât îmi lipseşte dintr-un secol, să-l ating
şi mă strecor prin ele, întâi copil din basme,
adolescent timid, pasând iubiri ratate,
student, cu mintea în visurile punte...
când, mers la vale, încep să mă prepar, să ning.

Trec, păcălit valet, pe dos de mână,
să mi se facă loc în labirint de vreri;
încerc să mă lipesc, sub braţ, de-o altă mamă,
ce poate n-a fost doar a mea, mă împliu
treptat, mă istovind pierzându-mi vână,
lăsând din lanţul ce-am, câteva zale, în primăveri,
ce mai târziu ceva, observ că nu-s de-o seamă
şi oricum fiind într-atât târziu, restu-i s-aştept, să reînviu...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare cu trăsura

Te-aş invita iubito-n trăsură pe la şase
Să facem o plimbare cu storurile trase
Când soarele apune în suflete solemn
Trăsura e din cronici şi caii sunt din lemn
Avea zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară
Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu, din ceară
Şi se fereşte straşnic să calce pe termite
Căci datoria lui atât e: să imite
Cum şi noi suntem două plăpânde imitaţii
De care n-au să ştie vreodată invitaţii;
Să-ţi ceri bilet de voie căci părăsindu-ţi locul
Figura de ansamblu, n-o afectează jocul
Să-mi spui ce ai e spus discret şi pe şoptite
Cum picură tăcerea în seri din stalactite
Să te menţii în formă, vom merge doar la trap
Aş vrea să fii atentă şi semn să-ţi fac din cap
Că inima nu are de ce să ne palpite:
Noi suntem manechine cu arcuri ruginite

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alzheimer

E gheaţă, e frig, şi e seară,
sunt eu, şi eşti tu, şi e frig,
în braţe, un câine-covrig
se cere să mergem afară,

dar negru e-afară, polei,
iar poza din faţa-mi e-o brişcă,
- De ce chipul tău nu mai mişcă?
am ceai, turtă dulce... nu vrei?

Dar javra mă trage spre uşă,
o pup cu un şut, dar regret!
În pat, în pereţi e cenuşă,
şi simt că-mi ascund un secret.

Tu taci, şi eu tac, doar un câine
din coadă dă semne că-i viu,
că-i azi, că e ieri sau e mâine
sau poate e numai târziu.

Mă pupi, şi e roşu, şi cald,
şi suntem, din nou, la olaltă,
sunt suplu, umil şi înalt,
eşti caldă, eşti suplă şi-naltă,

iar mâna în mână îmi umblă,
sub uşă, lumina s-a supt,
pe umeri mă doare o umbră,
în deget, inelul s-a rupt,

şi-n palme îmi curge o boală
cu "poate", cu "da" sau cu "nu",
în dreapta e lesa - e goală,
şi-n stânga, sub inimă, tu.

poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine, fiica mea, de ziua ta

De-ai fi fost stea, te-aş fi cules
Şi te-aş fi pus lângă icoana,
Dar Dumnezeu mi te-a ales,
Şi El a vrut ca să-ţi fiu mamă.
Şi mi te-a dat, în Primăvară
Să poţi să să zburzi şi să iubeşti,
Să-mi fii balsam pe a mea rană
Şi-n jur, lumină tu, să răspândeşti.
O stea pe cer dac- ai fi fost
Nu cred că te iubeam mai tare
Tu ai venit aici cu-n rost:
Îmi eşti şi stea, îmi eşti şi soare!

Cu iubire: MAMA

poezie de Elena Bulancea
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult copil, în mine, a rămas

Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.

Şi azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum creşte firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?

De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?

De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-şi iau parfum atâtea flori?

Cum cânt'-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roşu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul uitării

Ţi-aş scrie şi te-aş invita
În parc, pe vechile alei,
Să ne-amintim de anii-acei
Când totu-n jur ne surâdea.

Şi te-aş privi, şi m-ai privi,
Aşa cum o făceam cândva,
Nemaigândind la altceva,
Şi-am alerga ca doi copii.

Nu mi-ar păsa că frunze mor
Şi cad foşnind un ultim cânt
Plutind spre-un petec de pământ
Ce le aşteaptă răbdător.

Acolo, de-ai veni, aş vrea,
Sub frunze-n ultimul balans,
Să râdem şi, în paşi de dans,
De toamnă să-ncercăm uita.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă duc seara la culcare

Când mă duc seara la culcare
Îmi pun o mână sub obraz,
Mă gândesc la fiecare...
Dar cine s-a gândit la mine azi?

Şi îmi las gândul trist să plece
În locurile-n care n-am ajuns,
Şi lacrimile încep să mă încerce...
Dorul de tine m-a străpuns.

Din drumul lui mereu se-ntoarce,
Îl rog în noapte să dispară,
Dar nu vrea să mă lase-n pace
Şi amintirea-ţi începe să mă doară.

Când mă duc seara la culcare...
Nu mai încerc să mă opun,
Las gândul ca să plece-n zare
Şi vorbe dulci, în vis, îţi spun!

poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea trandafir

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincilea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte din sicriul tău.

poezie celebră de Yvan Goll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul aripelor

Strecor degetele mele printre buclele-ţi de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,
Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,
Iară ochii-ţi, gardianii, mă opresc şi mă sumut.

Ochii tăi, înşelătorii! A ghici nu-i pot vreodată,
Căci cu două înţelesuri mă atrag şi mă resping -
Mă atrag când stau ca gheaţa cu privirea desperată,
Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating.

O, atunci mâna ta-i tare şi respinge cu putere
Mâna mea, care profană ar intra în santuar
Să se-ascundă-n sânii-ţi tineri; pe când eu plin de plăcere
Să uit lumea-n sărutarea-ţi şi în ochii tăi de jar.

Astăzi însă nu-s ca flama cea profană şi avară,
Inima mi-e sântă astăzi, cald şi dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugăciunea şi timid ca primăvara,
Azi iubesc a ta fiinţă cum iubesc pe Dumnezeu.

Tu surâzi cu nencrezare?... Cât de rea eşti tu, copilă!
Lasă ca sub gazul roşu eu la sânu-ţi să pătrunz,
Să deschei corsetul ista... Tu roşind să râzi gentilă,
Eu s-apăs fruntea-mi arzândă între piepţii albi, rotunzi

Şi să strecor a mea mână după gâtu-ţi de zăpadă!
Tu roşesti... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai şti ce caut eu...
Ai surâde şi-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă,
Să-ţi privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău.

Cungiurând c-un braţ molatec gâtul tău cel alb ca zarea,
Apăsând faţa-ţi roşită pe-al meu piept bătând mereu,
Eu cu ceealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe 1-aş căta-n delirul meu!

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Te-aş putea ajuta cu ceva?
Lucian: N-aş prea crede. Mai bine ai grijă cu ochii.
Lia: De ce?
Lucian: Din cauza cepei. E foarte iute. Te va face să plângi.
Lia: Crezi?
Lucian: Sigur. Nu ştiai că ustură la ochi?
Lia: N-am avut ocazia să aflu până acum. Totuşi, dă-mi voie să încerc măcar să te ajut.
Lucian: Nu te-aş sfătui. Şi nici nu cred că ştii ce ar trebui să faci.
Lia: Dacă-mi explici, poate mă descurc.
Lucian: Bine. Dacă insişti, n-am nimic împotrivă. Însă nici n-am ce să-ţi explic. Priveşte doar! Şi încearcă să faci şi tu tot aşa, la fel ca mine. E uşor. Sau cel puţin, mie aşa mi se pare.
Lia: Cu cuţitul? Interesant! N-am umblat niciodată cu cuţitul...
Lucian: Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni. Eşti musafirul meu; eu nu te pun la treabă.
Lia: Ba vreau. Pentru că te-am văzut pe tine, vreau să încerc şi eu.
Lucian: Cum doreşti. Poţi încerca. Însă... Invers; cuţitul în dreapta, doar dacă nu cumva eşti stângace. Şi nu începe cu ceapa.
Lia: De ce?
Lucian: Doar ce ţi-am spus: Ceapa e tare afurisită! O să plângi, iar eu nu vreau să văd lacrimi în ochii tăi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt foc şi tu mă stingi cu rouă,
Luată-n mâinilea-mândouă.
Trandafir în glob de ape,
Lacrimi când încep să-ţi scape
Ape curg pe pietre sacre.
În haţişuri de rubine,
Mă gândesc mereu la tine.
Şi scrutez tăcută marea
Şi te-mbrăţişez cu zarea....

Elena Bulancea în Personală (13 mai 2013)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mâine

de mâine
n-oi mai înrăma ninsori

le-oi despuia
de alb cu miezul jilav
în sălcii sidefii
le-oi alunga
şi-n aripi de cocor
cu trupul firav

le-oi scrie-n vifore
şi-n căni cu vin
şi în colinde
lerui-ler
nuntite

le-oi presăra
pe umăr de cais
şi-n florile
în fruct neumilite

dar dacă mâine
nu mai ning domol
spuneţi-mi
ce să pun
pe locul gol

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu ţi-aş aduce în suflet Primăvara,
Ţi-aş pune în cafea şi ghiocei
Iar la desert, ţi-aş servi Vara
Doar să priveşti adânc, în ochii mei!

De mână să mă iei, când vine Toamna
Să nu mă laşi singură prin vânt şi ploi,
Cu iubirea ta să mă înveleşti, când vine Iarna
Iubirea nu e simplă, dragul meu... şi se împarte la doi!

poezie de Elena Bulancea (24 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să interpetezi o bucată pe care o auzi, trebuie să asculţi cu ochii minţii. Aţi auzit de ochii minţii, nu-i aşa? Mintea are şi o ureche. E un fel de ascultare, însă nu e ascultare cu urechile, ci cu urechea interioară şi asta e ceea ce vrei să transpui cu chitara ta.

citat din Steve Vai
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă e lumea ...

Frumoasă e lumea când ceru-i senin
Când toate sunt pure, ca floarea de crin.
În zbor ciocârlia se-avântă în tril,
Iubirea, din urmă, te-ajunge tiptil.

Frumoasa e lumea când florile cresc
Te-mbată-n parfumul lor dumnezeiesc.
Când la sân porţi roşu, vrăjit trandafir,
Ce picură-n inimi dorit elixir.

Frumoasă e lumea când inimi iubesc
Şi-n dulci jurăminte se făgăduiesc,
Dar fără să vrea, sau să aibă habar,
Frumosul şi lumea şi toate dispar.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trandafir roşu nu e egoist doar pentru că vrea să fie el trandafir roşu. Ar fi egoist dacă ar dori ca toate florile din grădină să fie roşii şi toate să fie trandafiri.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala de foc

Un trandafir, petală, roşu, foc...
chiar am iubit tot ce era-n cuvinte,
dar ele nu erau decât un joc,
iar trandafirul nu era cuminte.

I-am sărutat petalele-ntr-un vis
ce promitea o veşnică iubire,
un trandafir cu sufletul deschis
spre multe zări, ca într-o rătăcire.

Avea şi ţepi! Petalele au ţepi?
Păi, el avea căci zodia, se pare,
e, şi la trandafiri –poţi să concepi?-
din cele-afurisite, nu oricare.

Şi, uite-aşa, petala cea de foc
iubită şi-alintată-n vis şi gânduri,
m-a lecuit –iubire cu noroc!-
şi-acum e-o amintire... printre rânduri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda scoaterii câinilor la plimbare şi-n interesul stăpânilor

Să am motiv să ies, de mâine
Îmi voi lua şi eu un câine;
Amice, vrei să ştii părerea mea?
Eu cred că tot mai bună-i o... căţea!

epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!