De mâine

de mâine
n-oi mai înrăma ninsori

le-oi despuia
de alb cu miezul jilav
în sălcii sidefii
le-oi alunga
şi-n aripi de cocor
cu trupul firav

le-oi scrie-n vifore
şi-n căni cu vin
şi în colinde
lerui-ler
nuntite

le-oi presăra
pe umăr de cais
şi-n florile
în fruct neumilite

dar dacă mâine
nu mai ning domol
spuneţi-mi
ce să pun
pe locul gol

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Martie

Vis de fluture albastru
Ghiocei din alabastru
Firişoare verzi plăpânde
Aripi de cocoare blânde
Miei cârlionţaţi să pască
Muguri gata să plesnească
Mâţişori cu puf de scrum
Astăzi vreau să le adun
Le-oi lega toate cu soare
Şi vă dărui mărţişoare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată o babă, care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte. O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite şi multe păsări alcătuiau gospodăria babei. Pe lângă acestea mai avea strânse şi părăluţe albe pentru zile negre; căci lega paraua cu zece noduri şi tremura după ban. Pentru a nu răzleţi feciorii de pe lângă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta şi alta de-a stânga celei bătrâneşti. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ţinea feciorii şi viitoarele nurori pe lângă sine — în casa bătrânească — şi a nu orândui nimic pentru împărţeală până aproape de moartea sa. Aşa făcu; şi-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori şi mângâiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: "Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni şi nu le-oi lăsa nici pas a ieşi din casă, în lipsa feciorilor mei. Soacră-mea — fie-i ţărna uşoară! — aşa a făcut cu mine. Şi bărbatu-meu — Dumnezeu să mi-l ierte! — nu s-a putut plânge că l-am înşelat sau i-am risipit casa;... deşi câteodată erau bănuiele... şi mă probozea... dar acum s-au trecut toate!"

Ion Creangă în Soacra cu trei nurori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 22-a din 18.10.1983-24.11.1983: 8. Ţi le-oi zidi pe ale tale...

Manole, templul să-l ridice,
Pe Ana şi-a zidit, amice!
Cum poante ai de calitate,
La bază, ţi-oi zidi pe toate.!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-o cătat

Sâmbătă de dimineaţă
M-o cătat moartea prin casă,
M-o cătat şi m-o aflat.
Eu de moarte m-am rugat
Să mă mai lase un ceas
Că mai am şi eu necaz.
Şi mai am vo tri copii
Şi-o mie de datorii.
Şi dacă le-oi împăca
Vino, moarte, şi mă ia.
Că eu lumea mi-am urât,
Mi-e dor numai de Mormânt.

folclor românesc, din Maramureş
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene

Prietene, de n-ai să uiţi de mine,
De-acele clipe ce ne împreunară
De slovele încrustate-n acea seară,
Să ştii că le-oi cinsti cum se cuvine.

Din dorul ce mă poartă către tine
Mereu tulpini din el or să răsară
Cu flori care-nfloresc ca-n primăvară
Şi-a mele gânduri, astfel, să-mi aline.

Primeşte-n dar simţiri adevărate
Şi candide ca florea de cais
Prieteniei noastre neaşteptate,

Izvor de omenie şi de vis,
Un gând curat şi-o inimă ce bate
Iar ca o carte, sufletu-mi deschis.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieţii (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa asta...

În viaţa asta aspră, grea
plătit-am biruri de coşmar,
iar greutăţi de-oi mai avea
le sorb ca din pahar cu har!

Iar cel ce n-a plătit vreun bir
şi-n pofte s-a-nfruptat mereu,
poate-i bogat ca un emir,
dar e sărac în Dumnezeu.

Sunt mai bogat că-s chinuit,
în pază Domnul m-a avut,
mârşave biruri am plătit,
dar nicidecum n-am fost căzut.

În viaţa asta aspră, grea,
sunt mai bogat, dar chinuit,
iar greutăţi de-oi mai avea
le-oi depăşi că-s chibzuit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţipătul

aaaaaaaahhh
o vocală şi-o consoană. la atât se reduce spaima tăvălită prin durere
cu cât ţipătul e mai înalt, cu atât mai puţină lume sesizează.
drama zilelor noastre e asurzirea
Saramango vorbea despre orbire, eu de asurzire
şi dacă s-ar sfărâma pământul în bucăţi alături
ne-am programat să nu auzim
ai-ai-aai

când am eşuat cu zidirea Turnului Babel am dat vina pe Dumnezeu
de parcă Dumnezeu ar fi un moş scofâlcit ce se teme să nu-i năpădim grădina
acum când am eşuat în cunoaşterea aproapelui dăm vina pe tehnologie
ea şi numai ea ne-a legat mâinile şi picioarele de catargul ignorării
şi ne-a înfundat urechile cu lauda de sine
pentru că străini fiind, nimeni
nu-şi mai pierde timpul
cu celălalt

zgrgrztrsg
scrâşnetul de măsele acoperă ţipele ce mor în gât
şi odată cu ţipetele alea moare şi speranţa. te goleşte de viaţă. îţi ia tot
şi umbli aşa, formă fără fond, minte fără inimă şi inimă fără minte
cap fără urechi, urechi fără auz... până când...
auzi capacul închizându-se
şi primii bulgări căzând
heeeeeeeeiiiiiiiiiii, oameni buni... aici este un suflet viu

şi multe nu le-oi mai vedea şi multe nu le-oi auzi...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Isus

Isuse scump şi blând Pastor
Ce Jertfă viaţa Ţi-ai predat,
Tu-mi eşti acum, Mântuitor
Ce-n suferinţă, m-ai salvat
Pe crucea Golgotei purtat!

Mi-ai arătat prin Jertfa mare
Iubirea-Ţi pentru păcătos,
Şi-ai pus ca ţintă-n adorare
Exemplul Tău cel maiestos
În dragoste-arătat frumos!

Te rog ajută-mi scump Isus,
Dragostea Ta s-o preţuiesc,
Si să ascult, să-Ţi fiu supus
Şi-n dragoste, să vieţuiesc
În anii-n har, care-i trăiesc!

În viaţa aceasta sunt străin
Pribeag, şi călător eu sunt,
Şi-n viaţa mea de peregrin
Cât voi trăi pe-acet pământ
Isuse ajută-mă, să-Ţi cânt!

Să cânt cu drag, iubirea Ta
Căci Tu în palme m-ai săpat,
Şi-aceste semne le-oi purta
În veci de veci, ca Împărat
C-ai învins groaznicul păcat!

Tu pentru mine Te-ai jertfit
Şi chinuri grele-ai suportat,
Dar Tu-ai învins, şi-ai biruit
Când din mormânt ai înviat
Şi-astfel în veci m-ai liberat!

poezie de Flavius Laurian Duverna din Dor de veşnicii (8 martie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri

Când voi muri, nu voi muri de tot,
Iubirea-mi va rămâne vie,
Şi-oi suferi, pentru că nu mai pot
Să-ţi scriu ultima poezie.

Clipe albe, clipe negre
S-or perinda prin faţa mea,
Le-oi închide-n cutii negre
Apoi le voi sădi pe-o stea.

Din scânteieri şi din sclipiri,
Sfidând tara zădărniciei,
Va da naştere-a noi iubiri,
Iubirea-i sora veşniciei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă

Iartă-mă că nu te pot urma,
Nu privi în urma ta şi pleacă,
Şi uită-mă, căci nu pot fi a ta,
O alta ţie va urma să-ţi placă.

De ce priveşti dezamăgit şi trist?
Tu pentru mine nu eşti potrivit,
Eu pentru tine nu vreau să exist,
Iar timpul nostru a luat sfârşit.

Pelicula din creier vreau s-o şterg,
Doritele cărări le-oi ocoli,
În inimă voi pune un aisberg,
Nu vreau, voi spune-n fiecare zi.

poezie de Viorica Pop din Din suflet pentru suflet (ianuarie 2004)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascund ninsori

Ascund ninsori
să nu mă viscolească,
pe ţărm
aştept corăbii
ce nu vin,
în asfinţituri
ard noian de vise
şi îmi mai torn
o cană de pelin.

Cerşesc lumină,
bat la porţi închise,
îngăim cuvinte,
cioburi de candori,
adulmec clipe lungi,
scadenţa vine
din lumi rotite-n zori
de ursitori.

Livezile îmi înfloresc
pe umăr,
se clatină uitarea-n
ochiul gol,
mă cern
în somn
şiraguri de miresme,
surâd amar
şi plec
cu pas domol.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranţă,
mâine o zi şi-o nouă viaţă,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foşnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult şi nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind pentru... suflet

Deschisă ţi-e a sufletului-mi tindă
Din sară-n zori, din zori şi până-n sară,
Iubita şi frumoasa mea... colindă;
Colind al meu, cu gust de scorţişoară!

Am să te cânt şi-n umbră... şi-n lumină;
Cum n-am cântat colinde niciodată!
Prin ploaie, omăt, prin soare sau prin tină,
Colind al meu, cu gust de ciocolată!

Te voi cânta cu drag, cu mintea rătăcită;
Te voi cânta-ntre zâmbete şi şoapte.
Vei lăcrima... dar fi-vei fericită,
Colind al meu, cu gust de mere coapte!

Te voi cânta şi-n faţa caldei vetre
Ca ieri... şi azi... şi mâine... şi... mereu;
Tu să te laşi cântată pe-ndelete,
Colind frumos al... sufletului meu!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel mâine

Mâine vom fi doi străini,
nu cu amintiri plăcute.
În ochi vom purta venin
şi-n inimă săgeţi multe.
Acel mâine îmi doresc
să dispară, de se poate.
Acel mâine îl urăsc.
Aduce în viaţă noapte.
Îl vreau pe ieri, cu tot ce-a fost.
Cu amintiri plăcute.
Cu-acele zile fără post
Şi îmbrăţişări, sute.
Acel ieri, ne lumineze
viaţa pentru totdeauna.
Îngerii să ne vegheze,
fericiţi să ne dăm mâna.
Acel mâine, dacă vine,
sufletul să ne zâmbească.
Nimic să nu ne dezbine,
iubirea să ne unească.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând

Există o durere, aşa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară…
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Şi va-ncolţi speranţa şi-n ţarină – şi-n mine.

Ţărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Si viaţa-mi – cine ştie?! – va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Şi mama-n miezul zilei spoi-va iarăşi casa.

Vor învia copacii, plesnind sfioşi din muguri,
Şi-n asfinţit văzduhul se va-nroşi de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleaşi stele
Şi poate n-oi mai plânge nimicul vieţii mele.

Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Si poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Şi va-ncolţi speranţa şi-n ţarină – şi-n mine.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toţi copiii rămaşi.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, şi-n noapte, şi-n zi,
Pentru cei reîntorşi în poveştile vii,
Pentru cei înălţaţi, pentru cei traşi pe roţi,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porţi.

Voi scrie, la fel, azi, şi mâine, şi-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Şi de-i lung şi amar, şi de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când frunzele toamnei

Când frunzele toamnei paşesc către moarte
Şi-un ţipăt de jale răzbate departe,
Întrega fiinţă-mi, iubito, se strânge,
Iar sufletu-mi soarta, pe rând, le-o deplânge.

Şi verdele verii-mbătat în culoare,
Agonica toamnă îl poartă-n uitare.
Ca-n fiece toamnă, blestemul de ducă,
Din ramuri golaşe şi seva usucă.

Şi eu simt că-s frunză pustie şi rece.
Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece,
Când clipa vrăjmaşă zvâcnirea ucide,
Din frunze căzute pe glie candide.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aş invita la o plimbare în parc,
Cu barca, dacă vrei
Dar e târziu, şi mi se pare
Că văd refuz în ochii tăi...

O să încerc şi mâine seară,
Când o să mă strecor tiptil...
Sub braţ, eu voi avea chitara
Şi-n mână un roşu trandafir!

poezie de Elena Bulancea (2 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea s-a stins

(In memoriam, PETRICĂ MÎŢU STOIAN)

O stea s-a stins deodată cu tine,
Lumea, astăzi, e cu mult mai săracă;
Nu ştiu de-oi mai putea să cred în bine,
Îmi simt Inima pustie şi seacă!

Cerul e-acum mai gol, ţara mai tristă,
Din lacrimi se nasc întrebări amare:
Există viaţă? Sau moarte, există?
Ce-i omul? Asta-i marea întrebare!

La ce bun să înduri atâta zbucium,
Dacă nici dragostea nu te salvează,
Te-afunzi in derizoriu şi nu ştii cum
Să mai distingi un fleac, de ce contează!

Oricât aş vrea de optimist să fiu,
Legile vieţii nu le-oi intelege;
Cum poţi să mori, când eşti atât de viu?
Ce moartea strică, nimeni nu mai drege!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa florilor de tei

miroznele
cu porţi deschise mierii
mânate-n cuib de viespi
din flori de tei
se prăvălesc atavic
pe alei
şi-n miezul dulce
de harbuz
al verii

mocnită-n zodii
respirând tămâie
pe-obrazul vremii
clipa-i chihlimbar
romanţă clocotind
de dor
şi jar
alunecând
în galben de gutâie

te vei sfinţi
cu miezul dulce-al verii
mânat în cuib de viespi
din flori de tei
din fagure de stuf
dacă le bei
miroznele
cu porţi deschise mierii

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!