Nu vreau să-mbătrânesc

Nu vreau să-mbătrânesc şi nici să trec
Prin lumea asta... ca o nălucire,
Cu munţii şi izvoarele petrec,
Străfulgerând adâncuri de iubire.

Pe umăr port... tăcerile şi vântul,
Privirile îmi sunt săgeţi de foc,
Buzele ştiu sărutul şi cuvântul,
Iar sufletul mi-l vând la iarmaroc.

Dansez cu lupii iernilor, pe creste,
Sunt pustnicul uitat... şi neştiut,
Păcatul credincioaselor... neveste
Şi fumul ireal din aşternut.

Nu vreau a-mbătrâni, la mânăstire
Mă duc aşa, ca orice muritor,
Ce caută puteri... şi mântuire
În ruga inefabilului zbor.

Cu palma modelat-am sânii goi
Şi trupul inocentelor smerite,
Ţinând de coarne... păcăliţii boi,
Ce trag la jugul marilor ispite.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau să traiesc
Vreau să iubesc
Vreau să nu mă mai invoiesc
Vreau să pot să construiesc

Multe in minte plasmuiesc, dar in real primesc
Ale oamenilor fapte ma palmuiesc
Simt cum sufletul mi-l prapadesc
Trupul meu este cel in care multe cresc

Sufletul meu omenesc imi moare
A mea suflare pusa la grea incercare
Zboara spre soare, gandind la a ta splendoare
Savoare ce faptura ta o are... rara culoare

Pretind ca ce ziceti e adevarat
Nu pot sa razabat cu voi toti sa ma bat
Nu sunt unicat... sa cred asta ar fi pacat
Mintile tu mi le-ai luat cand ai plecat

Eu am simtit... prezenta ta... atunci... cand mi-ai zambit
Ca cel mai frumos rasarit.
Orice rasarit are si asfintit
De Tine mereu imi voi fi amintit

Sunt un nesimtit smintit
Si trebuie sa invat sa ma mint.
Altfel... nu voi depasi acel vechi mit
Voi invata asta, cand pe alta eu oi fi iubit...

Zbor aproape de rasarit si asfintit... in nacela
Voi ateriza pe o parcela... cand combustibil nu mai am
Nu mai am puteri infinite ce mi le dadea a tale dorinte
Acum toate simtirile imi sunt adormite...

poezie de Florin Găman (5 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da... voi pleca

DA!... voi pleca!... este inevitabil!
De veşnicie m-am îndrăgostit,
Nu vreau a fi durerilor contabil
Şi nici să-ndur tăcerile smerit.

DA!... voi pleca!... abisul mă seduce!
Nemărginirea, nu-mi va face rău,
Las lacrimile-ncet... să se usuce
Şi fumul şă danseze-n făgădău.

DA!... voi pleca!... nimic nu mă reţine!
Prezentu-i prea lugubru şi bizar,
Iar buzele mi-s arse de suspine
Şi ignoranţa plânge-n calendar.

DA!... voi pleca!... mereu tot înainte!
Tristeţilor mă vând provocator
Pentru regrete... licitez cuvinte
Şi le donez ereticului DOR.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret psihic

nu sunt perfectă nici nu eclipsez
cu Soarele meu Luna nopţii blândă
îmi beau cafeaua şi mă confesez
imaginii clare zâmbind în oglindă.

nu sunt perfectă nici nu are rost
să mă compar cu sfinţii din biserici
dar lumini destramă timpul anost
şi sfidează iadul cu demoni numerici.

nu sunt perfectă nici nu vreau să fiu
vreau să păstrez păcatul din iubire
mă plac aşa cum sunt suflet candriu
ştiu că n-am să-mi ies nicicând din fire.

nu rănesc cuvântul urlând în pustiu
liniştea mea murmură pe zefire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă în mine...

s-a cuibărit toamnă în mine,
uscate veri petrec de-acum,
mai înfloresc în noapte rime
doar amintiri prin nori de fum

îmi trec o mână peste păr,
e-atât de rar şi de puţin
şi trupul mi-e bătrân şi-l car,
peste alei, printre salcâmi

pe ochii mei puţin închişi
port o pereche, de-ochelari,
cu ei mai văd câte-un tufiş,
de mure şi mărgăritar

fac paşii foarte obosiţi,
prin parcul ce îl ştiu de-o viaţă,
teii de-acuma sunt înfloriţi,
împrăştie parfum ce iartă

mă port în spate prea de mult,
sunt obosit de nopţi de veghe,
nici nu mai ştiu de-al meu trecut,
mă strâng atâţia ani în zeghe

pe tine cred că te-am uitat
nici nu mai ştiu de-ai fost iubită,
de trupul meu beteag şi slab,
de toamnele gonitei clipă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă în mine...

s-a cuibărit toamnă în mine,
uscate veri petrec de-acum,
mai înfloresc în noapte rime,
doar amintiri prin nori de fum

îmi trec o mână peste păr,
e-atât de rar şi de puţin
şi trupul mi-e bătrân şi-l car,
peste alei, printre salcâmi

pe ochii mei puţin închişi,
port o pereche de-ochelari,
cu ei mai văd câte-un tufiş,
de mure şi mărgăritar

fac paşii foarte obosiţi,
prin parcul ce îl ştiu de-o viaţă,
teii de-acuma sunt înfloriţi,
împrăştie parfum ce iartă

mă port în spate prea de mult,
sunt obosit de nopţi de veghe,
nici nu mai ştiu de-al meu trecut,
mă strâng atâţia ani în zeghe

pe tine cred că te-am uitat,
nici nu mai ştiu de-ai fost iubită,
de trupul meu beteag şi slab,
de toamnele gonitei clipă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau, iubito

Te vreau, iubito, noaptea pe furate,
Ca şi un hoţ ce-ncearcă să te fure,
Şi luându-te cu el să uiţi de toate,
Ce mâinile... nu ar putea să-ndure.

C-o sărutare dulce.... îţi dau viaţă,
Te mişcă-ncet cu mine şi mă strânge,
Te vreau iubito.. hai... şi mă răsfaţă.
Amorul... o ştim bine... va învinge.

Deschide-te.... şi lasă-mă în tine,
Potop de sărutari... iţi pun pe sâni,
Iubirea... iat-o cum tâşneşte... vine,
A stat în mine-atâtea săptămâni.

Te vreau, iubito-mi place să te simt,
Sunt un izvor... ce-şi caută cărare,
La sărutarea ta, precis, consimt,
Sorbindu-ţi buzele... fermecătoare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt eu, sărutul

Sunt vorbe ce nu vrei să spun,
Cuvinte ce nu vreau s-ascult,
Sunt clipe ce nu vreau s-adun
Şi amintiri ce-au fost demult.

Sunt lacrimi care nu mai curg
Peste obrajii mult prea seci,
Uscaţi de vântul din amurg,
Când tu de lângă mine pleci.

Sunt zâmbet dulce când revii,
Atingeri care le aştept,
Sunt toate câte le mai ştii
Atunci când tu mă strângi la piept.

Sunt sânul meu în palma ta,
Ce te aşteaptă neîncetat,
Sunt eu, sărutul ce te vrea,
Ascuns la mine în oftat.

~Adi Conţu~

poezie de Adi Conţu (11 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeţii

Poeţii sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale şi culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiţi... o lume neştiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens şi fără de motiv.

Poeţii sunt cristale şi rubine,
Zile şi nopţi de vise... netrăite,
Luceferii... şi stelele carmine
Împinse pătimaş înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Şi -acuză infinitul... de sperjur.

Poeţii buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeţii

Poeţii sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale şi culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiţi... o lume neştiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens şi fără de motiv.

Poeţii sunt cristale şi rubine,
Zile şi nopţi de vise... netrăite,
Luceferii... şi stelele carmine
Împinse pătimaş înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Şi acuză infinitul... de sperjur.

Poeţii buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeţii

Poeţii sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale şi culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiţi... o lume neştiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens şi fără de motiv.

Poeţii sunt cristale şi rubine,
Zile şi nopţi de vise... netrăite,
Luceferii... şi stelele carmine
Împinse pătimaş înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Şi-acuză infinitul... de sperjur.

Poeţii buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vreau să ştiu

Eu vreau să ştiu de ce, Isuse,
Eu vreau să ştiu de ce mă doare
Şi vreau să ştiu la cine-s duse
Atâtea lacrimi şi splendoare.
Eu vreau să ştiu de ce sunt sfinţii
Îngenuncheaţi în catedrale
Şi până unde ochii minţii
Se vor împovăra de jale.

De ce Acela care cântă
Şi care vine şi adună
În prag de moarte şi de nuntă
Se-ascunde dincolo de lună.

Te rog să-mi spui aceste toate
Neînţelesuri, sau mai bine
De-n lumea asta nu se poate
Să vii şi să mă duci la Tine...

Mă ţine Tu în zborul lung
Când vreau la Tine să ajung
Să nu mai cad, să nu mai mor
Să nu mă mistuiesc în zbor.

Şi miilor de pui de cuci
Lumini de stele să le-aduci
La toţi, Isuse, să ne dai
Putere să zburăm spre rai...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să m-aşez în palma ta

Îmi fac veacul în genunchi, fruntea mi-o aplec sub cnut-
Cnutul vieţii blestemat, ce pe frunte l-am avut,
De când alergam prin timp, ca un fluture pribeag,
Între lacrimi şi cuvânt, cu un vis născut beteag.

Sângeram în nopţi pustii, ca un mac strivit de ploi
Şi cerşeam, nici nu ştiu cui, să-mi dea visle-napoi.
Le păstrez de-atunci, dar nu-s decât gânduri de-aruncat,
Peste care numai ierni au tot nins şi au călcat.

Sunt orfană de orice, de iubire mai ales,
Am dat tot ce-aveam de dat şi din mine au cules
Toţi flămânzii ce-au dorit, băgând mâna pân' la cot
Şi-am rămas fără poveşti, şi-am cântat şi nu mai pot.

Drumurile s-au închis, bariere-s peste tot,
Ca să trec prin vama lor, ce, de unde să mai scot?
Doar poemul să mi-l vând, pe doi bani, sau ce mi-or da,
Să trec dincolo de ploi, să m-aşez în palma ta.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până ieri...

Eu sunt amarul vieţii ce ţipă-n pustiu
Eu sunt.. copilul uitat undeva chinuit
De jugul iubirii eternei şi dulcei iubiri
Ce tainic te aştepta ca să vii
Eu sunt imaginea incompletei tristeţi
Ce trimite spre inimă mii de săgeţi.
Eu sunt melodia ce tace uitată
Şi repornită în viaţa furată.
Eu sunt un fulg ce topit e prin timp
În palma iubirii ce plânge-n amurg.
Eu sunt femeia ce plânge tăcută
Şi a cărei inimi de tine-i rănită,
Eu sunt povestea neterminatei poveşti,
Eu sunt spre tine pod peste timp
Tu mă urăşti. Tu deja m-ai uitat.

poezie de Ana Pleşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ca o rugă

Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri şi-nvaţă-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Şi sărutări nebune, prind viaţă, pe picior.

Dezleagă-mă de temeri fragile... şi ispite,
Sfinţeşte-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Şi tremură dorinţa... în sânii plini... şi goi.

Ascunde-mă în roşul de maci şi de iubire
Topeşte-mă în suflet... şi lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Şi soarele pluteşte, buimac, înspre amurg.

Păstrează-mă în vise şi în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... şi tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvăşită... haină
Şi timpu-i ca o rugă... de umbre şi poveri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau să existe moarte pe pământ
Vreau cu pruncii-n viaţă să trăiesc,
Să zâmbesc cu fiece cuvânt
Pe care din suflet îl rostesc.

Ca un porumbel, pe-ntinse zări,
Cu o pană deschizând trecutul,
Vreau să trec prin pătura de nori
Şi să zbor în univers cu vântul.

Prin furtuni, zburând nedesluşit,
Ura nu pătează existenţa...
Singuri vom rămâne-n infinit
Măsurând cu umbre penitenţa.

Vreau vulcan să fiu, să ard mereu,
Vie ca o flacără în noapte
Vreau să fiu de-acum aceeaşi eu
Cea de-aici şi dincolo de moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psaltirea-i un fel de păcat

Tenebrele fierb în substanţe,
Abile-ndrăzneli şi tupeu,
Cotorul pierdutei chitanţe
Şi liniştea zborului meu.

Desigur, azi par măsluite
Cuvintele toate, la rând,
Nescrise şi nici nerostite,
Pe care, idilic, le vând.

Aprinse văpăi sângerează,
Psaltirea-i un fel de păcat
Al ochiului, care veghează
La trecerea clipei prin pat.

Ca pepenii roşii, par sânii
Ce saltă-nspre buzele moi,
De parcă venit-au păgânii
Sau vremea tăcerii de-apoi.

Confirm surâzând adevărul,
Nimic nu mai poţi să renegi,
Şerpoaica venit-a cu mărul
Ispitei ce vreau s-o dezlegi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s

Nu-s nici hoţ... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.

Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.

Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aş rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.

Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverşunare,
Să te culc lângă izvor
Şi să te înalţ spre soare.

Nu-s beţiv... nici păcătos,
Cred în dragoste şi-n vise,
Dar iubesc tot ce-i frumos,
Chiar dacă-mi sunt... interzise.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt păcătos

Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt... şi blestemat,
Le-am ameţit cu un boboc de floare
Şi-n aşternut, frenetic, le-am intrat.

Roşesc, acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu ţuică şi cu vin,
Le-am cucerit... cu numai trei cuvinte,
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.

Sunt păcătos şi hoţ... furând iubire,
Plăcere-mpart... şi fericire-aduc,
Oferte am, pot spune, în neştire,
La poarta mea-i vacarm şi balamuc.

Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate... dar şi confesor,
Orice iatac deschid, fără de cheie,
Ştiu să iubesc, divin, răscolitor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt păcătos

Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt şi blestemat,
Le-am ameţit cu un boboc de floare
Şi-n aşternut, frenetic, le-am intrat.

Roşesc acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu ţuică şi cu vin,
Le-am cucerit cu numai trei cuvinte
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.

Sunt păcătos şi hoţ, furând iubire,
Plăcere-mpart şi fericire-aduc,
Oferte am pot spune, în neştire,
La poarta mea-i vacarm şi balamuc.

Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate, dar şi confesor,
Orice iatac deschid fără de cheie
Ştiu să iubesc divin, răscolitor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici sunt păcate

Şi-mi iartă greşeala de-a şti să iubesc,
Cu mintea, cu trupul, cu suflet ceresc,
Mă iartă că-mi caut etern în femei,
De-acum până-n clipa când vii să mă iei

Greşeli sunt destule şi ştiu că le fac,
Sunt înger în versuri, în viaţă sunt drac,
Mă iartă degeaba, degeaba mă ierţi,
Nu pot să nu fiu şi aştept să mă cerţi

Aleg semnul crucii chiar dacă greşesc,
Regrete m-apasă, dar vreau să trăiesc,
Degeaba promit că încerc să mă schimb,
Nu ştiu cum să port o coroană de nimb

Sunt doar păcătos pe un drum luminat,
Cu trupul murdar, dar cu suflet curat,
Mă iartă din nou că iubire aleg,
Din trup de femeie ajung s-o culeg

Atunci când va fi judecata de-apoi,
Oricum ne-om întoarce în cerul tău goi,
Nu vreau să mă judeci prin ce-s pe pământ,
Aici sunt păcate, acolo sunt sfânt

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!