Psaltirea-i un fel de păcat

Tenebrele fierb în substanţe,
Abile-ndrăzneli şi tupeu,
Cotorul pierdutei chitanţe
Şi liniştea zborului meu.

Desigur, azi par măsluite
Cuvintele toate, la rând,
Nescrise şi nici nerostite,
Pe care, idilic, le vând.

Aprinse văpăi sângerează,
Psaltirea-i un fel de păcat
Al ochiului, care veghează
La trecerea clipei prin pat.

Ca pepenii roşii, par sânii
Ce saltă-nspre buzele moi,
De parcă venit-au păgânii
Sau vremea tăcerii de-apoi.

Confirm surâzând adevărul,
Nimic nu mai poţi să renegi,
Şerpoaica venit-a cu mărul
Ispitei ce vreau s-o dezlegi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să-mbătrânesc

Nu vreau să-mbătrânesc şi nici să trec
Prin lumea asta... ca o nălucire,
Cu munţii şi izvoarele petrec,
Străfulgerând adâncuri de iubire.

Pe umăr port... tăcerile şi vântul,
Privirile îmi sunt săgeţi de foc,
Buzele ştiu sărutul şi cuvântul,
Iar sufletul mi-l vând la iarmaroc.

Dansez cu lupii iernilor, pe creste,
Sunt pustnicul uitat... şi neştiut,
Păcatul credincioaselor... neveste
Şi fumul ireal din aşternut.

Nu vreau a-mbătrâni, la mânăstire
Mă duc aşa, ca orice muritor,
Ce caută puteri... şi mântuire
În ruga inefabilului zbor.

Cu palma modelat-am sânii goi
Şi trupul inocentelor smerite,
Ţinând de coarne... păcăliţii boi,
Ce trag la jugul marilor ispite.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucizi tăceri

Ucizi tăceri, doar c-o privire
Sedusă-n nopţi... fără ecou,
Ce-aruncă spre nemărginire
Al clipei nepătat trusou.

Deschizi spiralei, nefirescul,
Reîntrupându-te-n pustiu
Cînd fulgeră... nepământescul
Lumini... pe care nu le ştiu.

Săruţi cuvinte nerostite,
Reciţi din Blaga şi Kayyam,
Tot alergând înspre ispite
Pe care-abia le desluşeam.

Torni în pahare adevărul
Iubirilor... şi roşul vin,
Iar trupu-ţi este ca şi mărul
Gustat... puţin câte puţin.

Ucizi tăceri... spre dimineaţă
În unduiri... dumnezeieşti
Şi-atingeri care mă răsfaţă,
Iubito!!! mă înnebuneşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da... voi pleca

DA!... voi pleca!... este inevitabil!
De veşnicie m-am îndrăgostit,
Nu vreau a fi durerilor contabil
Şi nici să-ndur tăcerile smerit.

DA!... voi pleca!... abisul mă seduce!
Nemărginirea, nu-mi va face rău,
Las lacrimile-ncet... să se usuce
Şi fumul şă danseze-n făgădău.

DA!... voi pleca!... nimic nu mă reţine!
Prezentu-i prea lugubru şi bizar,
Iar buzele mi-s arse de suspine
Şi ignoranţa plânge-n calendar.

DA!... voi pleca!... mereu tot înainte!
Tristeţilor mă vând provocator
Pentru regrete... licitez cuvinte
Şi le donez ereticului DOR.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Substanţă, în chip principal, în prim rând şi prin excelenţă este cea care nu se spune despre niciun subiect şi nici nu este într-un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit. În schimb, substanţe secunde sunt numite speciile în care subzistă cele ce se numesc în prim rând substanţe, atât ele, cât şi genurile acestor specii, cum subzistă, de pildă, un om anumit în specia de om, genul speciei fiind vieţuitorul: aşadar, acestea se numesc substanţe secunde, anume atât omul, cât şi vieţuitorul. Este însă vădit... că pentru acele substanţe spuse despre un subiect e necesar ca şi numele şi raţiunea de a fi să fie enunţate despre subiect.

Aristotel în Categorii, 5
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vii a mă fura

Se-aprind, iubite, zorile şi plouă,
În dimineaţi amoru-i mai intens,
Iar neumblate adâncimi, de rouă,
Deschid altare, căutând un sens.

Încerc a înţelege... până unde
Vei coborî de dragoste-nsetat
În trupul ce aşteaptă şi ascunde
Iertări grăbite... şi-ultimul păcat.

Venit-a vremea fluturilor, iată,
Am dezlegat chemările, de ieri,
Te-aştept nerăbdătoare şi curată
Să vii a mă fura, dintre tăceri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţă...

.. în faptul dimineţii
se-nghesuie o tăcere-apăsătoare,
prin ceaţa ce tresare
un gând rupt dintr-o întrebare
se scurge parcă legat la ochi
din trupul care doare,
mă încearcă o tristeţe...
basmaua ceţii ruptă
încerc să ascund
atunci când te privesc,
nimic nu e la loc
dar tac,
nu vreau să simţi
că dincolo de zidurile ceţii
e un tipăt
ce alunecă încet
prin vorbele prea multe...
mi-e trecerea tăcută
prin vremea de afară
şi poate urmăreşti
în ora ceasului de seară
absenţa care doare...
eu... am să tac
voi trece totul
în câteva pagini...

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiaza proaspetei mirese

Amiaza proaspetei mirese,
Ascunsă-n unduiri aprinse
De soarele... ce parcă ţese
Iubirile... de flăcări... ninse.

Patima clipei... se cocoaţă
Pe reverenţe şi-ndrăzneli,
Pe o privire... veşnic hoaţă,
Uitată între sâni... rebeli.

Se sparg oglinzile, în ape,
Tăceri la viaţă... se trezesc
Nemărginirea este-aproape
Şi trupurile... se-ntâlnesc.

Salut discret... ispita care
Deschis-a împlinirii drum,
Fără a pune... o-ntrebare,
Făcând din pasiune, scrum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În văzduhul iernii

În văzduhul iernii năvăliră fluturi,
Razele de soare par a fi-ngheţate,
Visele nebune tainic ţi-le scuturi
În perdele albe, lungi şi dantelate.

Tremură sărutul buzelor pe pleoape,
Lacrime de rouă se topesc confuze,
Gândurile-aleargă peste munţi şi ape,
Către-apusul care pare-aş cere scuze.

În zăpezi desculţe aruncăm speranţe,
Clandestine şoapte sau chemări de dor
Şi-am ascuns cotorul ultimei chitanţe
Într-o-mbrăţişarea tandră de amor

Pare-o simfonie dulce şi discretă,
Melodii divine... blând te-ncolăcesc,
Eşti aceeaşi floare suplă şi cochetă,
În văzduhul iernii... azi... te regăsesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în braţele tale

O noapte în braţele tale
Şi încă o noapte... apoi,
Iubito! îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.

O noapte senină şi lungă,
În care nebun mă-nfăşor,
Lăsând către tine s -ajungă,
Vrăjitul şi adâncul... fior.

O noapte cu vise aprinse,
Beţie de patimi... arzând,
Uşor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.

O noapte de -atingeri şi şoapte,
De ploaie şi fluturi în zbor,
Când buzele -n rouă sunt coapte
Şi-n tine... amorul... strecor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topeşte
Eşti acea femeie... proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie... ce-o aştept demult.

Eşti femeia care lumea o înfruntătă
Şi-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Eşti acea femeie... pentru care ard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Ce îşi prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când soseşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topeşte,
Eşti acea femeie... proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie... înger... renăscut.

Eşti femeia care lumea o înfruntătă
Şi-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Eşti acea femeie... pentru care ard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Îmi cad pe clape notele răzleţe –
Eresuri strecurate prin cuvânt;
Lumina când mă scol îmi dă bineţe,
Dar sunt luat de ape şi de vânt.

Un fel de dănţuire-nvolburată,
Ca vremea care arde în imberbi,
Îmi arde răsuflarea ferecată
De ale clipei otrăvite ierbi.

E valea mea, laguna mea, e marea,
E liniştea ce străjuie cu foc
Speranţele în care desfătarea
Îşi caută şi nu-şi găseşte loc;

E presimţirea mea neîmplinită,
Ori sunt doar nişte jocuri de opal?
E patima ce trage obosită
Ca barca înecatului la mal?

Că tot ce-am căutat în legi nescrise
– Va fi oare cândva să şi găsim? –
Stă în balansul porţilor deschise
Care ne joacă-n rosturi, legitim...

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea tăcerii

Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topeşte prin întunericul
străpuns de stele aprinse.

Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.

Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în braţele apelor mari.

Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineţii.

Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.

Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care zice: Nu!

Am căutat în toată Roma femeia care spune: Nu!
Dar n-am găsit niciuna, Rufus, cum poate n-ai găsit nici tu.
O fi păcat? O fi ruşine? O fi oprit să zică: Ba?
Nici una nu se-mpotriveşte, pe orişicare-ai întreba.
- Dar nu sunt şi femei cinstite? - O, da, există mii şi mii!
- Şi ele ce spun? - Ele ce spun? Îţi voi răspunde, şi vei şti.
Despre femeile cinstite nu vreau să pomenesc nimic,
Acestea nu se dau, desigur; nici ele însă: Ba, nu zic.

poligramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broderie de cuvinte

sărut cuvintele care implică dragostea
care zămislesc lumina nobilă augustă
care brodează în suflet liniştea
şi risipesc lin tristeţea vetustă.

iubesc cuvintele cum soarele pământul
cum stelele şi luna luminează noaptea
cuvintele pe care le răspândeşte cântul
cuvintele care înnobilează cartea.

ador cuvintele -frumoase adevăruri
care spun că dragostea nu-i un păcat
acoperă sufletul cu minunate văluri
şi îi fac timpului chip fermecat.

sărut cuvintele care-mi aduc iertarea
îmbunând visul netezindu-i cărarea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele de apoi

cuvintele vorbesc o altă limbă
au toate o ambiguitate
din care nu mai înţelegem nimic,
câteodată suntem jigniţi
şi devenim taciturni
ne împotmolim
în sufletele altora
scormonim degeaba
prin trecut în munţii de amintiri
aruncate la coşul de gunoi.
tăcerea ne astupă spasmodic
ambele urechi
văzând cum trosnesc lacrimile
pe faţa unei fecioare.
vremea priveşte mişcată
la acest turn babel
în care cuvintele
se rătăcesc.
o altă limbă ar trebui inventată
în care cuvintele să fie mute
şi să aiba miros de floare.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaraful

Cămătarul care, cu un plus
De tupeu şi câteva chitanţe,
Ar putea uşor să fie pus
Şef la Ministerul de finanţe.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Daţi-mi voie! (2012)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă tot binele pe care-l poţi face, prin toate mijloacele prin care poţi, în toate felurile în care poţi, în toate locurile în care poţi, de fiecare dată când poţi, la toţi oameni la care poţi, atâta timp cât poţi.

citat din Debbie Macomber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău ascundea frumuseţea ispitelor desenate pe gânduri nerostite. O singură clipă să-mi fi atins buzele rosii cu tăcerea privirilor mistuitoare, pline de păcat şi dorinţe... Tu erai noaptea mea cu aromă de libertate şi nisipul ud ascuns în palmele albe. Erai furtuna din gândurile pustii şi liniştea care străbate ecoul şoaptelor pline de poveşti...

Andreea Palasescu (4 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar rămâi

Măcar păstrează-n taină, adevărul.
Nepământean... şi încă nenuntit,
E singurul ce ştie despre mărul
Şi şarpele... ce ţi l-a oferit.

Iertările-s mereu... seducătoare,
Metafore... ascunse într-un vers
Ce caută sclipiri... nepieritoare
Şi-un epitet, ce nu poate fi şters.

Măcar rămâi, tăcere sau uitare,
Ispita dulce-a nopţilor de vis,
Incandescentă ca o provocare
În care totul, totul, e permis.

Atinge-mă uşor şi mă stârneşte
Cu trupul tău felin şi-nflăcărat
Când fulgeră afară şi trăzneşte,
Mă scapă de minciună şi păcat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!