Nu vreau
Nu vreau să existe moarte pe pământ
Vreau cu pruncii-n viață să trăiesc,
Să zâmbesc cu fiece cuvânt
Pe care din suflet îl rostesc.
Ca un porumbel, pe-ntinse zări,
Cu o pană deschizând trecutul,
Vreau să trec prin pătura de nori
Și să zbor în univers cu vântul.
Prin furtuni, zburând nedeslușit,
Ura nu pătează existența...
Singuri vom rămâne-n infinit
Măsurând cu umbre penitența.
Vreau vulcan să fiu, să ard mereu,
Vie ca o flacără în noapte
Vreau să fiu de-acum aceeași eu
Cea de-aici și dincolo de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.