* * *

dragostea mea
să-mi rămâi
aproape de suflet
şi să mă aperi
de toate urgiile
unei lumi în care păşesc
fără vreun act de identitate

e soare pe câmpuri
şi lumea devine toridă

tu să mă aperi
de fata morgana
ce încă valsează

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata morgana

Gata, am intrat în U. E.
Toată lumea o să vadă
PIB-ul noastru cum mai "suie",
Câinii cu colaci în coadă.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captivitate

acolo unde muntele
sărută marea
e un regat
de trupuri captive
acoperite cu sare
eu înotam în apa
mai albă ca neaua
şi învăţam să mă
caţăr spre tine
cu unghii de flori
tu coborai pe sania
trasă de mirajul pădurii
ca fata morgana
totdeauna departe
de lumea captivă
ce ne ţinea
suflete albe în noapte

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana...

Mă închid în carapace şi-aştept să vină zorii
Şi-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Şi alergam prin lanuri între real şi vis...

Se deschideau prin grâne maci roşii înfloriţi,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiţi...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roşu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă şi-i târziu!...

Şi mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile muşcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... şi macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana şi-alerg spre asfinţit?!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram tineri

îmi promiteai marea
cu toate urgiile ei
sarea din munţi
mi-o puneai la picioare
să merg drept ca Iisus
pe drumul rămas între ape
săpate de timp
nimic nu-mi promiteai
nici ziua naşterii mele
nici clipa morţii tale
într-o zi de duminică
aproape caldă de noiembrie
marea vuia la uşa noastră
cu toată armata de crabi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, apără-ţi steagul

O, apără-ţi steagul cu orişice preţ,
că-n el e izbânda şi ţinta credinţei
- cât steagul se 'nalţă şi arde măreţ
luptăm şi răzbatem crezând biruinţei.
O, apără-ţi steagul — oricine-i acel
ce-l ţine şi 'nalţă în fruntea oştirii
că-n steag e nădejdea; luptând pentru el
păstrezi cu toţi fraţii tăria unirii.

O, apără-ţi steagul! Cât steagul e sus
în el stă izbânda aprinsă şi tare,
cât steagul se pierde, puterea s-a dus:
ne pierdem cu toţii şi ţara ne moare.

O, apără-ţi steagul! Netrebnic e-acel
ce steagu-şi trădează, lovind purtătorul;
tu steagul să-ţi aperi — să mori pentru el.
— Păstrând unitatea, salvezi viitorul.

O, apără-ţi steagul, căci orice vrăjmaş
în steag dă cu pietre şi-n cel care-l ţine;
de steag să te-alături, nicicând să nu-l laşi
Când steagul ţi-l aperi, te aperi pe tine.

Hristos ne e Steagul, Biserica scut
Unirea puterea şi dragostea ţel.
Când aperi pe-acestea ţi-e Cerul avânt
şi-o veşnică slavă te-aşteaptă în el.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inadecvat

un oraş fără identitate, un om fără identitate, o idee fără identitate
oraşul moare încet, încet, fără zbatere, ca un miel de sacrificiu
omul caută mereu ceea ce nu a pierdut niciodată
şi ideea se lasă furată, o sabină în valurile isteriei umane
nimic nou printre litere, aceleaşi simboluri care se încheagă-n silabe
şi aceleaşi cuvinte terne, greu de rostit şi de ţinut minte
un om fără identitate devine invizibil, se dezintegrează
un oraş fără identitate moare, intră-n pământ şi-n uitare
o idee fără identitate este o idee fără conţinut
o formă fără fond, o semnătură indescifrabilă pe cerul cuvântului
pentru că...
orice idee se conţine pe ea însăşi

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lacul amorţit
decoruri şi suflete
pe scena goală

o lebădă valsează
cu scenograful

gogyohka de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ziua de azi
e tristă pentru mine
a fi rămâne un nonsens
în lumea asta mare
de vulturi fără pene

închid o lacrimă
în colţul stâng al unei stele

visez şi cu...
şi cu... sau fără rost

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana

Fata Morgana este eşecul deşertului din noi.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (15 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

mă iartă iar
încă o dată
iartă-mi nevolnicia
de a fi
un maldăr de hârtii
aproape albe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii

ai cele mai frumoase gene
în care mă pierd
ca într-un cub rubic
între două inexistenţe
şi-o mare ruptă de ţărm
văd cei mai frumoşi ochi galbeni
în care vreau să mor
fără vreun dor de zbor
câmpie a mea despletită...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă jucaţi cu adevărul. Că avem impresia că murim, dar nu murim. Nu vă temeţi, tată. Dar să ştiţi că nu poţi să aperi adevărul dacă nu te-ai îmbrăcat în haina morţii întâi. Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul. Şi mi se pare mie că sunt mai mulţi mireni decât călugări care îmbracă haina morţii. Şi haina morţii înseamnă să mori pentru adevăr. În momentul când aperi adevărul deja eşti pe tine cu haina morţii.

citat clasic din Arsenie Papacioc
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zburăm... spre lumi imaginare

E vremea să te trezeşti, iubitule,
Soarele va răsări azi mai frumos
Şi toate veşniciile se vor etala minuţios
Nu există cercuri desprinse din destăinuiri
Suntem aproape de fiecare umbră din viaţă,
Pe care o putem acumula afectiv,
Nu cred că mai contează cine se va plimba prin faţa-ţi
Zboară odată cu mine prin norii depărtaţi
Nu te întrista căci viaţa se prelungeşte
Peste ale noastre timpuri se văd voaluri
Şi vom cunoaşte margini nebănuite ale unui suflet
Care va uimi prin limitarea sa în aceste lumi.
Nu voi cunoaşte lumi nebănuite
Şi nici nu voi adormi la marginea de drum,
Fără a mă bucura de un soare preacurat.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea – fata morgana din deşertăciunea carnală.

aforism de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înseamnă oare a iubi mai puţin dacă te afunzi în siguranţa unei fericiri dobândite, până într-atât încât nu te mai gândeşti să veghezi asupra-i, să o aperi?

Yves Gandon în Zulme
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu-ţi mai spun că te iubesc vreodată
şi nici să-ţi scriu vreun rând că-mi este dor
îţi voi lăsa pe-obraz doar ploaia mea sărată
să simţi amarul vremii şi ochii mei cum mor.

N-am să mai las fiorii să-mi străpungă
nici inima, nici dragostea, nici vis
din primăveri îţi las doar sloiuri reci să curgă
să simţi din rana mea sângele ce-i stins.

N-ai să auzi când viforul va bate
chemările din mine câte-au fost
e ura un hotar ce ne desparte
şi anii aşteptării câţi au fost.

Rămâi cu bine domnule de piatră
rămâi un munte pustiit şi gol
iti iau şi curcubeu şi soare laolaltă
în lumea mea să joace un nou rol!

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori
moartea are miros de tămâie
şi gust de lemn ars

în ulcica banală
pe care mama mea cea mai mare
singura doamnă desprinsă de lut
o purta nonşalant
pe braţul născut să fie
nobila rădăcină
în care credea

avea mâna subţire
atât de subţire
ca limba unei lebede
ce nu-şi găseşte destinul

zi după zi
distinsa doamnă
mergea la cimitir
să bocească absent
morţi din trecut
şi morţi din prezentul ascuns
ochilor mei de copil

mă trezea dimineaţa devreme
să-i fiu stâlpul pe care plângea
zădărnicia unei lumi
cu gust de tămâie

iar eu îmi amintesc
din toate câte au fost
braţele ei atât de fragile

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi piatra albă
are un destin
cum piatra neagră
are.

pe care s-o ador,
la care să mă-nchin,
pe care s-o ascult
între vibratii?

deasupra golului vecin
fac piruete
fără să-mi pese de culoare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de înviorare

A trecut timpul şi eu mă asemăn unui plop,
Unei salcii în vibraţie de lumină...
Am să mă deschid, pentru a vibra...
Am să culeg zâmbete din lumi îndecise.
Am să-mi dezvoltat intuiţia şi am să devin înger.

Lumina devine rază a sufletului,
Magia devine realitate spre care eu converg
Oglinda e reprezentarea frumosului din suflet
Poţi culege vis, creaţie şi lumină...
Vibraţia reînnoirii spirituale.
Sufletul renaşte în Lumină,
Dincolo de alfabetul latin...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

Eu eram tu.

Tu erai cu un val mai departe
de parca văzuseşi cu un alt ochi
Nevolnicia mea de a fi.

Tu legănat de perdeaua de umbre
din care un soare anemic zâmbea
Răscolind nisipu-n clesidră.

Atât de aproape de valul ce sparge durerea
în ţărm, tu erai eu, iar mie-mi crescuseră
Aripi de alge cu care zburam înspre noi.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!