
Eram tineri
îmi promiteai marea
cu toate urgiile ei
sarea din munți
mi-o puneai la picioare
să merg drept ca Iisus
pe drumul rămas între ape
săpate de timp
nimic nu-mi promiteai
nici ziua nașterii mele
nici clipa morții tale
într-o zi de duminică
aproape caldă de noiembrie
marea vuia la ușa noastră
cu toată armata de crabi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Roata
ai mei levitau între lumi
când mayașii își duceau
morții cu targa
să-i îngroape în pietre
sau să-i ardă pe rug
nici ei, nici ai mei nu știau
cât de caldă este zăpada
frământată în pumn
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja
dimineața
viața îmi pare a fi
o plajă ce odihnește
suflete albe și colonii de crabi
e liniștită marea
până la apus
când cerul înghite destine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce-ai rămas din flăcări?
Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare?
Sfârșind cu tine însuți eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars și ce mai ai?
Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut nainte; și-acuma ce mai ai?
Nu anii suferinței urcați cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nțelepciune, și tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars și ce mai ai?
Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa și chinurile-amare
Nimic n-aveai nainte și azi nimic nu ai!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ai marea...
Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniștit
Și vrăjit, pe țărmul zilei
Să privești spre răsărit.
Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!
Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Și s-asculți, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!
Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esența sa
Și tu însuți să fii mare,
De iubire, undeva...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
între noi doi
o cupă a răbdării
eu nu vreau nimic
nu mi-e sete
credința o am
nici foame nu-mi este
de trăiri și speranțe
le-am învățat pe toate
mireasă fiind
du cupa la gură și bea
universul cu toți cei ce sunt
înainte de noi iluzii
speranțe
între noi și cu noi
din apele timpului
renasc anotimpuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amestec de cuvinte
Mi-am amintit acum
de tine
și de lancea cu
care mă
zdrobeai când aveai
tu chef
și cu care promiteai
viselor
nopți întregi
de singurătate.
Marea însângerată
mi s-a
răstignit la
picioare
plină de viață
și am
simțit că o
iubesc
mai mult decât
pe tine...
Aveai furie în
privire
când oceanul
m-a străpuns
cu ghearele și
am știut
că buzele tale
arse
nu vor putea
rosti
cuvinte de iubire.
Ți-am zis că
marea are trup
la fel ca
acel pian
zurliu care cânta
iubirea
noastră în
acele zile
pline de vrajă
și pe
care viața
le-a ucis...
Este un joc
și hai să
îl jucăm încetișor
și fără prea
mult haz;
eu zic viață
tu zici
iubire, eu zic
te iubesc
tu zici nu vreau...
Îmi bați în
porțile
sufletului și mă
doare dacă ți-aș
deschide acum;
culoarea vieții
pastelate de
atâta
iubire mă ucide
cu penelul ei
ca un zâmbet
prins
între degetele
unui salcâm...
Eu te iubesc și acum
dar tu nu mai ești
decât o ploaie
ninsă de iubire...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Blasfemia
de la Marea Unire
vreme tristă și rece
ca o ață subțire
prin esența mea trece
ca pe-un boț de măligă
mi-o croiește în felii
prin esența mea-și strigă
unisonul croielii
-două țări, numai două
două țări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde
între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă și sapă
să nu-i sece izvorul
un popor în popoare
ce desparte-n neștire
și ce calcă-n picioare
Marea noastră Unire
mă sugrumi, blasfemie
iar cu ața ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare...
poezie de Iurie Osoianu (22 august 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea mușcă nepăsătoare din țărm
nimic n-o doare, nimic nu perturbă
scâșnetul ei în albe trupuri lungite sub soare
în armonie deplină cu dincolo
atunci și acum, pescărușii sunt pictori și pânze
pe trupuri golite de suflet
marea mușcă din mine cu dinți de alge
și sare, mamă, mă doare acel timp
când eu voi fi nepăsare
emoții
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere
nici că-mi era sete
nici foame nu-mi era
când clopotul bătea
în turla din cer
credincioșii mergeau la altar
purtând pe brațe
crengi de salcâm
și ciocuri de păsări
deasupra golului
ce făcea piruete
în spațiul vecin
deodată mi se făcu sete
de toată sahara
și foame de voi
în ziua a șaptea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
dragostea mea
să-mi rămâi
aproape de suflet
și să mă aperi
de toate urgiile
unei lumi în care pășesc
fără vreun act de identitate
e soare pe câmpuri
și lumea devine toridă
tu să mă aperi
de fata morgana
ce încă valsează
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu știe Argila drumul Sorții,
Nici Marea care-și jelește morții
Și nici Cerul revelat de stele,
Rotindu-se în aflarea Porții.
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
De poți fi!
Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!
Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!
Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!
Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de timp
nici noapte
nici zi
nu-mi uiti tăcerile
înghețate-n cuvinte.
munți de iubire-mi rostogolești
la picioare
dând tălpilor aripi.
știi să zbori
prin visele-mi toate
dezgolind orizonturi noi.
și tac
să auzi
tot ce nu pot să-ți spun,
veșnică iubire
uitată.
poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Mira Donescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprinderea de vis
Nimic nu mă face să privesc dincolo de lacrimi
un cer plumburiu și
un sfânt cântând la harfă închiderea
lumii în căușul versurilor
nici noaptea poetul nu mai scrie
despre iubire și dumnezeu
nici marea nu ajunge pentru a cuprinde
sentimentul nașterii lui Orfeu
doar printre orele nesfârșite și
spațiile dintre cuvinte există
un dor aproape stins:
poezia desprinderii de vis.
poezie de Petru Sebastian Hamat
Adăugat de Linda Savu Bobeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăț să merg
în lumea noastră
cinismul capătă valențe
de competiție acerbă
nu ești cel mai frumos
nici eu nu sunt floarea perfectă
nici generos pe cât mi-aș fi dorit
să fii nu ești
eu sunt delfinul rătăcit
între un plin și-un gol
pe care cerul ruinat apasă
alte și alte dureri
în viața asta sălbatică
tu desenezi un dor căprui
pe gura mea de aer
iar eu sculptez în nisip
cinismul de-a merge departe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Maraton
între start și pedeapsă
trăit-am prea mult
pe zgura ce o străbat
cu tălpile goale
între sărut și blestem de părinți
sunt spini de trandafiri pe care-i miros
cu aripile frânte
nici nu a fost
și nici va fi nimic ușor
pe lungul drum al lutului
începe o zi
alt start impus
de altă fugă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Chin
Nu spun la nimeni că mi-e dor de tine
Nici copacilor crescuți pe lângă drum
Și nici florilor ce-au răsărit acum
Doar nopților le spun când nu mi-e bine
Mă aplec de gând sub greutatea mea
Mă chinuiesc să îmi aduc uitarea
Să nu-mi mai amintesc cum a plâns marea
Când ne iubeam în ea gustându-i sarea
A plâs cu valurile înspumate
Ți-a mângâiat formatul de pe coapse
Și eu gelos cum te strângeam în brațe
Mă chinuiesc în ton cu disperarea
Mă chinuiesc când mă-ntâlnesc cu marea
Mă chinuiesc visând unde mi-e floarea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunț
unu cu unu fac doi
în această lume confuză
cu linii nesigure
și unghiuri obtuze
o iau de la capăt
- nu că mi-ar fi timpul complice-
pe scara cu trepte țesute
de minusculi păianjeni
divid
amplific starea de fapt
a multor visuri
oricât m-aș strădui
obțin același total
mulțimea vidă
mi-e sete să beau
o gură de aer din spațiul rămas
în timpul acela
între unu și doi
aproape adorm
cu ochii deschiși
ca două fântâni săpate în cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi
cu un vis mai aproape
de țărmul fierbinte
ultimul val
sparge sarea din el
și naște un altul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e până departe, mamă?
cât e până departe,
mamă?
copil fiind, am obosit
să dau cu sapa-n via asta
pe-același rând neterminat
și invadat de buruieni.
mai știi ce-mi promiteai?
să ai răbdare, și să strângi în pumnișori
atât cât poți, o tâmplă crudă
că vom ajunge noi, cândva,
la marginea fântânii.
ce sete, mamă, ce sete simt acum
când sunt pe rândul ăla blestemat
în care m-ai lăsat să sap, să sap
până la capăt, ca să găsesc filonul
mamă,
e mult până departe?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!