Ultimul val
Eu eram tu.
Tu erai cu un val mai departe
de parca văzuseși cu un alt ochi
Nevolnicia mea de a fi.
Tu legănat de perdeaua de umbre
din care un soare anemic zâmbea
Răscolind nisipu-n clesidră.
Atât de aproape de valul ce sparge durerea
în țărm, tu erai eu, iar mie-mi crescuseră
Aripi de alge cu care zburam înspre noi.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
talazuri se zbat
în sufletul mării
atât de aproape
de țărm
atât de departe
văd ochii smulși
din adâncuri
durerea planctonului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul
erai frumoasă
așa cum zăceai
cu fruntea lipită de cer
și coama adâncită în ape
ca o icoană nedeslușită erai
în gâtul pescărușului
ce nu te vroia în preajma lui
să nu-ți tulbure visul
în așteptarea dimineții
doar felinarele de sus ardeau
ce taină ce mister
din cei rămași pe pod
câțiva se retrăgeau în alge
alții în ochiul viu al sării
tu erai nefiresc de frumoasă
cu talpa prinsă-n nisip
și gâtul fluid asemeni sinucigașilor
secundă a mea
de undeva din vaier de timp
se auzea o ambulanță
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul evocării
erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aș fi lăsat niciodată
zorii să mai apară
erai ca liniștea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aș fi lăsat vreodată
să taci pe pământ
erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între țărm și mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiam în paradis
cel puțin așa spunea freud
sau jung și ploua cu lacrimi
până s-a umflat moldova
care pom care floare
noi eram într-un vis
unde jucam romeo și julieta
teatru de amatori plini de datorii
care în pom care în floare
tu erai vânt de vară
eu eram speranța ta
șopteai dulce că suntem fericiți
zburam în pom zburai în floare
am creat o lume a noastră
încăpeam numai noi doi
și dragostea noastră
eu eram pom tu erai floare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință
mă iartă iar
încă o dată
iartă-mi nevolnicia
de a fi
un maldăr de hârtii
aproape albe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram timid, erai o divă
Eram timid, erai o divă
Și te priveam cu jind, cu dor...
Lucram la cooperativă,
Tu pe merțan, eu pe tractor.
Ne mai vedeam pe coridor,
La sediu, când treceai, lascivă;
Eram timid, erai o divă
Și te priveam cu jind, cu dor.
Odată m-am drogat cu clor
Și am făcut o tentativă,
Dar ai rămas inexpresivă
Și-am încercat să mă omor...
Eram timid, erai o divă.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina acelor ochi
Te-am întâlnit pe strada noastră-ngustă,
Întunecată, cu frunze multe și cu doruri,
Puratai cămașa în carouri, iar eu aceeași fustă
Aveai privirea încă blândă, eu inima în cioburi!
Eram prezentul, eram firavă și tăcută,
Tu tot așa, erai voios, puternic ca un zeu,
Dar cred că se scria în tine încă
Povestea-n care, zeiță ți-am fost eu!
Erai trecutul, erai durerea dintre două respirații,
Voiam să te ating, și totuși am ales să fug.
Trecutul să fie tot trecut, chiar dacă-mi dă vibrații,
Iar inima-mi arde pe rug!
Te-am ocolit, iar tu priveai în urma mea,
Mergeam plângând, să nu mă vezi, și să nu stii
Că port încă în pumni uimirea,
Și taina ochilor tăi verzi!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nu erai...să mă alini
De nu erai... să mă alini
Când seri stinghere mă loveau
Și-n taină vise-mi sfâșâiau
Prin lacrimi și cuvinte-spini
Prea-spintecat de ochi străini
Răstălmăceam a lunii corn
Ca în uitare să mă-ntorn...
De nu erai... să mă alini
De nu erai... Dar nu erai
Decât a gândurilor rază
Ce-n așteptare stă de pază
Scurgând a clipelor alai.
Și-un văl-tăcere fluturai
Din "tu și eu" mijea un "nu"
Cu înveliș de-un "el și tu".
Tu nu erai... doar mă uitai.
poezie de Eugen Lovin (8 septembrie 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erai aproape primăvară
Erai aproape primăvară
Iar eu o toamnă spre sfârșit
Acum nu sunt decât un mit
Ce-și lasă frunzele să piară.
Erai aproape primăvară...
poezie de Lucian Bostiog din Și-ți scriu o lacrimă-n palmă (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Rondelul celor de pe mare
Lovește valul și se sparge
În promontoriul cenușiu,
Din vârfurile de catarge
Se vede-n jur numai pustiu...
Soarele s-ascunde sângeriu
În apa mării printre alge...
Lovește valul și se sparge
În promontoriul cenușiu.
Noian de rele vor învinge,
Cei de pe punte bine știu,
Ei au vreme să se roage
Pe-ntinsul verde-azuriu...
Lovește valul și se sparge.
rondel de Ioan Friciu (17 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză catharsis
De nu erai tu...
Pentru cine existam
De nu erai tu... izvor heruvim
De unde setea mi-o ostoiam
De nu erai tu... munte Sinai de pe Venus
Unde focul-l șimțeam
De nu erai tu... șotron de Univers
Unde mă prăbușeam ca un astru in vers
De nu erai tu... nur de Golgotă
Unde-mi răstigneam chinurile
De nu erai tu... vitraliu de Notre-Dame
Unde aș putut cu ochii vede
De nu erai tu... coapsă de curcubeu
Unde curgeam in sudoare eu
De nu erai tu... sărut de Magdalenă
Unde tălpile mi le odihneam..
De nu erai tu... frunză catharsis
De unde respiram...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
și cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
povești nespuse
umbre
e cerul meu
vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă
e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
și ochi abia născuți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram
Eram și tineri și nătângi
Dar nu era ieșit din fire
Să râzi, apoi iute să plângi,
Nepricepând ce e iubire.
Eram frumoși, cu ochi senini
Și vise ce zburau departe
Dar cui puteai să te închini
Să-ți dea și aripi să te poarte?
Stângaci eram noi mai mereu,
Ne mai rupeam iubirea-n coate,
Spuneam că tu, spuneai că eu
N-aveam într-un nimic dreptate
Dar eram noi, oricum eram
În toată lumea asta plată,
Îți eram trunchi, îmi erai ram,
Ne înflorea iubirea toată.
Nu-nțelegeai că nu pricep
Că școala vieții nu se gată,
Când am trecut, iar s-o încep,
Al meu ar fi cuvântul "iartă".
Amar acum acest "eram"
În gura ce rostea odată
Același "te iubesc" balsam
Ce n-a fost dat să se mai poată.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop joc
Să-mi amintești de unde am plecat
mă jucam cu tine prin spații virtuale
erai blond
aveai niște ochi incredibil de albaștri
și erai extrem de căsătorit
îți plăcea cum pictez
îți plăcea cum respir
îmi adulmecai fiecare pas
fiecare venă
care pulsa nervos su piele
îi urai pe toți
cei cu care mă chatuiam pe net
făceai crize de gelozie
de o furie cosmică.
Stop joc
m-am întors la realitate
tu nici nu exiști.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fire
De-atata vreme nervii
mei, iti sunt servii,
truditele mele vise
iti sunt tie paraclise,
in voce
sapi ca in roce
suncte-n stare sa te evoce.
De parca tata ta era
de dinainte de a,
de parca parul ca tutunul
sclipea-naintea cifrei unu
de parca botul tau cel umed
chema, inainte de sunet
de parca ti-ai tavalit frumosul cap
in albul dinainte de alb.
Iubeam coapsa ta ivorie
de dinainte de memorie?
tu ma chemi
inainte de grai,
deci,
eram -
erai?
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu erai vinovată
tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
și pădurile fără oameni,
tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.
tu nu ești vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simțurile
într-un colț întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
și ne scoate unghiile din carne,
care ne trezește între două coșmaruri.
când te-ai limpezit,
eu eram departe ascuns
într-o lume absurdă
și o umbră se lăsase peste
toată inocența dintre
limanuri.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești departe
Pe Muntele Olimp unde zeii s-au născut
Eu prima oară zeița mea te am văzut.
Erai frumoasă, părul îți era împodobit cu flori,
Ochii îți luminau ca luceferi în zori.
Trupul îți era alb ca spuma unui val de mare
Mă atrăgeai ca lumina soarelui care pe cer răsare.
Erai în înconjurate de zei ce purtau falnice nume,
Dar eu eram un simplu muritor, care își purta crucea în a sa lume.
De atunci sufletul îmi este măcinat de dor
Și aș vrea să fiu ca tine nemuritor.
Să fiu și eu un zeu ca să pot fi alături de tine mereu,
Dar acesta e doar un vis căci tu ești departe,
Cum e iadul de paradis!
poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii
ai cele mai frumoase gene
în care mă pierd
ca într-un cub rubic
între două inexistențe
și-o mare ruptă de țărm
văd cei mai frumoși ochi galbeni
în care vreau să mor
fără vreun dor de zbor
câmpie a mea despletită...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de taifas...
... erai spectrală nu știu cum așa
flux de lumină
erai astrală sus pe undeva
pe sub retină
și mai erai pe pajiște cu flori
o simplă floare
și mai erai fior printre fiori
fior ce doare
erai un fulg printre nămeți
un fulg cuminte
și strop de rouă-n dimineți
pe ierburi sfinte
din câte-ai fost a mai rămas
doar o himeră
cu care leg crâmpeie de taifas
la colț de eră...
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi
cu un vis mai aproape
de țărmul fierbinte
ultimul val
sparge sarea din el
și naște un altul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!