* * *

uneori
moartea are miros de tămâie
şi gust de lemn ars

în ulcica banală
pe care mama mea cea mai mare
singura doamnă desprinsă de lut
o purta nonşalant
pe braţul născut să fie
nobila rădăcină
în care credea

avea mâna subţire
atât de subţire
ca limba unei lebede
ce nu-şi găseşte destinul

zi după zi
distinsa doamnă
mergea la cimitir
să bocească absent
morţi din trecut
şi morţi din prezentul ascuns
ochilor mei de copil

mă trezea dimineaţa devreme
să-i fiu stâlpul pe care plângea
zădărnicia unei lumi
cu gust de tămâie

iar eu îmi amintesc
din toate câte au fost
braţele ei atât de fragile

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti, Doamnă

Din cer cad ape, şiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Eşti bine azi,
Iubită, Doamnă?

Nu eşti. Ţi-e dor
Si jale-ţi este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o căleşti.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?

Şi gogoşar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide uşa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubeşti,... Doamnă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zăbovesc un pic

Eu nu doresc să te-nsoţesc la coasă,
Doamnă drapată-n negru şi lălâie.
Te ştiu prea bine, doamnă, şi nu-mi pasă
De fânul tău cosit, cu miros de tămâie.
Deci, cată-ţi altul mai scârbit de trai
Să te urmeze peste tot-săracul!
Când ai de toate-n lumea asta,-n rai,
Refuzi să mergi, ori mergi ca racul.
Urâtă doamnă, drapată-n negru şi lălâie,
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă
Şi fug de tine, doamnă, ca dracul de tămâie
Şi nu vreau, nu, să te-nsoţesc la coasă.
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir

La câte morminte sunt în mine
Nu evadez din mreja lor.
Cine mă regăseşte mă îmbie
Să gust din sfânta tămâie
Şi fundament de biserică, să torn
Iar eu, copil, ce-mi plâng joaca
Din tot ce-i viu şi e neviu
Eu cunosc, eu simt arta
Să fug cu apa prin pustiu.
Poate că altădată, din iubire
Aş face cimitir de cimitire...

poezie de Cristina Vrâncean (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaima lui doi

de câte vieţi dispun
şi câte morţi îmi trec
prin mâini
câte schelete
şi cărnuri fumegând
după impactul unor stele
pot raporta la doi?

de ce trăiesc
în trupul unui iepure?

dansul acestei lumi
va fi insaţiabil
atâta timp cât soarele
va ocoli luna
chiar milioane de ani
vor trebui să înţeleg
cum s-a născut copacul
spre care pasărea spin
zboară în cercuri concentrice

doi nu este o cifră
e spaima rotundă de vid.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

Dimineaţa îmi adulmec,
După glasul tău din vis,
Perna mută şi alunec
Înapoi, în paradis.

Dimineaţa somnu-i dulce,
Lasă-mă să-l gust să pot,
După care mă voi duce
Să te caut peste tot.

După gust, după miros,
După glasu-ţi somnoros.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu gust de cireaşă

Iubire cu gust de cireaşă amară,
Ne-am cunoscut într-o seară...
Eu visul din ochii tăi,
Tu dansul paşilor mei.
Cu rozele buzelor mi-ai mângâiat sânii,
Eu m-am ascuns timidă,
În căuşul ochiului tău... şi al mâinii.
Mâna ce mi-a atins sufletul
Şi m-ai învelit cu lumină, dăruindu-mi
Fericire deplină.
M-am ascuns în inima ta, iar tu mă căutai frenetic
Prin vene.
Braţele tale mă ascundeau în ventriculul drept.
Copil inocent! Editura ochilor tăi
A scris povestea unei noi vieţi.
Zâmbeşte!
Pe buzele tale
Am răsărit eu – cuvânt de April.
Surâsul tău e divin!

Iubire cu gust de cireaşă amară,
Te-am pierdut... într-o seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dimineaţa devreme
îşi luă harponul
mandolina
barca plină cu vise
şi plecă
să caute monstrul

cerul era ca la Înviere
lumini cu gust de feştilă dansau
pe pânza subţire a apei

şi din senin se iscă o furtună
dinspre ţărm veniră constant
trei sfere de foc

marea mugea în larg
ca o fecioară despletită
de alge şi adânc

pescarul îşi puse mandolina
pe suflet şi zise
fie ce-o fi
nu sunt eu monstrul...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei florărese

- Flori frumoase vinzi, Marie,
Dar miros au de tămâie.
- Dragul lelei, nu mă mir!
Le culeg din cimitir.

epigramă de Ion Cuzuioc din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ropes

&

zăpada ca o frânghie care îşi continuă
drumul până în momentul în care
întâlneşte frica noastră la fel de albă.

purtăm în noi elicoptere care survolează oraşul şi câmpurile.
desenăm copii morţi pe pereţi/ pe drumurile oraşului

ca şi cum noi am fost nişte copii morţi cândva
şi acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neştiinţei
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină şi întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
şi atât rămâne

imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
aşa am fost tot timpul - copii morţi - noi şi frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mâine dimineaţă
când din cer o să curgă
tămâie
îmi fac bagajul şi plec
înspre ai mei
cei ce au fost şi încă sunt
pulberi de oase
pe care adorm

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

să fiu prieten cu oamenii foarte
trişti care şi-au pierdut copiii atât de bătrâni
încât până şi mama şi tata păreau
nişte sugari în braţele mele (?!) din care
nu au scăpat decât morţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama m-a împins înainte

M-am născut copil sub geana luminii
şi am crescut din imagine în imagine ca un film
cu actori buni,
cei care m-au urmărit n-au fost toţi mulţumiţi
unii chiar m-au hulit,
dar drumul a fost bolovănos, plin de nevoi
fără linişte
fără mulţumiri.

Din spate mai mut mama m-a împins înainte
şi-mi căuta steaua în care credea
cu multe rugăciuni, la fiecare presimţire.

În icoana de pe perete, lacrima ei
avea miros de mir.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem împotriva elegiilor

Oh, dragoste, ce-i cu atâta argumentaţie?
Sunt obosită de toată vorbăria ta pioasă.
Mai mult, sunt sătulă şi de morţi.
Ei refuză să asculte,
aşa că lasă-i în pace.
Să nu-ţi mai calce piciorele prin cimitir,
ei sunt preocupaţi de moartea lor.

Fiecare aruncă întotdeuna vina pe ceva:
pe ultima litră de tărie golită,
pe cuiele ruginite şi pe penele de pasăre
care s-au prins în noroiul de pe pragul la intrare,
pe viermii care au apărut după urechile pisicii
şi pe predicatorul cel cu buze subţiri
care refuză să se prezinte când este chemat,
cu excepţia acelei zile pline de purici ţupăitori
când, decrepit, a intrat în curte
căutând un ţap ispăşitor.
M-am ascuns în bucătărie după săcoteiul cu rufe vechi.

Refuz să-mi amintesc de morţi.
Iar morţii sunt la rândul lor plictisiţi de toată tevatura asta.
Dar tu – dă-i înainte,
du-te, du-te, coboară
acolo în cimitir,
stai jos acolo unde crezi că se află chipurile lor;
sprovăieşte cu visele tale triste.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi uneori mi-e dor de mine... Mi-e dor de tot ce-a fost şi nu mai este, de copilărie, de vremuri apuse! Uneori îmi aduc aminte de trecut, şi mi-e dor de un miros, de un gust, de o voce... Mi-e dor de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată, de oameni cu care nu am mai vorbit sau mi-e dor de cei care s-au dus şi de cei de la care nu mi-am luat rămas bun. Mi-e dor de lucrurile pe care le-am trăit şi de lucrurile la care am renunţat, şi nu m-am bucurat total. Uneori vreau să găsesc nu ştiu ce... Nu ştiu unde... Să regasesc ceva ce nici măcar nu ştiu ce este sau unde l-am pierdut.
Şi uneori mi-e dor de mine... de cea care am fost.

Ioana Creţu în Şoapte (29 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul nu este decât interfaţa dintre trecut şi viitor. Subţire, subţire de tot, poate chiar imperceptibilă.

aforism de Mihail Mataringa (6 iulie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

dimineaţa
are alt gust

merg prin lumină
fără s-o ating

toamna mă-nvăluie
într-o pânză subţire
de frunze şi frig

dincolo
o femeie scutură aşternutul
şi gestul ei simplu
pune ordine în univers

iau această amintire
lăsând după mine
o urmă de melc

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diametrul bombei

Diametrul bombei avea treizeci de centimetri
şi diametrul zonei de distrugere efectivă şapte metri,
cu patru morţi şi unsprezece răniţi.

În plus, într-un cerc mai mare
de durere şi de timp, două spitale
şi un cimitir răvăşite. Dar tânăra femeie
care a fost înmormântată în oraşul de unde venise-aici,
la o distanţă de peste o sută de kilometri,
largeşte cercul considerabil;
şi bărbatul solitar care-i jeleşte moartea
pe malurile îndepărtate ale unei ţări de dincolo de mare
include în cerc întreaga lume.

Iar eu nici nu mai menţionez plânsetele orfanilor,
care ajung până la tronul lui Dumnezeu şi
chiar dincolo de el, formând un cerc fără sfârşit şi fără Dumnezeu.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturile iubirii

Primul gust
a fost cel al ochilor:

"Vei şti toate gusturile
şi tot ce vei fi ştiut
să primeşti cu ele"!
mi-a spus.
Acesta făcându-se
cel de-al doilea gust!
De care,
atunci când mă împuţinez,
nu mă mai doare!
Şi cum îmi iartă
darurile noastre,
tot rânduite darurile-i sunt:
Am toate gusturile sale
şi pân´ la seva lor
să le ascult...!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, doamnă!

Trece vremea pe lângă mine, doamnă!
Ca trenul printr-o haltă de câmpie
Acum e primăvară şi-acum toamnă
Şi vară când a fost nici că se ştie.

Doar iernile mi-au scos peri albi la tâmple
Secătuind pâraiele de forţe
Tot ele pregătind să mi se-ntâmple
Chiar şi acea retragere cu torţe.

Sufletul meu prea mult n-o să rămâie
În gara ultimă, de-i vară, toamnă,
Doar cât s-aprinde bobul de tămâie
Şi cât să-şi ia rapid... adio, doamnă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt de dincolo de moarte

am plecat într-o noapte
am vrut să ating taina unei lumi
am tot căutat prin ploaie, prin anii împovăraţi
am găsit un om, un biet nebun
trăia retras de lume, de toţi
pe cer treceau caii sălbatici
plângea timpul sub copite de fier
uneori străbătea tăcerea în penumbra gândurilor
atunci am înţeles că lumea e o tristă umbră
desigur ei sunt morţi de mult
ploaia a spălat cadavrele de pe drum
eu nu ştiam că erau morţi
râdeau bezmetici, credeau că eu sunt acel nebun
şi dacă sunt...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!