* * *
uneori
moartea are miros de tămâie
și gust de lemn ars
în ulcica banală
pe care mama mea cea mai mare
singura doamnă desprinsă de lut
o purta nonșalant
pe brațul născut să fie
nobila rădăcină
în care credea
avea mâna subțire
atât de subțire
ca limba unei lebede
ce nu-și găsește destinul
zi după zi
distinsa doamnă
mergea la cimitir
să bocească absent
morți din trecut
și morți din prezentul ascuns
ochilor mei de copil
mă trezea dimineața devreme
să-i fiu stâlpul pe care plângea
zădărnicia unei lumi
cu gust de tămâie
iar eu îmi amintesc
din toate câte au fost
brațele ei atât de fragile
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.