Mama m-a împins înainte
M-am născut copil sub geana luminii
și am crescut din imagine în imagine ca un film
cu actori buni,
cei care m-au urmărit n-au fost toți mulțumiți
unii chiar m-au hulit,
dar drumul a fost bolovănos, plin de nevoi
fără liniște
fără mulțumiri.
Din spate mai mut mama m-a împins înainte
și-mi căuta steaua în care credea
cu multe rugăciuni, la fiecare presimțire.
În icoana de pe perete, lacrima ei
avea miros de mir.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.