Mai zăbovesc un pic

Eu nu doresc să te-nsoţesc la coasă,
Doamnă drapată-n negru şi lălâie.
Te ştiu prea bine, doamnă, şi nu-mi pasă
De fânul tău cosit, cu miros de tămâie.
Deci, cată-ţi altul mai scârbit de trai
Să te urmeze peste tot-săracul!
Când ai de toate-n lumea asta,-n rai,
Refuzi să mergi, ori mergi ca racul.
Urâtă doamnă, drapată-n negru şi lălâie,
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă
Şi fug de tine, doamnă, ca dracul de tămâie
Şi nu vreau, nu, să te-nsoţesc la coasă.
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că nu ştiu a vă primi
cu plâns rece
faţă gri
cu machiaj
şi anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzaţi doamnă
că nu ştiu
şi nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, doamnă!

Trece vremea pe lângă mine, doamnă!
Ca trenul printr-o haltă de câmpie
Acum e primăvară şi-acum toamnă
Şi vară când a fost nici că se ştie.

Doar iernile mi-au scos peri albi la tâmple
Secătuind pâraiele de forţe
Tot ele pregătind să mi se-ntâmple
Chiar şi acea retragere cu torţe.

Sufletul meu prea mult n-o să rămâie
În gara ultimă, de-i vară, toamnă,
Doar cât s-aprinde bobul de tămâie
Şi cât să-şi ia rapid... adio, doamnă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenerii paradisului

- Bună seara, doamnă.
- Bună seara, domnule.
- Vă privesc până sub inimă, doamnă.
- Ştiu; dar şi eu vă privesc, domnule.
- Vă cunosc şi urna de veci, doamnă.
- Nicio grijă, şi eu vi-o cunosc
pe-a dumneavoastră, domnule.
- Mă enervaţi cumplit, doamnă.
- Şi dumneavoatră, nu mai puţin, domnule.
- Înseamnă că nu se mai poate face
nimic, doamnă.
- Desigur, domnule. Acesta e şi rostul
egalităţii dintre noi, dragă domnule.
- Nici să trăim, doamnă?
- Nici. La ce bun, domnule?
- Nici să murim, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Nici să vă las să trăiţi, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Atunci... vă ucid, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dar eu sunt un geniu, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Vă asigur că sunt nebun, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Daţi-mi un "Do" de jos, doamnă...
- Aveţi un "Do" de jos; muriţi liniştit,
domnule!

poezie de Ion Crânguleanu din Riscul certitudinii (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul

Ştie chiar şi o lălâie,
Dracu' fuge de tămâie,
Nu de flacără şi smoală,
Nici că îi faci tu morală.

pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (30 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti, Doamnă

Din cer cad ape, şiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Eşti bine azi,
Iubită, Doamnă?

Nu eşti. Ţi-e dor
Si jale-ţi este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o căleşti.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?

Şi gogoşar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide uşa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubeşti,... Doamnă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna mea, iubită doamnă...

doamna mea, iubită doamnă,
m-amăgeşti cu ochii tăi,
porţi în ei culori de toamnă,
mă cufund în ei ca-n văi,
porţi în ei culoarea frunzei,
în ei verde maroniu,
dăruiesc un foc al muzei
cu sclipiri de argintiu

doamna mea, iubită doamnă,
mă dor toate când privesc,
trupul tău sculptat de-o daltă,
m-a făcut să-nebunesc,
m-a făcut să-mi piară somnul,
m-a făcut un aiurit,
rog în seară Tatăl Domnul,
doar puţin să-ţi fiu iubit

doamna mea, iubită doamnă,
cred că-mi dai atâta dor,
de nu pot să-l car de-odată,
pe-al meu trup rătăcitor,
dar mi-e bine sub povara,
ce mi-ai pus-o peste trup,
nu mă plâng dar doare seara,
când de tine eu mă rup

doamna mea, iubită doamnă,
prinde-te de dorul meu,
mângâie-l şi ia-l în seamă,
să nu-mi fie aşa greu,
să nu-mi fie noaptea albă,
să nu-mi ţină ochi deschişi,
mult aş vrea, în mare grabă,
de o viaţă să fim prinşi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte doamnă?...

În prima noapte, ţii tu minte,
A fost momentul neplăcut
De-am înjurat de cele sfinte,
Că "doamnă" altul te-a făcut!

epigramă de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lacom, Doamnă ( Parodie după Sunt tânăr, Doamnă de Mircea Dinescu)

Sunt lacom, Doamnă, vinul nu curge fără rost
Şi ochiu-mi hulpav cată fripturile în sânge.
Nu-mi pasă şi-orice cumpăr, nu mă mai uit la cost.
După mai noi reţete, inima de dor plânge.

Sunt lacom, Doamnă, lacom şi am visat destul
La ciorba de potroace, la borşul meu de miel.
Cum nu mai am vreo treabă, măcar să mor sătul.
Nu fac rabat la banii ce-i am în portofel.

Sunt lacom, Doamnă, lacom şi chiar mă ţin semeţ
Şi-mi place să beau vinul alături de-o cochetă,
Dar când se-aduc platouri cu carne de mistreţ,
Mă salt şi-mi tai o halcă, mânjit pân' la manşetă.

Sunt lacom, Doamnă, lacom, curelele mă ţin.
Mănânc cu-nfrigurare claponi, curcani, berbeci
Şi lăutarii-mi cântă până ce eu termin,
Stacanele umplute cu vin de soi, din beci.

Sunt lacom, Doamnă, lacom, ca uliul mă reped;
În loc să îţi fac curte, să nu te indispună,
Că îmi sticliră ochii la pulpele de ied.
Iertare, scumpă Doamnă! Sunt lacom... Noapte bună!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, doamnă

E tristă toamnă şi e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aş vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înşii să-mi poftesc

În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Şi se aprind aceleaşi veşnice ispite
Şi se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum
Ce trist e-acum

Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.

cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, frumoasă doamnă, din mirare...

Trezeşte-te, frumoasă doamnă, din mirare,
din răsfăţul dragostei când eşti rănită,
cheamă cerul şi te dezleagă de visare
când liturghia fericirii ţi-e ispită.

Trezeşte-te, frumoasă doamnă, dă-ţi o şansă –
tu ţeşi urzeala firelor de rugăciune,
busuiocul bobotezei de sub perna ninsă
nu-l arde pe jarul clipei slăbiciune.

Trezeşte-te, frumoasă doamnă, şi dă viaţă,
Moartea-i negarea ideii de femeie.
Răscumpără din vârtejul greu de ceaţă
Menirea firii tale dumnezeie.

Trezeşte-te, frumoasă doamnă, şi păşeşte
mireasă peste pragul aievelor trăiri.
Trezeşte-te, frumoasă doamnă, şi zdrobeşte
albumul demodat cu-un ciob de amintiri.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori
moartea are miros de tămâie
şi gust de lemn ars

în ulcica banală
pe care mama mea cea mai mare
singura doamnă desprinsă de lut
o purta nonşalant
pe braţul născut să fie
nobila rădăcină
în care credea

avea mâna subţire
atât de subţire
ca limba unei lebede
ce nu-şi găseşte destinul

zi după zi
distinsa doamnă
mergea la cimitir
să bocească absent
morţi din trecut
şi morţi din prezentul ascuns
ochilor mei de copil

mă trezea dimineaţa devreme
să-i fiu stâlpul pe care plângea
zădărnicia unei lumi
cu gust de tămâie

iar eu îmi amintesc
din toate câte au fost
braţele ei atât de fragile

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie telefonică

Preţul părea rezonabil, locaţia
Nu conta. Proprietara a jurat că locuia
În afara spaţiilor comerciale. Mai rămânea
De făcut o mărturisire. "Doamnă", am avertizat,
"Urăsc călătoriile ratate – eu sunt african."
Tăcere. Tăcerea zgomotoasă a celor bine crescuţi. Vocea a revenit,
Vopsită cu ruj de buze, sugerând apropierea
de un portţigaret aurit. Am căzut, prosteşte-n plasă.
" CÂT DE NEGRU?"... Auzisem bine...
" EŞTI MARONIU SAU FOARTE NEGRU?"
Buton B. Buton A.
Putoare de respiraţie râncedă gen ascunde-te şi vorbeşte.
Separeu roşu. Cutie poştală roşie. Autobuz supraetajat
Plin de gudroane.
Era real! Jenat de
Tăcerea lipsită de maniere, cedez
Uluit şi cer politicos o explicaţie.
Grijulie cum era, modulând accentul –
"EŞTI NEGRU SAU BLOND BLOND?" Mi s-a aprins becul.
" Vreţi să spuneţi precum ciocolata obişnuită sau ciocolata cu lapte?"
Accentul ei a devenit clinic, înghesuind în lumina lui
o anume impersonalitate. Iute, pe lungimea de undă necesară,
Am răspuns. " Vest african sepia" – şi ca un fel de concluzie,
"Aşa se vede în paşaport." Linişte pentru spectroscopicul
Zbor al imaginaţiei, până când sinceritatea i-a schimbat accentul
La microfon " CE-I ASTA?" Cedând, " NU ŞTIU CE-I ASTA."
"Ca un brunet."
ADICĂ NEGRU, NU-I AŞA?"
"Nu întru totul.
La faţă, sunt brunet, dar, doamnă, trebuie să-mi vedeţi şi celelalte părţi.
Palma mâinii şi tălpile sunt blonde-peroxid. Din cauza frecării –
Prosteşte, doamnă – stând prea mult jos, fundul meu
E negru ca pana corbului. O clipă, doamnă! Simţind
În receptor tunetul venind
spre urechea mea – "Doamnă," am implorat, "n-ar fi mai bine
să vedeţi cu ochii dumneavoastră?"

poezie de Wole Soynka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa doamnă Cruz

Cum bărbatul doamnei Cruz,
Îmi părea rece, ursuz,
Nu puteam să o refuz,
Pe frumoasa doamnă Cruz.

Cum bărbatul doamnei Cruz,
Nu era tare de-auz,
Nu mergea să mă amuz
Cu frumoasa doamnă Cruz.

Cum bărbatul doamnei Cruz
Socoteam că-i strict, obtuz,
Stăteam în iatac, confuz,
Cu frumoasa doamnă Cruz.

Cum bărbatul doamnei Cruz
Te-mpuşca ca la Oituz,
Ne-am temut de vreun abuz,
La frumoasa doamnă Cruz.

Cum bărbatul doamnei Cruz
Exploda ca un obuz,
M-am pierdut în cucuruz
Cu frumoasa doamnă Cruz.

poezie satirică de Mihaela Banu (4 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia preagingaşei (pe)treceri

Şi în vremuri tulburi ca acestea
Dumneavoastră Doamnă
circulaţi cu frumuseţea la vedere
Nici îngerul de serviciu
nu vă mai opreşte la intersecţie
Treceţi peste orice culoare
de la alb la rogvaiv sau negru
Drumul este liber
Jos pălăria Doamnă
Că hainele-s demult
în paradisul pierdut
Destin second hand
Cu toate că lumea spune
sus şi tare că te cunosc
toţi bărbaţii
Numai pe poet
îl dor ochii când
treci dintr-o lume în alta

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (7 martie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, doamnă?

În prima noapte, ţii tu minte,
A fost momentul neplăcut,
Când înjura de cele sfinte
Că "doamnă" altul te-a făcut!

epigramă de Mihai Sălcuţan (2018)
Adăugat de Liviu Gogu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Doamnă, Ţie!

La mulţi ani, Doamnă,
Ţie
pentru că ştii să desprinzi uşor
cămăşile aurii ale cepei.
La mulţi ani
pentru că pui în balanţă mereu
sarea şi piperul
dragostei.

La mulţi ani, Ţie,
Doamnă
pentru că treci zilnic
prin centrul oraşului
ducând pe umăr o geantă plină
cu vise, pilule şi facturi neplătite.

La mulţi ani, Doamnă
pentru că poţi înmuguri
ca pomul roditor.

La mulţi ani,
pentru că duminică de duminică
îţi pleci ochii-mprejurul mesei -
boabe de rouă
în care se răsfrânge dimineaţa.

La mulţi ani, Doamnă,
Ţie!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt tânăr, doamnă

Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost
Doar serul din perfuzii îmi tropăie prin sânge.
Cum aş putea fi iarăşi Don Juanul care-am fost
Când trupul veştejeşte şi putirinţa plânge.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul
Cât să pricep căderea când nu ai echilibru.
Un pătimaş în eros, nicum n-am fost sătul
Cât să pot satisface orgoliul meu de tigru.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,
Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;
De prea multe lipide şi-o gută-nfiptă-n os
Când tensiunea creşte mă-nvârt ca-n piruetă.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, şi de pereţi mă ţin
Când scările cobor, că-mi scârţâie genunchii;
Sunt un cadavru viu la care corbii vin
Să ciugulească gena ce-au pus-o-n mine unchii.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îţi jur, mai cred
Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara
De câte ori vâd ţâţe; de vreau să mă reped
Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!

parodie de Elena Victoria Glodean, după Mircea Dinescu (2014)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă prolifică

Doamnă încă roditoare,
Tot rodind atâtea cărţi
Faci pomelnicul prea mare
Şi nu-ncape... pe coperţi!

epigramă de Nicolae Rogobete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă, te voi atinge cu mintea ( XVII )

doamnă, te voi atinge cu mintea.
te voi atinge şi te voi atinge şi te voi atinge
până când pe neaşteptate
îmi vei oferi un zâmbet, ruşinos şi obscen

(doamnă, te voi
atinge cu mintea.) te voi atinge,
asta-i tot,

uşurel şi tu vei deveni pe deplin
cu infinită grijă

poemul pe care eu nu l-am scris.

poezie celebră de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă iarbă

Doamna mea dinspre câmpii
Bate vânt de reci securi
Plâng amiezile în fructe
Şi lumina în păduri.

Doamnă iarbă, eu mai sunt
Cântecul de sub pământ
Murmurat în lacrimi line
Peste hohotul din tine.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!