* * *
dimineața devreme
își luă harponul
mandolina
barca plină cu vise
și plecă
să caute monstrul
cerul era ca la Înviere
lumini cu gust de feștilă dansau
pe pânza subțire a apei
și din senin se iscă o furtună
dinspre țărm veniră constant
trei sfere de foc
marea mugea în larg
ca o fecioară despletită
de alge și adânc
pescarul își puse mandolina
pe suflet și zise
fie ce-o fi
nu sunt eu monstrul...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.