Ultimul dar
Iubita mea, de voi pleca vreodată
vei fi în inima și-n gândul meu,
iar dacă pentru tine-ar fi prea greu,
îți voi lăsa zălog iubirea-mi toată.
O vei putea privi ca pe-o făptură
pe care trebuie s-o îngrijești
ca pe-un copil ce trebuie să-l crești
cu dragoste, ferit de boli și ură.
Va fi copilul tău, copil din stele,
va fi minunea ce ni s-a-ntâmplat
când vraja lunii peste noi a dat
în noaptea fără margini și zăbrele.
Îmi va fi dor, dar tu fii liniștită:
vei fi cu mine chiar de-ar fi să fiu
condus pe ape de un barcagiu
cu doi bănuți în punga-i ponosită.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Copil să fiu
Să pot să fiu copil de tot
Cât timpul mai există,
Aș apela și la complot
Ca să găsesc o pistă
Să pot să fiu copil acum
Cu inima si cu starea,
Aș inventa avid un drum
M-aș înfrăți cu zarea
Să pot să fiu copil în gând
Și-n veacuri peste ere
Aș scotoci munții la rând
Ca să îmi de-a putere
Să pot să fiu copil curat
Cu gânduri intrinseci,
Aș căuta neîncetat
Copil ca să rămân în veci
Să pot să fiu copil, dar pur
Chiar și-n lumea de apoi,
Ca într-un vis de bun augur
Aș da chiar timpul înapoi.
poezie de David Boia (10 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Copil de lună
Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.
Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?
Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.
Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar putea
De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Și luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aș mai iubi.
De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aș fi venit.
De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ți pun acum.
De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit
De-ar putea sărutu-n noapte
Și-n destin, a ne uni,
Mângâindu-te cu șoapte,
Poate, poate, voi veni.
De-ar putea să fie soare
Și lumină... peste noi,
Aruncând tot ce ne doare,
Poate, poate, vom fi doi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul ce m-a dat
Pământul ce m-a dat mereu îmi cere
Să viu să-l văd asemeni ca-n trecut,
Asupra mea e-ntinsă a lui putere,
Că el m-a dat și-aci el m-a născut.
Casa bătrână, vatra cea cu pruni
Și vuietul prelung ce-l cântă plopii,
Cu dorul cel rămas de la străbuni,
Le simt pe toate-n mine când mă-apropii.
Mă văd copil cu sufletul de floare
Pe ulița copilăriei mele,
Cu ochii blânzi, străluminând în soare,
În vraja lunii și-n lumini de stele.
Plecat din sat, dar niciodată rupt,
Ce cu duioase daruri mă cuprinde,
Mi-e gândul tot la el, neîntrerupt,
Iar de a lui ființă nu mă pot desprinde.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.
Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
Să îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.
Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!
Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.
Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria
Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil își dorește
Un joc atunci când se plictisește
Orice om își dorește să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândește
Ca dacă o jucărie privește
De copilărie își amintește
Unde ești, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viața mea
Și mi-ai luat și jucăria...
Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...
Draga mea copilărie,
Ai venit din nou la mine,
Ai venit și bine-mi pare,
Dar timpul oprire n-are
Of, copilărie dragă,
Vremea trece, vremea vine
Știu că trebuie să pleci,
Dar să-ți amintești de mine...
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Glasul unei femei
Dați-mi copilul
--- orișicum ar fi ---
de-ar fi să fie
cu chipul de fiară,
oricum ar fi să fie ---
dați-mi copilul
orișicum ar fi,
de nu se poate pentru-ntreaga viață
( pentru această păcătoasa viață
și-atât de scurtă, chiar de-ar fi de-un veac ),
măcar pentru o zi,
pentru o zi,
atâta cât să vie
spre mine, cum venea,
cu brațele întinse, ca de orb,
cu degetele pale,
de petale.
Dați-mi copilul,
chiar de-ar fi să fie
cu chipul ca de fiară:
îi voi ieși în cale
și-mi va surâde...
îmi va surâde...
de-ar fi la chip ca fiara chiar,
îmi va surâde,
și-i voi deschide ușa,
de-ar fi să-i fie chipul
oricum...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu cenușa,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu nisipul...
Știu, s-ar putea
să-i fie altă fața,
dar când va plânge
îl voi recunoaște,
și ca să nu mai plângă,
voi stinge luna
( în întuneric chipul nu se vede ),
și dacă va zâmbi,
un zâmbet cât de mic,
îmi va preface lacrimile toate
în cerul înstelat...
Dar nu-mi dați cerul fără el,
albastrul cer de-oțel neîndurat,
nu, nu mi-l dați...
Dați-mi copilul...
fără de el sînt stelele nisip,
fără de el sînt stelele cenușă:
o pleavă-nșelătoare ce se scurge
fără de rost
de mii de ani
din sacul destrămat al nopții...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dați-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...
Stau în dulap hăinuțele
și-așteaptă...
Îi vor rămâne mici...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să te iert
Cândva, te voi ierta, dar nu acum
Când stai, atât de calmă și senină
Acolo-n, inima de tine plină.
Va fi târziu, când voi pleca pe-un drum
Pe care toți plecăm, plecăm oricum.
Am să-mi trimit iertarea pe Pământ
Iar tu, eliberată-atunci de mine,
O vei primi, în suflet să-ți aline
Și dor și suferințe, suflet frânt,
Lipsit de-al unei inimi vechi veșmânt.
Am să te iert, iubita mea, știi bine!
Te voi ierta de tine și de mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, copile drag
De ziua ta, Copilul Meu,
Mă rog la Bunul Dumnezeu,
Să-ți dea tot binele din lume
Și-n minte numai gânduri bune.
Noroc, iubire, sănătate,
În viață tu să ai de toate.
Să ai în suflet numai soare
Și-n viață veșnic sărbătoare.
S-ai parte doar de fericire,
Și multă, multă implinire.
Chiar dacă nu sunt lângă tine
Aș vrea să știu că-ți este bine
Și când ți-i greu sau nu ți-i bine,
Să știi că-s mereu lângă tine
Cu gândul și cu inima
Te rog să crezi, copila mea.
Iar dacă ți-am greșit vreodată,
Te rog mă iartă, dragă fată.
C-așa-i în viață, toți greșim
Când nici nu ne închipuim.
Dar trebuie să avem răbdare
Cu toți cei ce ne ies în cale.
Și trebuie s-avem puterea,
Să trecem multe cu vederea...
Că a greși e omenește,
Dar oare cine nu greșește?!
poezie de Mariana Simionescu (1 iunie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăbrele de nori
A trecut înc-o vară fierbinte și rea
ce-a lăsat, la plecare, toți norii din ea
să ne-apese pe zile și clipe de vis
ca o palmă pe-o ușă ce nu s-a deschis.
Aș fi vrut s-o închid cu zăbrele de nori
dintr-o roată de timp, să-i provoace fiori,
să o văd între ziduri, pe dalele reci,
zvîrcolindu-se-n toamna când tu ai să pleci.
Dar mai bine o iert. Să se ducă și ea,
să se piardă oriunde, dar tu, vei pleca?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte blândă
Noapte blândă, liniștită
Ce-mi inspiri versuri și rime
Nu pleca de lângă mine
De luceafăr blond vrăjită!
De privesc din nou la stele
Ascultând tăcerea ta,
Tu iar zbori prin casa mea
Ca o caldă adiere.
Luna pare obosită
Moțăind pe-un palid nor,
Noaptea se stinge de dor
Și lumină izgonită.
Pleci acum după o vreme
Să-i fi astrului iubită,
Noapte blândă, liniștită
Nu pleca așa devreme!
poezie de Emil Utalea (5 noiembrie 2020)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul lunii de săpun
Iubita mea, te port pe brațe
atât de lin și-atât de greu!
de-mi seacă mușchii-n antebrațe
Iar tu ești, toată,-n dorul meu.
Ai ochii-nchiși, plutești pe unde,
visezi la luna de pe cer,
ți-aș zice: "Ia-o!", dar... de unde?
- că-n noaptea asta-s cavaler -.
Iubito, n-am, că de-aș avea,
ți-aș da-o ție, la pachet,
cu steagu'-american pe ea
și paișpe versuri de sonet.
Iubita mea,-n final, îți spun:
-N-am luni, dar marți, nu ți-aș fi bun?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi
Că te iubesc, tu știi, dar îți voi spune
ce simt când chipul tău mi-apare-n gând,
sau când apari chiar tu și, surâzând,
îmi spui că pentru tine-s o minune.
Iubita mea, tu ești minunea care
mi se întâmplă, care-a apărut
și mi-a intrat în sânge cum a vrut,
tu ești balsamul meu și încântare.
Te port în suflet ca pe o comoară,
te strâng în brațe tandru ca și cum
de mâine aș pleca pe lungul drum
din care-am apărut, odinioară.
Noi ne iubim și suntem împreună
și-atunci când între noi e-un spațiu gol
în care gândul meu devine sol
ce-ți amintește dragostea-mi nebună.
Te-nvălui într-o dulce alintare
a trupului frumos și-atât de cald
ce mă primește ca pe propriul fald
și-i dă iubirii mele alinare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se zice că niciodată nu poți să ceri unui copil să meargă la același pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el, te lași tu după el, trebuie să-i înțelegi neputința lui; nu-i ceri niște lucruri pe care nici tu nu le-ai făcut când erai copil și nici nu le-ai fi putut face.
citat din Teofil Părăian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele cu gând
Învăț de-o viață, dar nu îmi ajunge
Să deslușesc ceva din Univers
Și, ce nu pot cu mintea a străpunge,
Încerc să învelesc, acum, cu vers.
Mi-e greu, când gândul zboară printre stele,
Să îl opresc doar să privească-n jur,
Iar el trimite gândul său la ele
Continuând al galaxiei tur.
E tatăl gândurilor infinite
Fixate-acum prin stele, în rețea,
Sunt singure, pierdute, irosite,
Și poate-i prea târziu a le-aduna.
De-aceea, eu, în nopțile senine,
Încerc să aflu, doar cu mintea mea,
Cât pot de mult. Iau gândul lângă mine
... Și sufăr când mai cade câte-o stea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâinile unui părinte
Mâinile unui părinte,
Trebuie să fie sfinte,
În viață să îl îndrume,
Pe copil la fapte bune.
Sfatul să-l dea cu blândețe,
Ca apoi la bătrânețe,
În urmă când va privi,
Cu drag își va aminti.
poezie de Daniel Wilhelm (23 noiembrie 2021)
Adăugat de Daniel Wilhelm
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram mic copil, tata mi-a spus că pentru a fi un bun catolic, trebuie să mă confesez bisericii, chiar și dacă am gânduri impure cu privire la vreo fată. Așa că, foarte de dimineață, m-am grăbit să-mi mărturisesc păcatul. Și noaptea următoare și următoarea. După o săptămână, am decis că religia nu e de mine.
citat din Fidel Castro
Adăugat de Amdo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.
Când ai nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ți se dă dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești singur nu poți să scapi de singurătate.
când ești nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în brațe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toți plecați.
când ești la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândește-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aș mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ține cu mine.
înțelege-mă, iubește-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversație,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai știm că sexul e o junglă.
să ne atașăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primește dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubești nu ești iubit.
când ești la pamânt nici o femeie nu te cunoaște.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Prea mult copil, în mine, a rămas
Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Și-n loc de om... devin tot mai copil.
Și azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum crește firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau și astăzi nu mai sunt?
De ce ți-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfințit?
De ce furnica și-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?
De ce mai șade peștele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-și iau parfum atâtea flori?
Cum cânt'-așa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas?
De ce e roșu macul, nu cicoarea...?
Prea mult copil, în mine, a rămas.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ajuns la o vârstă când aș putea liniștită să cresc copii și singură, deși cred că orice copil trebuie să aibă șansa unei familii integre.
citat din Angela Gonța (mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!