Zăbrele de nori
A trecut înc-o vară fierbinte și rea
ce-a lăsat, la plecare, toți norii din ea
să ne-apese pe zile și clipe de vis
ca o palmă pe-o ușă ce nu s-a deschis.
Aș fi vrut s-o închid cu zăbrele de nori
dintr-o roată de timp, să-i provoace fiori,
să o văd între ziduri, pe dalele reci,
zvîrcolindu-se-n toamna când tu ai să pleci.
Dar mai bine o iert. Să se ducă și ea,
să se piardă oriunde, dar tu, vei pleca?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.