Lătrau visele
Lătrau visele din lesă
Oasele trupului țipau,
Să le arunc din pedeapsă
Și-n gura lor înfloreau.
Fără mâini, picioare
Păream o-nmormântare!
Cu aripile depuse
În trilurile nespuse...
Bocite-mi cu bătăile
În ninsori cu penele...
Ce scriseră zborurile
În zale cu versurile.
Ce-mi mureau-n întuneric
Cu tușul scurs cadaveric
În ce-mi părea lumină
În lumea de vers canină...
Dresată doar să mai lege
Ce ar trebui să-și nege!
Lumii, neschimbată lege
Cu padocurile șarge...
Unde noi, unii de alții
Ne ascuțim doar colții!
Lătrând crud în față porții
De ne împotrivim sorții...
Păzind cu mândră strășnicie
Precum Cerberi în vecie!
Să nu ne scape vreun vis
Fiarelor sensul interzis
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tuș de înalt
Sus pe crestele munților
Așteaptă tușul versurilor
Surd la urletul clepsidrelor
Cu adormirea demonilor
Să-l sorb însetat și ostoit
De caruselul lumii hanger
Infipt în bătăile ce-mi pier
In globuri de cristal lucit
In deja-vuuri de ecouri
Pline de petale cu doruri
Topite pe piept în jaruri
De stele și demoni fauri
Cu vătraie din condeie iele
Cu flamuri arzând din file
Stinse de lacrima albastră
Ce mă strigă la ea măiastră
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsori de răvașe
Aprind și reaprind lumânări
Dar mereu se sting cu parfumul tău
La orice gând ce numai e al meu
Cu inorogi albi-mpodobiți
Cu flori pe coame din părul tău
Ce-mi aprind în galopul gândului
nărăvaș în mireasma ecoului...
Ce mă cravașează prea sămădău.
Cu numele de pe potcoavele
Ce calcă înăuntrul pieptului,
Lăsând încrustat pe piatra lui
Heroglife de pară cu șoaptele..
Lăsate de tine să-mi fugă
Cu a dorului tanină rugă,
Hăituind bătăile crud de fulgi..
În petale căzute pe inorogi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambrozie de zbor
Ambrozie de zbor din cocon
De călimara mea de demon
Fetița care-și răsare ploii
Să spele tușul unde mă-nmoii
In acel noroi bântuitor de moroi
Plin lumea viselor închise-n noi
Ce-o arzi cu ai tăi stropi-n culori
In curcubeie cu soarele priviri
Arătându-mi aripile de condeie
Ce alții ar fi vrut să mi-le ieie
Să se împodobească cu ele
Lăsându-mi doar vârfurile
In cuie de răstignire adânci
Din a lor invidios brânci
In abisuri de carapace de scoici
Pe care tu le-ai atins pe aici
Topindu-le in aripi de file
Cu quasari din șoaptele
Ce-mi spunea scrie visele
Ele vor invia de printre file
Cu puf de păpădie în ciocârlie
Din palma ta plină de evlavie
Închinată menestrelilor derviș
In al junglei meschin desiș
Cu liane ce se infing în șiș
Celor neînchinați in primate
Sefilor de trib cu literate
Autoadulări în toteme moarte
De prin epoci comuniste
Cu drepturi fals câstigate
Când nu a făcut dreptate
In Uniunea plină de măsti corupte
Cu lingăi și multe mascote
Rămase mosteniri defuncte
Din cenzuri ce nu sunt moarte
In această coruptă societate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lege și... "lege"
"Imunitate pentru toți!"
(Strigă bandele de hoți)
Toată lumea înțelege:
Se vor mai presus de lege!
epigramă de Viorica Găinariu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre imunitate parlamentară
Două
Te-am recitat astrelor:
Din vers cu tușul mărilor,
Cu metaforele razelor,
Cu sunetul cetinelor,
Răsunând ritmul fluturilor!
Și toate au coborât
Să te preamărească-n rouă
Și-au mai rămas doar două,
Căprui ca ale nimănui,..
după fiecare asfințit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire de meteorit
Să te cânte câți o vrea
Cu flori seci de tarhon
Cu dor de cânt ce milogea
Cu mercenari de amvon..
Și-mi rămâi amintirea
Ce în vers nu va apărea..
Chiar de inima-mi vrea
Nu pot împărți floarea..
Cum curcubeul nu-l pot tăia
Mării lacrima să-i sec
Și-n amăgiri să petrec
Orbindu-mă cu văpaia..
Unui joc mascat de iele
Ce le spurcai cu vorbele
Si-mi ucideai bătăile
In budoar cu versurile..
Spunându-mi că-ti sunt
Exerciții de-nviorare..
A ce înseamnă iubire
A trecutului tău-n cânt.
Ce nu l-ai uitat nicicând
Innebunindu-mă din blând
Intr-un demon pe pământ
Cu rece și de piatră cânt
Uitând și ceea ce-mi sunt
Un fluture în zbor și cânt
Spre infinitul nedorit
De tine chip de meteorit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-mi pare
O întreb ce-o doare...
ba un braț fără îmbrățișare
ba talpa fără mângâiere
ba strănută de sărut neînvelită
si-i simt inima în furtună
timidă nu vrea să-mi spună:
să o învelesc, să o imbrațisez, să o sărut
cu un tsunami de bătăi, ce-mi pare ei surd
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună de dor
Inima mi-e un lup înfiorător
Urlând ucigaș de tulburător
După chipul tău, lună de dor
Din abisul fad clipelor
Dințate precum capcanele
Ascunse pe sub aripile
Strigătului ucis căzător
In roiul fluturiu bătăilor
Ce-mi rasăr din trup in abur
Din șoaptele alergărilor
Nesfârșite și bântuitoare
Cu ale tale fantasme ambre
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bilanț
Mă urcai pe scara vieții, la furcelul șapte-șapte
Și, din pomul dimineții, culesei doar gânduri coapte.
Vântul dincotro m-ar bate nu mă-ndoaie, nu mă-ntoarce,
Totul e trimis în spate, de-acolo n-are ce-mi face.
Nu de dragoste duc lipsă, nici de ură sau dreptate,
Iar în stare de eclipsă îmi văd rosturi răsturnate.
Încercau cu anasâna unii să-mi pună zăpoare,
Dar aveam protectă mâna din cap până la picioare.
Eram unsul, aveam darul, mi-era teamă doar de mine,
Cel de Sus strunise harul ca să fac doar ce-mi convine.
N-am călcat vreodată lege și n-am ieșit din tipare,
Am dat cuvintelor blege doar cinstire și valoare.
Am dat pilde strălucite, drum călăuzit spre astre,
Făcând zile fericite cu spor în priviri albastre.
Simt că astfel îmi fac treaba, răsplătit sunt cu onoruri,
Și, că n-am trăit degeaba, am avut belșug și sporuri.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zare de fantasmă
Mi-am smult penele
Să-ți cos pernele
Să ador tălpile
Cu tocul de spini....
Ce înfing venini
Butași tanini
De albi trandafiri...
Ce-mi răsar zări
De arcade-n sunet
Cu adieri-n petale....
Privindu-te miasmă
De liniște-n fantasmă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"My way"
Îmi flutură petalele, ce-am rupt să fac parfumuri,
Pe lângă simț, tuleie, ce-mi freamătă emoții
Când pașii nu-i aud, pășind uitate drumuri
Ce tot percurg, copil, să duc sfârșitu-mi sorții.
Îmi prind pupila-n larg s-adun imens lumină,
S-o sparg, când n-o mai fi, în cremene, scântei,
Ce până atunci le arunc din piatra-mi bizantină,
Rostogolind din ea nisipurile-mi "on my way".
Mă strâng, tot arcuit, din multele parcursuri
Ce-mi ard corpul de atins, de-nflăcărări-femei,
Jertfite pe-un altar de-amor, zorind apusuri
Ce încă-mi plutesc lacrimi, spălându-mă-n my way.
Privesc la mâini, ce întind spre chipu-mi din oglindă
Să-l reîntorc ca poza cu dată din album,
Din lumea de atunci zâmbind, azi suferindă,
Pe care-o port doar eu, de atunci într-un acum.
Sunt o scrisoare pusă, ce tot eu o citesc,
Căci a ajuns tardiv, cum timpul nu-i temei
Să-l am un alibiu, că sunt cel ce pășesc
Pe aleea în rătăciri, ce-o tot parcurg, my way...
... Ca întindere de bun, ce-o vreau s-am biografie,
Scrisă model de suflet la zmei, holteii-mi zei
Ce-mi populează mintea, o scorbură în hârtie
Ce-o umplu, un zețar, c-un cenușiu my way.
N-am nicio clipă gândul că nu voi fi o zi,
Pentru că nu am vină să ceară condamnare
La tot ce am fost, o parte, fără a se ști c-aș fi...
Că-s din cei cu pedeapsa ce nu mor fruct... cad floare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Quasari carnivori
Când voi muri, să nu plângi..
Nici cartea-n care voi fi-nchis,
In veci! Să n-o atingi..
Acolo ți-e interzis.
Când tu știi ce mi-ai promis...
Și ai înfipt inimii, gheare,
Rămase-n buzdugan în vis.
Ucigând în pendulare..
Pe pieptul ăsta împietrit..
Fluturii-n zbor bătăilor
Atrași de clei strălucit
De șoapta carnivorelor
Flori... ce-mi par quasari
Lumii ăsteia ucigători
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un zar aruncat în voia sorții
Sunt un zar aruncat în voia sorții,
Precum talazurile spre marele neant
Cu lacrimi scriu pe pergamentul nopții
Al cărei întuneric mă sărută agonizant.
Precum un zar aruncat în voia sorții,
Un metronom al destinelor uitate
Cu visele servite-n aspre porții
Clepsidra roz curge ziua către noapte.
Un zar aruncat de soarta-I nepereche,
În abis către întunecatele genuni
Unde îngeri înaripați îmi stau de veghe
Sunt zidit întru ale mele rugăciuni.
Joc de noroc, destine frânte sau de foc,
Eternul zar, bluestem sau binecuvantare
Timpul se ascunde în icoane ca-ntr-un joc
În zadar vrând să îngâne lacrima de soare.
De aceea-n versuri vreau să evadez,
Precum un ghiocel, eu năzuiesc către lumină
La soare și la lună vreau să mă spovedesc
Și ascult în taină izvorul cum suspină.
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul din urmă
Imi pun costum albastru de omag
Intâlnind moartea ce cântă ca un mag
Si nebun la un dans de rochie o trag
Prin păduri de stejari și de fag
Printre brazi ce-mi cântă-n piept cu drag.
Ducând-o în cuibul meu-n frunte de munte
Rugând-o să sară-n prăpastie-nainte...
Si-oi veni și eu zâmbind cuminte
După ce-oi-nalța-n zbor cuvinte
De piatră ce-mi șad sarge prin minte.
Aruncate-n inimă precum termite
Ce tu, domnișoară,.. le pui în minte
In plăci de slove știute dinainte...
De toți pe aici cuvântate
Că ne năștem, să te-ntâlnim moarte!
Precum nici nu ai scrie o carte
Și-i cunosti finalul cu deșarte
Povestiri în lume ascultate,
Părând că aproapele e departe...
Și depărtarea doar o moarte!
Ce eu o simt, o altă prăpastie
De unde să te înalți cu grație
Dansând aici fără să-nfingi cuie,
Căci le bați-n a zborului feerie...
Cu a morții.. ecou de prăpastie.
Căci unde-nfingi se naște piatră
Ce nu-i a celui ce pare vatră...
Cu ața vietii e legată dură!
Ca o lumină moartă-n găură neagră
Ce-și absoarbe ecoul din urmă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur în Atlantic
Pe Atlantic merg cu vela
Zile-ntregi și nopți senine
Luna zace-n fundul bărcii
Și Arcturus lângă mine.
De pe cer vin semne stranii
Care-mi spun că mult mai este
C-or să treacă poate anii
Cei frumoși, cei de poveste
Până ce-mi vor da de știre
Sorții, fără îndurare
Aștrii să-i arunc în ceruri
Și speranțele în mare.
Doar atunci, fără speranță
Ca un sclav din timpul antic
Și ferit de ochii lumii
Voi fi singur în Atlantic.
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele liniștii
Te ador, bună pădure
Mă cufunzi-n verzi astre..
Hoinăresc puține fiare
Pășind cărări de umbre.
Pe potecile mistrețate
Cu sunete pestrițate,
În pașii de căprioare
Și diez de privighetoare.
Cu gândurile ce-mi mor
Între frunze și zăvoaie
Duse-n susur de izvoare
Și doinele copacilor..
Ce alungă umbrele
Fiarelor mele cenușii..
Mugurindu-i inimii,
Uscăciunea-n liniști
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chestionar, total ex... temporal
Dacă tot știu ce-i bine și-mi vreau mie
Și tot eu fac ce-mi sunt nevoi și datorie,
De ce s-aleg pe altul ce nu sunt, nu face,
Și să-l plătesc, să-mi stea, pe bani... Ei drace?!
Și de-l aleg, de prost, sau din prostie
Și apoi mă-nșeală, c-are Stat și Primărie,
Că-s ale lui, din mă-sa și din cinste...
De ce-l accept rânjind, cu balele prelinse?...
... Că-l văd făcându-și laba pe ciolan
-Un altul și altul, ros din nou, din an în an-
Se îngroșând pe munca mea și-a mea idee...
Se pretinzând că el mi-e poarta... și-are cheie?!
Chiar că-s nebun, nu-i nimeni să mă lege,
Că-mi pun în spate un parazit să-mi facă lege,
Să stau cu capu-n jos, să tac chitic...
Că vorba-i el, doar el și-s eu... nimic...
... Bun doar odată, păcălici la patru ani,
Să-i fac din nou un credit, pentru bani,
Să-l pun pe-un scaun, fără cap; în loc, ștampilă!?...
C-ar fi al meu și eu al lui... Îl am de pilă?!?...
... De ros de unghii scrijelite-n multă trudă,
Piliri de dinți să-nghit neamestec, îs paparudă
Îndobitocită, nulă, oarbă, mândră tare;
C-aleg eu cioclul, democrat de înmormântare!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simte-mi în privire poezia
Iubind, simți poezia
Fără vreun cuvânt
Prin sfânt legământ
Răsfirând euforia
Inimii în bătăi
De vers de quasari
Pulsând metaforări
Priviri-n năbădăi
Sublime mirări
Magnific din nimic
Vid lumii săgalnic
Pedepsit de vorbării
Plecate amăgirii
Ce nu poate privii
Seninul iubirii
Poemelor albăstrii
Iubirii-nțelese
Doar dintr-o privire
Cu mai multe alese
Șoapte decât toate
Vorbele rostite
De la-nceputuri
De omenire...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corsar prin poezie
Galioane comerciale de vers
Navighează spre muze invers
De sensul poeziei fără interes
Din abisul de suflet, cules...
Vâslite de sclavi cu pene
La unison în mări perene
Să caute inspirații comori
Ascunse prin atoli de flori
De necunoscuți corsari
În fața Armadei de samsari
Ocrotită de inchiziții
Academice cu poziții
Fixe, fără e pour si mouve!
În ale lor închise enclave
Pe unde voi trece-n fulger
Cu foc de vers ca un corsar de fier
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!