Ambrozie de zbor

Ambrozie de zbor din cocon
De călimara mea de demon
Fetiţa care-şi răsare ploii
Să spele tuşul unde mă-nmoii

In acel noroi bântuitor de moroi
Plin lumea viselor închise-n noi
Ce-o arzi cu ai tăi stropi-n culori
In curcubeie cu soarele priviri

Arătându-mi aripile de condeie
Ce alţii ar fi vrut să mi-le ieie
Să se împodobească cu ele
Lăsându-mi doar vârfurile

In cuie de răstignire adânci
Din a lor invidios brânci
In abisuri de carapace de scoici
Pe care tu le-ai atins pe aici

Topindu-le in aripi de file
Cu quasari din şoaptele
Ce-mi spunea scrie visele
Ele vor invia de printre file

Cu puf de păpădie în ciocârlie
Din palma ta plină de evlavie
Închinată menestrelilor derviş
In al junglei meschin desiş

Cu liane ce se infing în şiş
Celor neînchinaţi in primate
Sefilor de trib cu literate
Autoadulări în toteme moarte

De prin epoci comuniste
Cu drepturi fals câstigate
Când nu a făcut dreptate
In Uniunea plină de măsti corupte

Cu lingăi şi multe mascote
Rămase mosteniri defuncte
Din cenzuri ce nu sunt moarte
In această coruptă societate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este?!!!!

Gustul de ambrozie
a unui poet
se vede atunci
când el nu se mai vede aici
în acel punct
ce numai apare pe file
zi de zi
exclamat după moarte
cu condeiul lui deasupra
dispărut
cu punct dedesubt
cu intrebarea celor a celor ce l-au negat
Unde este?!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăi de păpădie

Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ţi-o aprind în inimă ţie
Cu iubire de demon curată

Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezeşti în cer euforie
Printre moarte paradisuri

Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ţi fie..

De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune

Când tu umbli prin iaduri diurne
Cu pleata în vânt şi inima plină
De dor, cu furibunde supline
Ce te ard in această tină

Aprinzând puful de păpădie
Pentru ce,.. tot cerul ştie
O singură fiinţă..
Ce are putinţă

Să nască in tine, demone
Lumânări de păpădie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel de condeie

Poezia.. goblen dorim să fie.
Cusută-n cutume şi erezie!
Când mie rama nu-mi place
Căci-mi seamănă a carapace..

De catafalc printre silabe
Ce par acum bolnave, slabe!
Inlănţuite pentru interese
De metrese, lingăi de fese..

Cu banchete şi dezmăţ
Ridicând poetul în cruce,
Când nu vrea să vi se culce
Înhămat prea măgăreţ!

Măştilor de reci marmure
In caruselul de condeie..
Ce slavă trebuie vouă să vă deie
Editori şi critici cu "pure"!

Idealurilor pe aici pe file
Murdărite şi prea ostile!
Tinerelor de tuş lăstare
Când nu sărută mâini murdare..

De argint şi dezmătare
Unde poezia-mi moare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uitaţi

Voi, cei ce aţi vrut să mă scufundaţi
În călimara poeziei să mă-necaţi
În veci de file şi versuri nu uitaţi
De condei de curcubeu o să daţi

Fiindcă eu am vrut doar să scriu
Să uit ce aici sunt să nu mai fiu
Acele clipe când doream să fiu
Un zar de nisip prin rece pustiu

Unde versul era un băt de chibrit
Ridicând nacela sufletului-n vis
De voi! Dorit să-mi fie interzis
În drumul meu spre infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog, secera jos

Celor ce lingeţi tuşul de pe
Filele mele
Apoi lingând file cu limba
Pentru a căpăta laurii
De reflexie a ceea ce vă doriţi
Atât vă spun
Sunt condei ronin
Nu sunt legat de nici o umbră
Care murdăreste fila literaturii române...
Feriţivă....
Si incercaţi să vă folositi
Inspiraţia proprie
Nu ceea salivată de pe alte file
Pline de sudoarea sangvină
A poetului ce se usucă
Cu fiecare vers pe care il scrie
In scrum din condeiul trupului
Arzând doar pentru a simţi
Că poate zbura de aici
In fum nor ce-o fi
Numai să zboare
Din noroiul tuşului
Ce-l radeţi lingând alte creaţii...
Vă avertizez fără să glumesc!
Satira mea e cea mai dură
Din câte se pot găsi
O scot cu vârf de diamant
Al răbdării frământării mele
A cărbunelui cu care scriu
Din scrumul muiat cu cerneală
Ars mine din condeiul meu
Din lava creatiei
Unde turbam când vedeam
Ce faceţi din literatura noastră
Cu

P ile
C unostinte
R elatii

Asa că vă rog frumos
Laba jos de seceră
Care taie iarba slovelor
Ce răsare din file
Ce o tăiaţi voi
Pentru a vă impleti
Cununi de lauri....
Căci voi intra in voi
Si nu cred că vreţi să-mi cunoaşteţi
Fata demonică a roninului menestrel
Ce taie până in lava poeziei
Pentru a scoate diamante
De cuvinte...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un mic vers de mac mulţumire
Pentru că exişti...
Muză divină

Ahhh, ce inspiraţie nebună
Îmi răsare ea muza mea divină
Neîntrecută de vreuna celestină
Răsărindu-mi cuvinte cu şoapta lină
De abur de lumină
Răsfirată de privire
În curcubeie unduitoare
Peste smoala derviş a sadicei
întunecimii fără lumină creatoare
unde umblu prin trestii de condeie
săpând in mâlul călimarei
să găsesc cuvinte rădăcină de nuferi
ce nu au inflorit in poezie niciodată înainte
ce m-au dus până in magme pământene
şi printre quasari cu katane ce tăiau
în bucăţi zborul meu de Icar cu pene lipite
cu ceara condeiului prăbuşindu-mă napoi
în smoala ucigaşă...
De unde ea!
Cu aburi de lumină din privire
Mă făcea să văd..
Că totul este in mine
Universul, versul
Zburând ca o candelă cu aripi
Ce răsfira jerbe dangăt
Ea muza divină!
În iadurile create de mine...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini-mi bat

Rădăcini-mi bat în cocon, cântând
Primăvara simţită de condei-n vânt
Aripile să-mi zbat din nou, să zbor...
Înălţător din iernile filelor

Înmugurind versurile-ngheţate
De muză plecată în sud, departe.
Rătăcită prin miraje de condei
Lăsându-mă în geruri de idei...

Scufundate în călimara goală
Îngropată prin zăpezi de smoală.
Căutându-mi florile de trandafir
Retezate ucigător fir cu fir...

Răsădite şi uscate în dunele
Răsfirate deasupra cu şoaptele...
Grifonilor mascaţi în ciocârlii
Întunecând soarele meu din poezii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte de sabie

Cu privirea mea de harpie
Zăresc şoaptele de sabie
Ce aripile mi le taie
In scrumul de vers pe foaie

Şi va veni o altă zi
Ca fumul mă voi risipi
Să nu încerci să ţipi
Ochii in zbor vor fi surzi

Spre visul meu de păpădie
In fuior înalt de ciocârlie
Ce doar tâmpla ta mi-l ştie
Ucis în umbră de feerie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rune de anotimp

Am luat un pumn de maci
de puncte
şi din minte
seminţe de cuvinte
si l-am aruncat pe file
ucigând multe origami
iar cele ce-mi vor rămâne
îmi vor rune
de flori sau spini
viitorului anotimp
de file

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crisalida de file

In pădurea de sticlā
Afumat de o pipā
Colorat de toamnă
Frunze binare pică,

Suveica dorurilor
Mā destramā in ploi
Şi in vânt mā indoi
Mā ingroapā in noroi,

O fâsie de mātāsuri
Infāsoarā ochii goi
Cu miresme de noi
Tristi de dor amândoi,

Crisalida inmugureste
Zbate inimile goale
Ne aruncā in cer si mare
Ne invāluie in amnare

Dezvelite şoaptele
Se aud prin noapte
Se impletesc mirate
Se sārutā ruşinate

Mi-te aşezi pe panā
In cerneala nopţii,
Insomniile de file
Se strâng in braţe...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuş de înalt

Sus pe crestele munţilor
Aşteaptă tuşul versurilor
Surd la urletul clepsidrelor
Cu adormirea demonilor

Să-l sorb însetat şi ostoit
De caruselul lumii hanger
Infipt în bătăile ce-mi pier
In globuri de cristal lucit

In deja-vuuri de ecouri
Pline de petale cu doruri
Topite pe piept în jaruri
De stele şi demoni fauri

Cu vătraie din condeie iele
Cu flamuri arzând din file
Stinse de lacrima albastră
Ce mă strigă la ea măiastră

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostie în poezie

Campionatul mondial de poezie
Mi se pare cea mai mare prostie
Dintre prostii ce nu are ce căuta-n poezie

Poetii suntem noi nişte jucători
Pe terenul unde alergăm al filei
Cu spectatori ai noştri cititori

Scârbiţi de trucajele arbitrajului
Criticilor supusi argintului şi rutului
Pentru a desemna cel ce dă gol în gol

Când toti aplăudăm, fugim după o călimară
Aruncată de ai poeziei promotori
Să obtină averi din versuri

Şi nejucând propria călimară pe file
Cu proprii ritmuri in zigzaguri
Cu foarfeci de metafore în zbor de fluture

Ascultând doar de antrenorul
Ce pare stăpân pe poemul
Nostru,.. numit şi editorul.

Ce a vândut jocul cu poemul
Pentru aşi mări argintul
Si fals în altii ochii prestigiul

Ce ar trebui să fie al tău poete
Ca un jucător de golf cu condeiul
Ce aruncă cu versul pe file

Simţind abisul sau nufărul
Unde o fi, jucând călimara
Cu propria lovitură pe file

Nu cu condeiul legat de lanţul
Cel fad al argintului dorit
De editorul ce te vrea robit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penultimul

Taciturn priveşte gongul
morţii, aşteptând poemul
ce-mi va fi penultimul
căci ea-mi scrie ultimul

dresând viermii-n adrenalină
să sară în tahicardii
de gheizere carantină
coroanelor de invidii

ce mă vor acoperi slute
în pomeni de măşti mute
în hore cu giulgii negre
ca nişte murene negre

sfâşiind trupul de delfin
înecat în tuşul de abis
căutând carapace de vis
plină cu ozon de senin...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocine de manieraţi

Ce-i ce nu aveţi inspiraţii!
Ce copiaţi printre reacreaţii..
Godaci în noroi rămâneţi
Când printre file scurmaţi..

Cu sârme în bot iritaţi
De sunteţi deranjaţi
Turme de viermi manieraţi
Doar între voi în cocine, mascaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lătrau visele

Lătrau visele din lesă
Oasele trupului ţipau,
Să le arunc din pedeapsă
Şi-n gura lor înfloreau.

Fără mâini, picioare
Păream o-nmormântare!
Cu aripile depuse
În trilurile nespuse...

Bocite-mi cu bătăile
În ninsori cu penele...
Ce scriseră zborurile
În zale cu versurile.

Ce-mi mureau-n întuneric
Cu tuşul scurs cadaveric
În ce-mi părea lumină
În lumea de vers canină...

Dresată doar să mai lege
Ce ar trebui să-şi nege!
Lumii, neschimbată lege
Cu padocurile şarge...

Unde noi, unii de alţii
Ne ascuţim doar colţii!
Lătrând crud în faţă porţii
De ne împotrivim sorţii...

Păzind cu mândră străşnicie
Precum Cerberi în vecie!
Să nu ne scape vreun vis
Fiarelor sensul interzis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei să mă cunoşti

De vrei să mă cunoşti
Cu tuş să mă împroşti..
Să mă scald în el nebun
E mercurul cel chiaun.

Ce nu mă lasă să si dorm
Nu-mi dă voie să torn,
Apă şi zoaie în blide
Să-mi ostoiesc hâde

Nevoi, aici de nisip!
Un lant uman de tertip
Ce uneori mă leagă
C-un vin într-o bodegă..

Să uit de nebunie
De beţia de poezie
Ce altii o fac erezie
Cu măsti ce râd mie...

Trezindu-mă mahmur
C-un condei prea marmur,
Si incep să scriu fresc
Ce e firesc, nefiresc.

Şi-n abis mă adâncesc
De călimară, drăcesc!
Si cuie tuş crud rănesc...
Palma... şi o hăituiesc.

Pe câmpuri de file
Printre hiene cuvinte
Serpi ce curg din minte
Muscând inimii petale

Ca intr-un joc de copil
Mă iubeste sau nu
Scuturând prea infantil
Din sânge delfini boutu

Ce eşuaează pe plaja
Clepisdrei unde sunt
Un fir de praf in vânt
Ce nu vrea a deranja

Floarea, lupul, pădurea
Căci e aici mirarea
Nu eu, viermele de lut
Cu scâncetul pietrei mut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascund vântul dorului între file
Când o să mă recitesti prin bucle...
Îti vei aduce, aminte, cât de blând,
Te-am atins, ca un trandafir, plutind.

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul din urmă

Imi pun costum albastru de omag
Intâlnind moartea ce cântă ca un mag
Si nebun la un dans de rochie o trag
Prin păduri de stejari şi de fag
Printre brazi ce-mi cântă-n piept cu drag.

Ducând-o în cuibul meu-n frunte de munte
Rugând-o să sară-n prăpastie-nainte...
Si-oi veni şi eu zâmbind cuminte
După ce-oi-nalţa-n zbor cuvinte
De piatră ce-mi şad sarge prin minte.

Aruncate-n inimă precum termite
Ce tu, domnişoară,.. le pui în minte
In plăci de slove ştiute dinainte...
De toţi pe aici cuvântate
Că ne năştem, să te-ntâlnim moarte!

Precum nici nu ai scrie o carte
Şi-i cunosti finalul cu deşarte
Povestiri în lume ascultate,
Părând că aproapele e departe...
Şi depărtarea doar o moarte!

Ce eu o simt, o altă prăpastie
De unde să te înalţi cu graţie
Dansând aici fără să-nfingi cuie,
Căci le baţi-n a zborului feerie...
Cu a morţii.. ecou de prăpastie.

Căci unde-nfingi se naşte piatră
Ce nu-i a celui ce pare vatră...
Cu aţa vietii e legată dură!
Ca o lumină moartă-n găură neagră
Ce-şi absoarbe ecoul din urmă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pat de frunze moarte

Este iubire? ură? sau durere?
Mie îmi sună la fel...
Acestea sunt ultimele mele cuvinte
Pentru că oricum nu îmi pasă
Dacă vei veni cu mine aici
Aici unde soarele nu răsare niciodată...
Oare vei împărţi lumea asta cu mine?
Nimic nu se compară cu acest vis frumos...
Să facem dragoste pe un pat de frunze moarte,
Printre nelinişti şi dureri,
Împreună să navigăm pe marea lacrimilor mele...
Deci vino! şi chinul nostru va fi complet
Aici unde soarele nu răsare niciodată...

poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topeşte avatar

Pe un colţ de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuş vărsată,
Albastră, tristă şi-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalţe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfinţit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre şi vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topeşte avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!