Quasari carnivori
Când voi muri, să nu plângi..
Nici cartea-n care voi fi-nchis,
In veci! Să n-o atingi..
Acolo ți-e interzis.
Când tu știi ce mi-ai promis...
Și ai înfipt inimii, gheare,
Rămase-n buzdugan în vis.
Ucigând în pendulare..
Pe pieptul ăsta împietrit..
Fluturii-n zbor bătăilor
Atrași de clei strălucit
De șoapta carnivorelor
Flori... ce-mi par quasari
Lumii ăsteia ucigători
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Capelină de lavă
Capelina gândurilor
Din sârmă ghimpată-n lava
Tăia pieptul în concavă
Baladă a dorurilor
După altoiul spinilor
Cu bistiriul de sărut
Ucis în condeiul mut
Ce-l înfing aspru poemelor
A bătăilor de petale
Inimii ploii letale
De Perseide cu gheare
Corbii de prin amintire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem interzis
De-ți pare că cobori
în loc să urci să zbori
plutește usor către abis
acolo sunt cei cu visul interzis
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să știi să plângi...
Să știi să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ți-e plină de iubire,
Și visele
Durează până-n zori.
Să știi sa râzi
Când viața te doboară,
Și neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ți gânduri
Și păreri de rău.
Să știi să plângi
Când te-a'invelit sărutul
Cu taina lui,
Cu dorurile-i firești.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să știi să plângi
Inseamnă să iubești.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.* * *
Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru..
E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
In care ard tandru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Virtuozitatea inimii
E un foc sacru
Nu acel intuneric macabru
Carnal simulacru...
E para bătăilor arse
In dans candelabru
De inima ta atinse
În care ard tandru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubești...
Când iubești pe cineva
Capătul lumii e doar un pas
În căutarea lui pentru a-l săruta
Și universul un buzunar cu răvaș
Ce-l scotecești în toate ungherele
Să-i găsești șoapta
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rune de anotimp
Am luat un pumn de maci
de puncte
și din minte
semințe de cuvinte
si l-am aruncat pe file
ucigând multe origami
iar cele ce-mi vor rămâne
îmi vor rune
de flori sau spini
viitorului anotimp
de file
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugă
Într-o zi pe aici nu voi mai fi
Corbi-ntunericului mă vor dărui...
Să mă povestești de tu dorești
Să te aud cum ai să zâmbesti!
De lumea ai să-o năucești
Când o să te-ntrebe cine ești!
Tu, să nu le spui, doar să zâmbești
Lumina unde sunt, să mi-o dăruiesti...
Și eu oi veni în vis de paradis
Să te iubesc cum ți-am promis,
Doar o rugă o să-mi-ndeplinești
De oi muri să mă poveștesti..
De tu dorești... și să zâmbesti.
Căci nici nu știi cât de frumoasă ești
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimii pat
Cu dorul mergând expatriat,
te caut, să-i fi inimii, pat..
cărând un sac cu petale
cu bătăii,.. ce sunt a tale.
Ce acum par grele-n cuie
ce-n herghelie-mi huruie
jucând pe pieptul de zid
un dans săgetând, fraticid..
Urlând a ospiciu bolând
ce nu mai este senin, blând,
de atunci de mult de când
eu nu te mai aud sunând
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar când te aud
Coborâta din cer cu aripi un cerb
Dintre războiului norilor, acerb
Cu coarne fulger și galop tunet
Atras de al meu câmp de piept în urlet
Să pască iarba bătăilor uscată
Cu boncăluit privirii de curcubeu
Să aprindă senin foc de Prometeu
In desertul de iască împietrită
Cu albastrul zâmbet de ambru
Clocotindu-mi sângele în cidru
Cu cerbul ce te aducea pe tine
Cu fante de șoapte calde, senine
Să moi ierburile de cuie-n pieptul meu
Doar strângându-te tare în brațe
Le-ai infipt tăcută, tandră în trupul tău
Din fulgerele inimii prea ascete
Când tu nu esti în desertul meu
Oaza de șoaptă ce înghite nisipul
Ce-l răsfir mereu in dune cu dorul
Cu cuie ale gândului-mi mereu
Dacă nu vii, ca multe amintiri
De miraje-mi ce vin crude-n hangeruri
Răsărite din mormintele inimii
Pline de trupuri marmure de mumii
Și doar când te aud sau răsări
Piramidele cu umbrele trecute
Se topesc cu vârfurile iesite
Prin pieptul meu în furtuni de nisip
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem răbdării de diamant
Răbdarea de diamant
e rară în această
magmă de calvar
căci cea de fier
o capeți în foc
în câteva ore
când el stă
mii de clipe ale fierului
în focuri de neimaginat
să răsară
cu strălucire în soare
în șoapta lumii
plină de mirare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu...
Aș juca șotronul în bălți
În flori pietre fără dălți,
Neaua-ntr-o mare aș topi
Anotimpuri as contopi.
În al iubirilor mistrale
Cu florile quasarine..
Și cântec adiat de bucle
Privindu-te doar pe tine
Cu irișii de lună plină
Șoapta magnic de divină
De îngeri în cer suspină
Când tu nu-mi esti senină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o sărutare-l găsiți
Dintre miile de astre
Cu zări colorate
De rubine și smaralde
Cu mări roșii și galbene
Cu meduze care zboară
Cu copaci cu colți
Și ramuri cu gheară
Cu flori argintii
Cu munți de sticlă
Și nori aurii...
Cine oare... a ales
Planeta albastră...
Când?
Am căzut din paradis
Să facem din ea un vis
Sus acolo interzis
Adam sau Eva
Răspunsul toți-l știți!
Într-o sărutare-l găsiți...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ucizi nouă muze
Nouă muze ți-ar dori
zâmbetul
și ți-ar fura șoapta
să scriu poemul
cel mai frumos
ce-mi ești tu
fuior luminos
condei pe albastru duios
cu care cobori stele jos
să te vadă inimă
de astru
ce-mi ești
quasarină ce ucizi
celor nouă muze
inspirația
ce nimeni din acest univers
nu mi-o poate aduce
cum șoapta dulce
mi-o răsare
ca o inimă de soare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi se pare...
Majuscule de fumuri-n cuvânt
Se pare că-ți sunt în cafea, vânt..
De sirene cu iz îndulcitor
Cu măști de răsărit, viselor..
Și nu stiu cât oare,.. mi se pare
Când totul pare ce și nu pare
Coincidențe întâmplătoare?
În reflex de umbre-nșelătoare
Mi se pare,.. sunt ucigătoare?
Când ecoul lor ascuns tare, doare..
Când intră in piept și lasă-n urmă
Sfori priponite ce-mi curmă
Grumazul condeiului-mi de tei
Ce-mi lasă scorburi cu stropi
Ce zboară-n sălbatici corbi de clei
Pe lăstari făr'soț din lemn de plopi
Cu apostoli ascunși sub glugi
Aprinzându-le-n iudee ruguri
Lasând in urmă cenușă de rugi
Din poezii duse de corbi-n ciocuri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?!
De ce ți-e gura vadul sărutării,
Iar coapsele rotunde dinadins?!
De ce ți-s ochii lacul necuprins,
Iar sânii-ți sunt ca fructul desfătării?!
De ce ți-e glezna zveltă și firavă,
Cu umblet sprinten, unduios, ștrengar?!
De ce ți-e părul cu luciri de jar,
Iar pântecul ca o nestinsă lavă?!
De ce ți-e șoapta miere de albină,
Iar mângâierile-mi reverși în val?!
De ce plutesc ca-n zbor transcendental,
Pe strunele ce-mi cântă în surdină?!
De ce răgaz nu ne mai lasă timpul,
Ca tu în veci pe nume să mă chemi?!
De ce stă supărat pe noi Olimpul,
Și toate pier în negura de vremi?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soclu narcisist
Cât te-ai purta sfios
Călcat precum un preș pe jos.
Din când în când pe perete
Repus ca niște carpete
Să acopere goluri
Contururilor lasăte
De amăgiri plecate
Să incălzești vânturi
Ce te îngheată-n gânduri
Având nevoie de pare
Să te-ncălzească tare
Să pleci-n aisberguri
Topite printre vâltori
Râmând cu contururi
De vânturi în ochii goi
Amintindu-ți-ar de noi...
Căci va veni și aceea zi
Când marmură reci vei fi
Neatrasă de vreo ispită
Dorind doar să fi iubită
Atunci departe voi fi
Cu preșul înfipt în inimă
Ca un zmeu spre sublimă
Zare de ai fi, cui o fi..
Ce-am vrut ți-e să-ți fiu
Cu nacela palmelor
Focurile bătăilor
Cu balonul purpuriu..
Acum întins și întepat
De tocul tău prea ahtiat
Să se înalte neîncetat
Pe piepturi-n dans apăsat
In soclul tău narcisist
De marmură rece și trist
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se par venine
Ce e mai de valoare
Fila pe care vei scrie
Poete,.. sau versurile?
Tu, ce nu știi luturi
Tu, ce nu știi lacrimi
Tu, ce nu auzi inimi
Tu, ce e zbor de fluturi?
Fumului scrie-mi tu
Apa-mi sculpteaz-o tu
Zăpada dă-i pară tu
Ierbii dă-i aripă tu
Cu firul mic de nisip
Ce e mare că-mi țip
Asa de mare, mare
Cât o pădure, mare
Ce fila nu o are
De diamant ori soare
Punctului de început
Ce-l scrii născut în lut
Pe filele de carne
Despicate-mi Doamne
De sus, sus din Paradis
Un vis prea mult interzis
Când poetul din mine
Scrie versuri ronine
Pe miere de albine
Și lumii-i se par venine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Quasari de dor
Mercuriale focuri ard saturnice vene inelare
Marțiene zăpezi îngheață tâmple
Furtuni jupiteriene pieptul sparg
Pământul e in depărtare
Decarnat de trup străbat orbite insomniene
Dorul de Venus mă topește in lumânări plutoniene
Comete palmelor hoinăresc
In galaxii de fotografii
In găuri negre de sertare
Fonograful nopți cu discul lunii
Eclipsează ferestre in burnițe
De efemeride amintiri, cenusă de timp
Furtuni galactice stârnesc
Quasari cu ochii tăi
Ce sunt oriunde privesc
In ecouri de șoapte Perseide
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum galactic
Tu, căpruie nebuloasă
Esți cea mai frumoasă
Când zâmbești sau ești
nervoasă, nărăvașă.
Când săruți comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Ești parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare...
In care voi muri și trăi
Doar pentru a întâlni...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!