Frunzele liniștii
Te ador, bună pădure
Mă cufunzi-n verzi astre..
Hoinăresc puține fiare
Pășind cărări de umbre.
Pe potecile mistrețate
Cu sunete pestrițate,
În pașii de căprioare
Și diez de privighetoare.
Cu gândurile ce-mi mor
Între frunze și zăvoaie
Duse-n susur de izvoare
Și doinele copacilor..
Ce alungă umbrele
Fiarelor mele cenușii..
Mugurindu-i inimii,
Uscăciunea-n liniști
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.