Întoarcerea acasă
În sunetul roților vechiului tren
ce lasă în urmă al dalelor chin,
privești, visătoare, spre cerul senin,
iar drumul îți pare desprins din Eden.
Departe, prin nori, amintiri de demult
apar și se pierd, dar se deapănă-n șir,
aduse din timpul în care, ca bir,
mai lasă din cele păstrate prea mult.
Schițezi câte-un zâmbet la cele ce-au fost
trăite frumos într-o vreme când tu
credeai că iubirea nu-și are un rost.
Atunci, ai plecat într-o lume ce nu
știai că e dură cu tine și cu
cel care-a ales al rămânerii cost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.