Bântuire

Metaforele plâng desperecheate,
Moare şi ultimul hulub, înfrânt,
Tristeţile, icoane pastişate,
Sunt oarbe la orice discernământ.

Suntem ca teiul scuturat de floarea
Rămasă jos, covor de amintiri,
Cum poţi întoarce teiului favoarea
Potopului de floare şi nuntiri?

Îţi simt înfiorarea, îmi simţi teama...
Şi nu-i mai drum de-ntoarcere în noi,
Măcar că dragostea nu ţine seama
Şi bântuie şi-n vreme de război.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul teiului în floare

De-atâta galben scuturat din tei
Mă-mbăt în fiecare seară
Şi stând pe prispa casei vechi
Las în urmă a gândului povară

Cântat adesea de poeţi
Şi de perechi de îndrăgostiţi
De-atâta galbrn scuturat din tei
Mă-mbăt în fiecare seară

Teiul îşi scutură floarea
Mireasma pluteşte peste sat
Triluri de păsări împânzesc zarea
Şi luna apare pe un cer tamisat
De-atâta galben scuturat din tei...

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul teiului

Mai pâlpâia în sobă ultimul cărbune
şi teiul ce-şi dăduse palidă suflare,
încă avea în trupu-i amintiri nebune,
ce răzbăteau din flăcări în miros de floare;

venea o adiere de cafea din rune,
o pală de Dior, petală de culoare,
mai pâlpâia în sobă ultimul cărbune
şi teiul ce-şi dăduse palidă suflare

spunea poveşti cu zâne, îngeri şi-o minune
din umbre unduinde, tainic mişcătoare
abia lucind apatic, tot cercau s-adune
în clipociri frenetice-amintiri fugare

mai pâlpâia în sobă ultimul cărbune...

rondel de Dania Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litigiu

Nu-i sunt datoare vieţii! Ea îmi este,
Căci m-a târât în lumea asta rea,
Când condamnările nu sunt oneste
Îmi cere să ţin fruntea sus spre ea,

Eu aş împinge-o-ncolo cu piciorul
Şi mi-aş vedea de drum altundeva,
Căci nu-i cum să o iei cu binişorul,
Mai rău decât mi-a dat, ce-mi poate da?

Nu-i sunt datoare vieţii; ea îmi este,
Spre mine-ndreaptă pumnul ei calic,
Încearcă şi iubirea să-mi conteste,
Iar trupul meu e pentru ea nimic.

De-aceea am tristeţea ca redută
Şi dragostea din versuri absolută.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte ca-n vreme de război

E linişte ca-n vreme de război.
Zac singură-n noapte ca o trădare
şi simt intens în carnea mea şi-n gând
fiecare sămânţă-a ta cum moare,
încercând să reziste – tenace, temătoare...
E grea povara-aceasta care tot vine şi revine,
povara atâtor morţi până când
o sămânţă va-înflori în mine.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plictiseala asta, cânt!

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!
În glastra veche luminând cerdacul
S-au desfăcut câţiva boboci muscatei!

Un vânt, înălţă fumul ţigaretei
Şi leagănă între salcami hamacul!
S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!

Pe sârmă curg stropi calzi din pliii fustei
Vopsită roşu-sânge precum macul,
Dă-n foc cafeaua pierzând tot caimacul
Şi-n plictiseala asta-ţi cânt, vrei sau nu vrei:

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Un timp, toţi vom avea de înfruntat
Războiul scuipând gloanţe furibunde,
Şi-n timp ce eu de mult voi fi plecat,
Pământul va trăi noi zori fecunde.

Voi fi acolo unde-am fost cândva,
Când lumea-şi ducea traiul fără mine,
Oricum eu simt că n-am fost altceva
Decât un pod de vise clandestine.

Plec cu iubirea-n suflet drept povară,
Că n-a fost om cu ea să-l potopesc,
Dar neştiind, pe nimeni n-o să doară,
Că nu-i mai vreme să o risipesc!

Sunt rana care nu şi-a găsit leacul,
Sunt frunza care şi-a pierdut copacul.

sonet de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Un timp, toţi vom avea de înfruntat
Războiul scuipând gloanţe furibunde,
Şi-n timp ce eu de mult voi fi plecat,
Pământul va trăi noi zori fecunde.

Voi fi acolo unde-am fost cândva,
Când lumea-şi ducea traiul fără mine,
Oricum eu simt că n-am fost altceva
Decât un pod de vise clandestine.

Plec cu iubirea-n suflet drept povară,
Că n-a fost om cu ea să-l potopesc,
Dar neştiind, pe nimeni n-o să doară,
Că nu-i mai vreme să o risipesc!

Sunt rana care nu şi-a găsit leacul,
Sunt frunza care şi-a pierdut copacul.

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul de iubire

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
De este rău, de este bine,
Supus sunt miilor de legi.

Doar una mă mai pedepseşte
Când ies aiurea din peisaj
Să caut clipa ce-mi prieşte
În dragostea de lung metraj.

Mă simt întins pe o arcadă,
Pe o cunună curcubeu,
Nu vreau ca lumea să mă vadă,
Vreau să iubesc în felul meu.

În sânge-mi bântuie un virus
Şi-n trecerea mai lasă fum,
El scrie-n inimi, nu-n papirus,
El scrie-n cer, nu pe-orice drum.

Scrie iubirea în petale
De flori de colţ sau flori de vis,
Apoi rămân la tine-n poale
Să fiu de veşnicii cuprins.

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
Sunt mărţişorul de iubire,
Primeşte-mă, poţi să mă legi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rest de petale prin eter

îmi cade toamna la picioare,
covor de frunze e pe jos,
pomii răriţi plâng după soare,
sunt ca un arbore scorţos

păşesc cu mine singuratic,
poteca duce în trecut,
în amintiri pierdut slugarnic
mă contopesc cu gândul mut

frământ în palme frunze moarte,
le-am prins din zbor când au căzut,
privirile îmi sunt ciudate,
îţi simt pe buze al tău sărut

m-aplec şi rup o roşie floare
dar cui s-o dau, nu eşti aici,
în mine totu-i remuşcare,
frământ şi floarea frunzei mici

îmi pare rău, apoi de-odată,
îmi scutur palmele şi cer
iertare florii sfărâmată,
rest de petale sunt eter

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul visării

Supusă sunt cruntei dureri de tot,
Dar nu o simt ca pe o renunţare,
Când las săgeata ei să mă doboare,
Măcar un vers de m-ar lăsa să scot.

Visarea e aleanul meu, socot,
Şi nu cer vieţii altă îndurare,
Supusă sunt cruntei dureri de tot,
Dar nu o simt ca pe o renunţare.

Sunt aripi care mi-au crescut şi pot
Să zbor, deşi întregul trup mă doare
Poetul are drept de sacerdot
Şi este singurul care îl are...

Supusă sunt durerilor de tot.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o zi

Te-ai săturat demult şi nu mai poţi
atâta răutate să înduri,
în mlaştina morală să înoţi
servind şi-n viitor, lepădături.

Stăpânii tăi, vulgari, neruşinaţi,
sunt dintre proşti-aceia plini de bani,
cu ifose, pretenţii de bogaţi
ce nu-şi dau seama cât sunt de sărmani.

Averea lor e marele nimic
cu care nu pot cumpăra un strop
din dragostea ce ultimul calic
se poate bucura, căci nu-i de shop.

Cei care au, mai vor, mai mult, mai mult,
sunt nesătui, iar viaţa lor e-un chin,
căci pofta lor de bani e un tumult,
iar pentru boala lor, nu-i un vaccin.

Tu îi suporţi demult, te-ai săturat,
deşi ei vor, tu nu-i mai poţi servi:
ai devenit de neînduplecat.
În toamna ce-a venit, mai ai o zi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub teiul meu

Sub teiul meu ce înfloreşte
Sunt nins de florile-i gălbui
Şi inima spre boltă creşte,
Miresme-albastre şoapta lui...

Sunt amintiri de neuitat,
Sub teiul meu îmbătrânit,
Sufletul mi-a fost plecat,
Dar totdeauna-a revenit.

Şi anii au trecut mereu,
Sunt pe mare în catarg,
Acum îşi lasă Dumnezeu
Privirea către locu-I larg.

Prin crengile îngălbenite
Migrează dragostea - ecou,
Şi visurile neîmplinite
Renasc în pacea din tablou.

poezie de Nicu Petria (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

"Intră, dragostea mea,"
ai zis
"pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu ştiu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înşirate
de la marginea patului
şi până la geam

intră, dragostea mea,
fii frumoasă
pune-ţi mâna în păr să-nţeleg
cum în palmele tale cuminţi
lutul meu
ar renaşte
ca o muzică veche
iar eu
m-aş simţi
dintr-o dată întreg

intră, dragostea mea,
intră
fii o şoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit

intră, dragostea mea,
intră
nu mai am nici lacrimi să plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg''

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ucidem

Pluteşte-n noi mireasmă de iubire,
Eu cred că-i floarea care s-a deschis,
Deşi o vreme a rămas doar vis,
Acum, ajunsă este la-mplinire.

Cuvinte am trimis să-ţi dea de ştire
Şi-n schimb cuvinte bune mi-ai trimis,
Pluteşte-n noi mireasmă de iubire,
Eu cred că-i floarea care s-a deschis.

Frumoasă şi curată izbăvire
A fost momentu-n care am decis
Acestei flori s-aducem preţuire,
Să n-o ucidem, cum am mai ucis...

Pluteşte-n noi mireasmă de iubire.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cloaca

Ce-a mai rămas din tine, Poezie,
Târâtă prin tavernele obscure?
Sudori pe fruntea fină, străvezie,
Cât va putea fiinţa ta să-ndure?

Când versul tău numit e "alb", sau "liber"
De cei ce au ca slujbă sinecura,
E alb precum puroiul şi impuber,
Cum sunt chiar cei ce te mânjesc cu gura!

Cât e de putredă înşiruirea
Cuvintelor, în biata voastră cloacă...
Să nu numiţi "poem" neleguirea,
Căci nu-i "poem" cu voi să se complacă!

Metaforele stau împerecheate
La altă masă, undeva... departe!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfori de tei

Mai şi-o lacrimă de-o fi,
Să mai cadă în ascuns,
Ochiul meu de dor străpuns
Roua inimii jertfi.

Ar mai fi şi-o rană rea,
Când m-am prăvălit din stei,
Dar, din braţe, sfori de tei
Dragostea îmi întindea.

Fă-mi iubire cuib ferit
Cât mai suntem pe pământ,
Căci dincolo de mormânt
Nu-i mai cuib de oferit!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intră dragostea mea

ai zis
,, pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu ştiu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înşirate
de la marginea patului
şi până la geam

intră dragostea mea
fii frumoasă
pune-ţi mâna în păr să-nţeleg
cum în palmele tale cuminţi
lutul meu
ar renaşte
ca o muzică veche
iar eu
m-aş simţi
dintr-o dată întreg

intră dragostea mea
intră
fii o şoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit

intră dragostea mea
intră
nu mai am nici lacrimi să plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg

intră dragostea mea
intră
de-acum totul va fi tot
iar Dumnezeul din pieptul meu
ne va ajunge la amândoi
pentru drumul acesta
sublim

intră dragostea mea
intră
amândoi vom sta în genunchi''

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu e dragostea

Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăşi se întrece
Şi nu-şi blamează propriul castelan.

Nu-i dragoste când se-ntocmeşte-n pripă
Şi osândită e de cel plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obişnuiţă-nduplecat.

Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Şi va sfârşi prin a te fi învins.

E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 1 iunie

Poţi fi şi copil şi părinte deodată,
De-a valma trec zile şi nici nu mai ştii
De ce-ţi este faţa de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâşii.

Cireşile-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfăşoară
Şi roşu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.

Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea şi-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireş prefăcut!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne topim

Ne-am schimbat, suntem regrete,
Amintiri am devenit,
Ochii tăi, priviri absente,
Eu... mă simt prea obosit.

Zâmbetele plâng în poze
Prăfuite undeva,
Aşteptând metamorfoze,
Ce-n iubire le-ar schimba.

Nu mai simţi aripi de fluturi,
Nici măcar un pic de dor,
Le-ai uitat, acum te scuturi,
Aşteptările îţi mor.

Ne topim fără scăpare,
Eu n-am vrut, poate nici tu,
Ardem ca o lumânare,
Devenind din da un nu.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!