Rest de petale prin eter
îmi cade toamna la picioare,
covor de frunze e pe jos,
pomii răriți plâng după soare,
sunt ca un arbore scorțos
pășesc cu mine singuratic,
poteca duce în trecut,
în amintiri pierdut slugarnic
mă contopesc cu gândul mut
frământ în palme frunze moarte,
le-am prins din zbor când au căzut,
privirile îmi sunt ciudate,
îți simt pe buze al tău sărut
m-aplec și rup o roșie floare
dar cui s-o dau, nu ești aici,
în mine totu-i remușcare,
frământ și floarea frunzei mici
îmi pare rău, apoi de-odată,
îmi scutur palmele și cer
iertare florii sfărâmată,
rest de petale sunt eter
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.