Rondelul visării

Supusă sunt cruntei dureri de tot,
Dar nu o simt ca pe o renunţare,
Când las săgeata ei să mă doboare,
Măcar un vers de m-ar lăsa să scot.

Visarea e aleanul meu, socot,
Şi nu cer vieţii altă îndurare,
Supusă sunt cruntei dureri de tot,
Dar nu o simt ca pe o renunţare.

Sunt aripi care mi-au crescut şi pot
Să zbor, deşi întregul trup mă doare
Poetul are drept de sacerdot
Şi este singurul care îl are...

Supusă sunt durerilor de tot.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două tipuri de mişcare, una care se acordează corpului interior şi alta, care se acordează corpului exterior. Mişcarea care se acordează corpului interior este cauzală, dar mişcarea externă e supusă constrângerilor. Mişcarea internă o determină pe cea externă, care îi este ataşată, aducând în cea externă o mişcare care e similară cu acţiunile corpului interior. Mişcarea internă este forţa prin care toate evenimentele sunt înfăptuite. Mişcarea externă este supusă constrângerii aplicate de mişcarea corpului interior.

citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerile sunt create de Dumnezeu pentru oameni, pentru ce ne vom priva de dânsele şi vom născoci noi înşine griji ucigătoare? Viaţa este scurtă şi supusă la dureri: aceasta ne spune că trebuie să ne bucurăm neîncetat... omul nu trăieşte decât o dată.

Dimitrie Bolintineanu în Elena
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când vom uita că noi suntem o naţiune supusă lui Dumnezeu, vom deveni o naţiune supusă.

citat din Ronald Reagan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planuri de amurg

un vis din tinereţe mi s-a împlinit
universul a deschis o poartă pentru mine
eliberată din sclavie zbor spre infinit
urmând supusă lumini diamantine.

iubirea de vers departe o voi duce
unde nu sunt bezne unde nu sunt furi
voi întâlni mântuitorul la răscruce
El poate să se-ndure şi de trubaduri.

cu turma de vise voi trece şi munţii
precum oaia cea blândă voi urma Păstorul
cu tâmplele albite la marginea frunţii
am să ating steaua să îi simt fiorul.

înalţ zilnic spre Iisus rugăciunea minţii
până când moartea va răpi din mine viitorul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeia care cântă, într-o noapte întunecată,
Şi mă simt de tine ruptă, şi-i sunt timpului amantă.
Îi sunt timpului fecioară cu dureri ascunse-n plete,
Pentru-a nu ştiu câta oară... mă simt plină de regrete!

catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lui Hiawatha

Cum este coarda pentru arc,
Astfel este femeia pentru bărbat;
Deşi îl îndoaie, ea îi este supusă,
Deşi îl atrage, ea îl urmează;
Sunt de prisos unul fără celălalt.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow din Hiawatha's Wooing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeu între zei

Vă pier dumnezeii, toţi trei deodată,
Închişi între ziduri, zidiţi pe pereţi,
Biserica-i numai o curvă fardată
Furându-vă banii când voi sunteţi beţi.

Prea mulţi sunt hristoşii ce-atârnă pe cruce,
Dar spinul durerii doar voi îl purtaţi,
Chiar şi fericirea la chin se reduce
Şi sunteţi de sfinţii cei falşi escrocraţi.

Credinţa-i minciuna-mbrăcată-n odăjdii,
Ce neagră e cartea din care citiţi
Că aripi de vultur primiţi în primejdii,
Deşi toată viaţa prin colb bâjbâiţi.

Daţi vina pe unul cu coarne şi coadă,
Şi-n replică el e un alt dumnezeu,
Actori anonimi din acea bufonadă
Purtaţi la vedere un fals caduceu.

Ei nu pot nici trupul din rame să-şi mişte,
Au chipul pe care voi înşivă-l daţi,
Ce semne de bine vă dau în restrişte
Când lespedea rece pioşi o pupaţi?

O lume întreagă-i supusă de zei.
De ce-ar fi al vostru mai zeu printre ei?

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că Dumnezeu

Religie. Da, despre asta-i vorba în toate cărţile mele.
Sunt interesat de relaţia dintre fiinţa omenească
supusă greşelilor şi Dumnezeu.
Nu ţin de nicio biserică, dar am un crez religios;
e tentativa mea de-a arăta că, printre altele, asta încerc să fac.
Indiferent dacă mărturiseşte sau nu că e credincios,
fiecare om are o credinţă religioasă de un fel sau altul.

Eu însumi sunt o fiinţă supusă greşelilor
şi cred că Dumnezeu ne-a creat şi că ne-a scăpat din mână,
şi că am devenit un soi de Frankenstein, un monstru.
Toţi putem face greşeli, inclusiv Dumnezeu. Cred că
Dumnezeu intervine, că există o Putere Divină, un Creator,
care are o influenţă asupra oamenilor care-s deschişi către El.

poezie celebră de Patrick White, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri

Ne doare ura dintre fraţi,
Dar şi când suntem agresaţi
Şi dacă suntem amendaţi
De nişte pungaşi birocraţi

Ne doare dorul de sorginte,
Dar şi aleanul de părinte
Mai doare patima fierbinte
Pentru cele ce sunt sfinte

În fiecare zi mai speri
Să scapi de doruri şi dureri
Să uiţi şicanele de ieri
Să scapi de răni şi poveri

Ne doare că am fost seduşi
Şi că ne cotropesc intruşi,
Când ne atacă trepăduşi
Sau ne lovesc fără mănuşi

Ne doare pizma dinte fii
Şi că se nasc puţini copii
Şi când ne tulbură stihii
Dar şi câmpiile pustii

Ne doare ura dintre fraţi
Şi dacă suntem rău famaţi
Peste măsură faultaţi,
Aici în ţara din Carpaţi.

poezie de David Boia (15 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea are un nume

Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl ştiu
Şi-n nopţile când dorm târziu
Îl tot repet în rugăciune.

Adorm şi-n inimă-mi rămâne,
E oaza mea într-un pustiu,
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl ştiu.

Deopotrivă se supune,
Cum eu supusă vreau să-i fiu,
Toţi laurii să îi adune
În urma celor ce îi scriu.

Iubirea mea are un nume.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruş bolnav

Apune încă-o zi în mine
Şi gândul mi-e sleit, trândav,
Chiar glasul versului, gângav,
Se-ndepărtează cu ruşine.

Mereu ceva nu îi convine,
Sunt ca un pescăruş bolnav
Apune încă-o zi în mine
Şi gândul mi-e sleit, trândav.

Eu nu vorbesc, rostesc suspine,
Supusă timpului hulpav,
Atât mai am, un vis de bine
Şi-n nări parfumul tău suav...

Apune încă-o zi în mine

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ăsta sunt eu

Eu sunt poetul zilelor de ieri,
Ce-a cunoscut multe căderi,
S-a strecurat printre dureri
Şi s-a'nconjurat doar de tăceri.

Eu sunt poetul viselor deşarte
Şi al iubirilor de mult uitate,
A amintirilor de-acuma moarte
Şi-al speranţelor furate.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nopţi

Sunt nopţi în care văd poeţi
Cu stridenţa gândirii lor piezişe
Şi simt vântul vesel
Înălţându-şi coama... vuind ...

Sunt nopţi în care îi simt atingerea
În palmă, iar sufletul lui vibrează
Sub arcuşul lui Enescu, ca o aripă
Sub care, eu, mă adăpostesc.

Sunt nopţi în care simt parfumul
Cerului încărcat de roze
Şi aud suspine sparte
De suflet în metamorfoze.

Sunt nopţi în care simt cum florile
De afară, cu grijă absorb
Viaţa celor morţi şi aud bătând lent
Inimile celor meniţi
...doar să viseze.

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Un timp, toţi vom avea de înfruntat
Războiul scuipând gloanţe furibunde,
Şi-n timp ce eu de mult voi fi plecat,
Pământul va trăi noi zori fecunde.

Voi fi acolo unde-am fost cândva,
Când lumea-şi ducea traiul fără mine,
Oricum eu simt că n-am fost altceva
Decât un pod de vise clandestine.

Plec cu iubirea-n suflet drept povară,
Că n-a fost om cu ea să-l potopesc,
Dar neştiind, pe nimeni n-o să doară,
Că nu-i mai vreme să o risipesc!

Sunt rana care nu şi-a găsit leacul,
Sunt frunza care şi-a pierdut copacul.

sonet de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Un timp, toţi vom avea de înfruntat
Războiul scuipând gloanţe furibunde,
Şi-n timp ce eu de mult voi fi plecat,
Pământul va trăi noi zori fecunde.

Voi fi acolo unde-am fost cândva,
Când lumea-şi ducea traiul fără mine,
Oricum eu simt că n-am fost altceva
Decât un pod de vise clandestine.

Plec cu iubirea-n suflet drept povară,
Că n-a fost om cu ea să-l potopesc,
Dar neştiind, pe nimeni n-o să doară,
Că nu-i mai vreme să o risipesc!

Sunt rana care nu şi-a găsit leacul,
Sunt frunza care şi-a pierdut copacul.

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pestriţe...

Aripi de pui congelate sau fripte,
Prin coteţe de ouă sau date pe cripte,
Aripi de porc făgăduite-n discursuri,
Aripi de fier ce te cară-n văzduhuri....

Pe aripi de fluturi
Îmi arde stomacul,
Cu aripi de înger
Pe umeri stă dracul,
Pe aripi pufăite
Din fire-aromate
Şi bahice aripi...
... simţiri minunate!...

Când te-aud,
Când te văd
Când te simt sunt zvârlit
Pe aripi duioase ce mă fac împlinit...
Sunt tot o aripă,
Sunt tot hotărât,
Dar să nu calc smintit,
Să-mi stea aripa-n gât!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să mă prefac supusă şi umilă. Şi am să-mi îndulcesc vorbele. Şi poate că aşa are să mă ierte de la moarte, măcar de mi-ar şi lua toate bogăţiile pe care le am!

în O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi sunt singur

Şi totuşi sunt singur
Şi gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.

Şi totuşi sunt singur
Şi pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Şi pe el singur îl găsesc.

Şi totuşi sunt singur
Şi sufletul mă doare,
Că n-am aripi să zbor
Până la divinul soare.

Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere şi voinţă
Să-i spun vieţii că o iubesc!

poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În efemeritatea amară a vieţii reale, visătorii sunt nişte contrabandişti pe care – mai curând sau mai târziu – viaţa îi sugrumă. Viaţa nu dă nimănui dreptul să viseze; puţini sunt cei care smulg vieţii acest drept. Iată de ce este atât de scumpă visarea.

citat din Mikael Samtancian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!