Daniel Vișan-Dimitriu

Arătarea

Pe cărarea prăfuită
Ce se-ntinde spre izlaz,
Doi flăcăi icnesc, se-agită,
Cocârjați de-o șa găsită
Într-un iaz.

Udă, grea, dar bună șaua,
E purtată de-amândoi
Cu speranța că "ocaua"
Merită din plin "daraua",
Că-i de soi.

Vară, Soare și căldură,
Gâtul arde ca de foc
Și le cere udătură
După-atâta tevatură.
Apă, ioc!

- Nu mai pot! Eu mor de sete!
Hai să mergem jos, la râu -
Poate-or fi și niște fete!
- Da' nărod mai ești, băiete!
Pofta-n frâu!

Se-ncontrară ei o clipă,
Dar, cum setea îi răzbea,
Hotărâră în echipă
Că n-o fi de timp risipă
La cișmea.

Jos, la râu, sub o răchită,
Lâng-o sticlă de rachiu,
Două babe-și frig pe-o plită
Un biban ce-a vrut să-nghită
Vierme viu.

Una scuipă-n sân de frică
Și privește-n vârf de deal
Arătarea încă mică
Ce coboară în vâlcică:
"Poate-i cal!"

- Ia vezi, soro, ce-o fi aia!?
Tu ai sticle peste ochi
Și, de-o fi, îmi iau furcoaia
Ori i-o zic de să-l ia gaia
Cu-n deochi!

- Ete na! Ho, că nu-i bai!
Uite, eu, cu ochelari,
Văd că vine ce-ți doreai
Și mereu prin gânduri ai:
Doi măgari.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mal de țară

Răsare întâi o căciulă, treptat, apoi mult păr încâlcit
peste tot și o flăcăruie intermitentă sub mustața
cu mult fum, iar lângă nas un vârf de bici
țeapăn lângă o scândură ce ține ceva ponosit
ce pare a sta pe-o mârțoagă și se ține de-o sticlă, dar nu,
ce avansează pe o cutie de căruță
purtată pe niște bucăți negre de cauciuc ce schioapătă rotundul
și de tot, de tot, la urmă, într-un abur aromatic ce se înalță la cer,
rămâne multă balegă...
fără să știu dacă era a calului, că nu mă pricep...

Nu e vers alb, e murdar că nu-i stăpânesc... dificultatea!

poezie de (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Clipa de gând

Sunt zile și zile ce vin și se duc,
Se-agită cu gânduri ce-apar uneori
Prin clipele triste ori clipe-culori,
Iar gândul, prin ele, e-adesea năuc:

O clipă e vesel, o alta e trist,
Provoacă un zâmbet sau pune un nor
În ochi ce scânteie a rouă de dor,
Apoi se transformă în gând optimist.

În zile cu gânduri în clipe-izbuc,
Acelea în care mă-ntreb ce mai faci,
Te văd alergând peste câmpuri cu maci...
Sunt gânduri ce vin și-ntr-o clipă se duc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Rural... bodegă

La curba în pantă, în josul ei, în greu nelămurit se urcă
Cu mâini bâjbâind întuneric în plină zi, în amiaza mare,
Un fel de trecător ce-și mișcă sacadat cap, în căutare
De nu se știe ce; e pe drum și caută pierdut cărare
Cu ochii tulburi, sticlă mată, și ciuful ca de-o udă curcă.

Noroc că avântul și l-a luat din poarta strâmbă de-o dugheană
De unde voci învălmășite se aud printre ciocniri de sticle
Cu glasuri doagă, răgușite de-un cor de spuse amețite,
Din fețe-n cărămiziu, luciu, ca din frecat și scrijelite
Și gâturi brobonate-n picuri de bulbi, cum pielea de iguană.

Și un fum se ține-n groasă pâclă din guri de coșuri în fuioare
Cu-n zgomot care sparge adesea timpanele în seacă tuse
Printre văpăi cu scrum făclind din fălcile sugând țepușe
De-un alb murdar din lins jilav 'ntre buzele alene strânse...
Și se tot bea; niciun motiv sau sete... ori după mâncare!?

O liniște neînțeleasă straniu din când în când iuțește
La glasul apăsat în țipăt, subțire, de-un scalp de-o femeie
Ce ai norocul să n-o vezi când ochii-i sar orbind, scânteie,
Cum fulger aprig e-n mânie atunci când vine timp să-ncheie
O notă pe-o foiță a ei, c-un mâzgălit secret... "Plătește!"

Și-i un miros nedefinit, atroce-n izuri multe, amestic
De-un surogat rachiu, vin prost, balegă, spumă dintr-o bere,
Mahorcă din tutun, cu spray de muște... "Că așa cere
La Sanepid ce vine aiurea, degeaba așa, la a lor plăcere,
Când tot curat e, impecabil, totu-i de casă, bun, domestic".

În dârlogi, dând din cap, sunt caii, de ore cu căruți golașe,
Că lemne, cherestea, nisip s-au livrat, multe, car cu fân;
"Că de-aia beau și ei un pic, că acuma nu mai au stăpân
Și munca-i grea, după cum vezi, mâine-s din nou la tras, la drum
Că mulți acasă au să crească, copii, neveste, pui în fașe...".

Încet, încet topește clarul din ziuă, într-un treptat umbrit,
Mai pleacă câte o căruță, un lefter, vine un altul, doi,
Vorbind, bătându-se pe umăr, vesel; "Mai e ceva în butoi?"
Și bec galben murdar se aprinde în crâșma-n vale, jos "La coi";
Loc de pelerinaj, de-o sfadă, de-o dușcă,... de-ascuns de murit...

poezie de (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Expansiune

Mă apropii iar timid, vertiginos, de soare,
Ca un bolid pe pista la Nascar, în șablon
Într-un complot mecanic cu Sirius, Orion...
La rându-ne pe-o boltă de-alți ochi de admiratoare.

Parcă aș fi tot elan de-o praștie romană
Într-un căuș de piele, tot plin nisip, grăunțe
Încă încorsetate în inert, fără s-anunțe
Descătușat probabil, din strâns... de pică în pană.

Infinitatea-mi certă, cât la Pământ proton,
Îmi lasă totuși spațiu să-mi întind timp elastic
În nanofemto curs, ca proba în salt gimnastic...
Să judec, în scurt zbor, ursit de infim pion.

Mă întreb de-a mea mișcare e-n cumul rezonanță,
Ce-o zi în neștiut va crește apocaliptic
Să poată împrăștiere contractual, chiar scriptic...
Deznodământ să-și schimbe, să pier cu importanță.

La "gaura de vierme" pot găsi poartă, clanță?...

poezie de (9 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Visuri în doi

Nu știu ce să-ți mai spun, ți-am povestit
tot ce-am gândit și aș fi vrut să fie
în viața noastră, după ce-am primit
iubirea-n dar, cu-atâta bucurie.

M-ai ascultat, în felul tău plăcut,
cu ochi strălucitori și încântare,
ți-ai exprimat acordul, și ai vrut
la visu'-n doi să fii coautoare.

Și ne-am iubit, și-a fost frumos un timp,
dar s-a-ntâmplat -și nu pot înțelege-
ceva ce-a apărut în scurt răstimp
și a distrus tot ce crezusem lege.

Iubito, să ne-ntoarcem înapoi
spre legile visate de-amândoi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ecouri de mai

La distanță de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând și cu setea luptând,
Repetam, pas cu pas, un cuvânt ce-a rămas
Un refren repetând o scânteie de gând.

Și mergeam, aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat,
De atunci și mereu, cântul gândului meu.

Deodat' m-am oprit, fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab și fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.

Hoț e, vântul acel! L-a luat și, cu el,
În ecouri de mai, ca un pașă-n serai,
Îmi repetă, fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce, spre Rai, mă invită: hai!... hai!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vara visului ars

Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge și moare.

Copacul, puternic odată,
credința-n iubire-a pierdut
și simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.

Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
și-n el doar cu sete și gol,
așteaptă un semn să-i alinte

durerea din suflet, și speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră

și-a ars, într-un mod nepermis,
credința-n iubire și vis.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Devreme

Peste deșertul dintre noi
Se-anunță lapovițe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ținem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Scăpătat

A băut astăzi, iar, atâta apă... multă,
De la izvor, la Lac și de la o cișmea
Fără stăpân; "nu se contorizează încă"...
Și a pregătit răspuns, de întrebă cineva?!...

Că n-ar spune oricum din crudul adevăr,
Ce nimeni nu l-ar crede -el, cu atâta școală-
Că nu mănâncă mult; din când în când un măr,
Cu multă apă, multă... I s-a prescris, de boală!?

Îngândurat răspunde la câte-o cunoștință,
Cu un salut sfios, melanj cu jovial,
Din ce mai are nerv și tonus, din putință...
Că vrea încă să pară tot bine, cerebral!

Noroc că-i vară acum, ce-l costă mai puțin
Și seara poate bea un ceai din multe plante;
Tot natural, nu dulce, chiar dacă-i de pelin...
Căci zahăr s-a scumpit și-i mult ceair pe pante!

Va trece nouă zi, ca și-altele să-ntrame,
Vreodată, peste ani, când câștig ar avea,
Din ce-a pierdut prin furturi și va uita de foame,
Doar cu noroc... Că hoții plătesc; parchet, curtea!

Își spune-n sinea lui că-i încă sănătos
Și-și ia zilnica doză de doi litri, lichide,
Chiar peste și se miră că nu-i așa burtos...
Doar parcă-i mai mult os și mâinile livide!?

Nedumerit, se întoarce pe strada cu cișmea
Și apoi și pe la Lac... și aici se fac lucrări
Să-nchidă curs de ape, modern acces, cu cheia
Și numai după plată... Primaru' a vrut schimbări!?!

E-n binele la toți; nu se mai udă curți
Și Europa cere civilizat, bunăstare...
De mâine ce va face? De-ar ști niște corupți,
Ca un ban să le dea!?!... Da-i rușinos!... Și n-are!!!

poezie de (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moarte la patruzeci de grade

Etilică mireasmă duhoare în împrejur
Și-un luciu de inox din ochi lichizi răzbate...
Pe-un roșu de fundal de-obraji, cu glasul dur
C-o răgușeală aiurea pășește, dă-nspre spate.

E slab cu burta-i mare sub pulover ca un bol
Și mâini sticloase anină neritmic, în balans...
Vorbește fără noimă se adresând în gol
Și drumu-i labirint, nicicum de vreun avans.

Încearcă tulburat câte o plesanterie
C-un râs ce nu-i al lui, se legănând din cap,
Dar nu-i răspunde nimeni; privit cu dușmănie
Se întoarce iar în drumu-i c-un gest de handicap.

Nici dinții nu-i mai are pe toți, e știrb în față
La locul de pahar și filtrul de țigară
Ce-o ține nesfârșit pe buza-i ruptă, creață,
Se îmbătând din fum și scrumul tras pe nară.

Singurul scop ce are e banul pentru crâșmă
Ce-l face zilier pe câte-o soldă-n sticlă,
De nu își vinde orice; apartamentul, cușmă...
Ce s-au băut deja! Să-l furi nu-i mai e frică?!

Încet scade ștacheta; nu mai ia vodcă scumpă
De patruzeci de grade, ia genocid preț bun,
Iar de un timp ca boala pe-ascuns să nu irumpă
Ia spirt medicinal... în loc și de săpun!?

Era-ntr-o zi trântit pe spate-n spasme scurte
Transfigurat, absent, chircindu-se-ntinzând...
Dup-un timp am aflat; l-au găsit lâng-o curte
Introvertit profund, o sticlă îmbrățișând...

Ciudat destin rescris de-o mână criminală
Asiduu aplecată spre a cere neființă
Fără vreun etalon de clasă sau de școală...
E secta ateistă cu alcoolica credință!

poezie de (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cea mai tare

Of, ce mai vară! Doamne, ce căldură!
Îmi las regina-n casă, dau o tură!
Mișcări premeditate, joc de șah?
De unde?! – vreau s-aud cuvântul "ah".

Era, azi-noapte, la televizor,
Un film cu "oh" și "ah" – credeam că mor! –
Dar uite c-am scăpat și am trăit
Să văd, la mare, înc-un răsărit.

Nu-l văd prea bine, fără ochelari
Căci am luat la mine doar dolari
Să am și eu, acolo, de-o cafea
Și, poate - cine știe? – de-altceva.

Mergeam, la malul mării, pe nisip,
Cu crăițarii cocoloș în slip,
Și-a apărut... atât de singurea!
Mai poți să zici că viața este rea?

Cum am văzut-o, am simțit în gât
Un fel de nod, dar, pasu-mi hotărât
M-a îndreptat spre ea și... am ajuns
La capătul puterii. Chiar am plâns,

Că-n tot ce-a fost, ce este și va fi
Ceva mai tare, nu știu de-oi găsi:
Atât de liniștită și bălaie,
Sirena mea... clădită din pietroaie!

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hoț pedepsit aspru

Fiind iar prins cu-ocaua mică,
A constatat, cuprins de frică:
Mai mare-a fost acum daraua
Decât ocaua!

epigramă de din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai HaivasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri, de-o palmă

Am pus mâna streșină la ochi... de-o palmă
să nu mă plouă... prezentul.
Oricum sunt suflet plouat
pe vârful de deal de la Doftana...
În spate am zidurile hâde,
gălbui de humă, strâmbe, de-o-nchisoare
... de strâmbi
ce mi-au dezechilibrat destinul.

... Evadasem din minciuna predată la școală...
și mă urmăream pe străzile orașului;
elev cu uniformă
bleumarin ce mirosea încins, a fier de călcat...
Simt dorul de școală
dar nu de lecții, despre pușcării...
Vreau să scap de himere...
N-am scăpat, eu fugitul
m-am întors și mă privesc
de la înălțimea unei streșini... de-o palmă.
Încă circul prin oraș și sunt
tânăr de tot și devin tot mai mic... tot mai mic
... de-o palmă.
Și dispar în palma de-o streașină
... de timp.

poezie de (21 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Leacul din trecut

Cu ce-ți mai hrănești amintirile azi:
Cu roua din ochi și nimicul din jur?
Cu grija, când mergi, că te-mpiedici și cazi
Ori numai le treci printr-al inimii ciur?

Legate-n cotloane cu fire de gând,
Le ții adunate, le mângâi duios,
Ți-e foame de ele, mereu ești flămând,
Batrân singuratic și nesățios!

Abia de mai vezi pe cărarea ce-apuci,
Iar pașii-ți sunt mici, și nesiguri, și triști,
Dar totul e clar când privirea ți-o duci
Prin lumea ce-a fost, unde altfel exiști.

E tânăr și mersul, iar pașii vioi
Te poartă prin lumi din trecutul de basm,
Cu oameni alături de care cu boi,
Fecioare-n catrințe și inimi în spasm,

Iar tu, pe cărarea spre-un tainic izvor,
Aștepți ca o ie venind pe sub brazi
Să-ți fie un leac pentru marele dor
Ce încă-ți hrăneșe-amintirile azi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Scara de vis

Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.

Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.

Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.

Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A revela ție

Ce revelație trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?

Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simțit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit și tot ce-i roșu sunt rubine!

Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să miște sau să-ți strige, sau șoptească
Pe-ascuns, să-ți dezgolească falsa mască
Ce-o porți, o măsluind că nu se schimbă!?

Așa-i o zi când brusc nu ști ce ești
Și răul ți se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ș-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinerești?

Cum, oare toți au fost la fel deodat' pârâți
De-o fără vină în trecere de timp, neștiind
Și nu dintr-un 'năuntru?... Nu-i "îmbătrânind";
E "în jurul" doar ce-ți fluieră pe margine... Niște amărâți!

poezie de (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumuseți pierdute

Să fii sufocat de cuvinte nespuse,
Să te simți sfârșit de dureri ce s-au dus,
Să fii lovit de priviri îndreptate-ți
Și ucis de iubiri ce demult au apus.
Să fii aproape de toți, dar să simți că nu ești,
Să fii biciuit de nepăsări din suflete seci,
Să fii pe pământ, dar să nu te găsești,
Când stai cu ai tăi să se-ntrebe de ești.
Totul din viața-ți tu să-l vezi un nimic,
Nici cerul imens să nu-l vezi că-i prea mic,
Să privești norii, dar să nu știi ce sunt,
Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus.
Să simți soarele ce pentru tine-i străin,
Să bei apă cu sete și să simți că-i venin,
Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori,
Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori.
Să simți valul mării uscat cum izbește în plin,
Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin,
Imensul să-l vezi infim și pierdut,
Și-n oameni cu chip să vezi suflet de lut.
Să te simți nimicit și stors de putere,
Să fii plin de iubire de dat și nimeni nu-ți cere,
Să poți să dai tot fără-n schimb să primești,
Să fii crud judecat făr-a ști cine ești.
Dac-ai făcut doar bine și ce-am scris ai simțit
Ascunde-te-n umbra-ți nu cere nimic,
Căci nimicul nimic îți va da, ție-ți cere,
Ștergeți lacrima singur cufundat în tăcere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Necazuri

Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.

De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.

Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoț s-o bage-n seamă

Și să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Și nervii să-mi consume.

Eu o iubesc, deși mă seacă
De prea mulți bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.

Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Și n-aș mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.

Deși plimbările mă costă,
Că-i scumpă și benzina,
Mai scap de-o viață prea anostă
Și schimb puțin rutina.

Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau și mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... mașină?

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Gând pentru surioara mea

Un gând, un salut o îmbrățișare,
o tăcere și o rază de soare
alături de-o stea și o floare
că să-ți fac o vie și dulce urare
pornită din inima mea iubitoare.
Îți scriu azi să-ți urez pasiune.
Pasiune pentru viață și a ei adeziune
la culorile ce aprind flăcări de afecțiune.
Bucuria să-ți locuiască mereu în ochi,
iubirea curată să te ferească de deochi.
Privește-nainte, nu avea frică,
când vântul va rupe o rămurică
copacul rămâne mereu în picioare
se-naltă măreț spre stele și soare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cititori de gânduri

Tu ești acolo, știu, și îmi citești
din gândurile mele răzlețite
dorințe care par să te agite
acum, când ești a mea și mă iubești.

Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îți place, îți e bine
și parcă n-ai mai vrea să-l dai afară.

De unde știu? – din gândurile tale,
pe care pot și eu să le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, mă-nsoțesc
și-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.

Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă să urmăm aceeași cale.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook